Interimatul funcției de conducere într-o sferă sau alta creează obligatoriu o situație de incertitudine, neîncredere, diminuarea disciplinii executorii etc.
Luînd in cosiderare faptul că degradarea profesională în organele procuraturii a inceput acum 15 ani, că politizarea excesivă a instituției în această perioadă a contribuit la formarea în interiorul procuraturii a unor grupuri de procurori cu interese diferite decât cele ale societății, că a crescut corupția în organele procuraturii, în proporții deosebit de mari pe de o parte, iar pe de alta, dacă luăm în considerare faptul că noua Lege a Procuraturii, adoptată recent de către Parlament, este inaplicabilă deoarece contravine Constituției Republicii Moldova, plasarea unui Procuror general interimar în fruntea acestei foarte importante structuri de stat va aduce inevitabil instituția într-o stare catasfrofală.
Procurorul general interimar, indiferent ce nume poartă și de unde vine, este pus în situația de a demonstra zilnic angajatorului său devotament și fidelitate, de a-și arăta importanța, fapt care "volens nevolens" îl va impune să îndeplinească fără „crâcnire” comenzi politice, să fabrice dosare etc. În același timp, Procurorul general interimar permanent se simte în situația ultimei zile de activitate, de aceea trăiește cu tentația de a-și „rezolva" cât mai rapid, uneori poate chiar și ilegal, unele probleme personale. O asemenea situație generază neîncrederea procurorilor de rând în propriile forțe și în ziua de mâine, iar pe acest fond, la creșterea fluxului de cadre, care și așa atinge o cotă inadmisibilă, la scăderea prestigiului procuraturii atât în sistemul organelor de drept, cât și în societate. În prezent, trebuie de luat în considerare faptul că fostul Procuror general a lăsat o moștenire dificilă, care se explică prin aceea că în ultimii doi ani aproximativ o jumătate dintre procurorii-șefi ai procuraturilor teritoriale, precum și cei ai altor subdiviziuni din sistem, la fel se simt temporari, adică îndeplinesc interimatul.
Calific situația creată în procuratura, cu aportul Parlamentului, drept una dezastruoasă.
Imediat după anunțarea demisiei Procurorului general, reprezentanții opoziției, diferiți politologi, formatori de opinie, ziariști au propus și continuă să propună formarea, în baza unor diverse criterii, a unor comisii transparente, cu participarea societății civile, a presei etc, menite să selecteze candidatura viitorului Procuror general. Cu tot respectul față de aceste persoane, care cred sincer că vor o procuratură cu o activitate cu adevărat transparentă, fără procurori corupți, de o cultură respectabilă, neșantajabili. Acest lucru ar fi posibil, numai nu în condițiile Moldovei de azi, când toată lumea recunoaște că statul este capturat. Sunt convins că exercițiul democratic de alegere a candidaturii Procurorului general într-un stat capturat oferă factorilor de decizie posibilitatea de a truca rezultatele alegerilor și de a numi, la dorință, în această înaltă și foarte importantă funcție în stat o persoană odioasă. Opoziției ni-i va rămâne decât să protesteze neputincios și să aștepte timpuri mai bune. Sau...
Conducerea Parlamentului nu dă prea multe speranțe de îmbunătățire a situației nici societății civile, nici opoziției, nici poporului, daca vreți, dar nici procurorilor. Promisiunea, precum că în luna august a anului curent parlamentarii vor mai adopta niște legi conexe, pe care nimeni încă nu le-a văzut și nimeni nu știe cum vor arăta ele, nu insuflă optimism, mai mult decât atât, în prezent niciun parlamentar moldovean n-ar putea spune când Legislativul ar avea capacitatea de a modifica Constituția și, în general, ce se poate întâmpla peste doua-trei luni.
Ce-i de făcut? Din orice situație este ieșire. Este important să fie voință politică.
De acea propun următoarele:
- Președintele Parlamentului R.Moldova, în baza prevederilor Constituției și a normelor din vechea lege a Procuraturii, să-și asume răspunderea politică și morală în fața societății, personal să identifice candidatura viitorului Procuror general și s-o propună într-un mod transparent plenului forului legislativ pentru aprobare. Daca mi se permite, eu i-aș sugera dlui presedinte al Parlamentului să-l propună în calitate de candidat pe Eduard Harungen, pe care îl cunosc, cum am mai declarat public, ca pe un procuror cu o înaltă pregătire profesională, disciplinat, cu experiența necesară. Dumnealui este căsătorit, are doi copii, este un bun familist și, ce-i foarte important - este devotat PUTERII. În așa fel, Procurorul general și subalternii săi ar căpăta încredere în sine, s-ar liniști și s-ar apuca de lucru.
În urmă cu un an, după primul protest, am sfătuit opoziția să blocheze, desigur civilizat, sediul Procuraturii și să ceară demisia necondiționată a fostului Procuror general pentru abuz în serviciu și incompetență managerială și să propună numirea în această funcție a unui reprezentant al opoziției. Părerea mea personală este că opoziția a ratat șansa.
De acea, azi propun ca opoziția să accepte calm alegerea pe care o va face guvernarea, să se concentreze asupra pregătirii pentru viitorul scrutin parlamentar, ar fi binevenit să fie anticipate. Și atunci, fiți pe pace, noua conducere a noului Parlament va alege un nou Procuror general.
Dar aceasta este cu totul altă discuție... Poate se va reveni asupra textului noii Legi a Procuraturii, care, sunt increzător că, pâna la următoarele alegeri, nu va fi pusă în aplicare...