Alegerile prezidențiale au luat sfârșit. Dar a schimbare – schimbarea pe care o tot așteptăm de prin anii 89-90 ai secolului trecut – nu prea miroase. Un președinte nou, bun sau rău, vom avea. Nu e mare noutate – am mai avut. Și aleși de popor, și aleși de Parlament. Am avut președinți cu puteri depline, am avut și interimari. Și? Ce s-a scimbat – spre bine! – de atunci și până azi? Multe și nu prea. Cu sigurannță, și președintele ales va face (sau va încerca să facă ) niște schimbări. Se pare că  multe din ele vor fi nedemocratice, nedorite, dar acceptate de o parte a populației,  manipulată de băieții șmecheri din vârful puterii basarabene.

            Și eu cu familia mea am votat pentru vectorul european de dezvoltare a țării, pentru un stat democratic, pentru lichidarea coruptiei din organele puterii de stat și din justitie, pentru dreptul la informație corectă, adică pentru candidatul unic, Maia Sandu. Ca și cei peste 700 000 de alegători ai doamniei sale,  m-am întristat și când am constatat că speranța într-un viitor mai bun pentru copiii și nepoțeii mei a eșuat. Odată cu anunțarea rezultatului scrutinului  spatiul public, rețelele de socializare, presa au fost invadate de declarații tari și prognoze - una mai sumbră de cât alta. Străzile capitalei s-au umplut de protestatari. M-am pus si eu pe gânduri si mă întreb: oare doamna Sandu ar fi putut câstiga alegerile? Cred că ar fi fost posibil, numai nu aici, în Moldova. Și nu acum. De ce, mă întreb? Și-mi răspund: pentru că nu a dorit El, coordonatorul. El cunoștea rezultatul scrutinului - nu de ieri, ci din ziua adoptării deciziei de a alege Presedintele țării prin vot direct. Încă de pe atunci a început fraudarea si s-a terminat odată cu anunțarea rezultatelor scrutinului. s-a fraudat tot timpul, peste tot si cu toate mijloacele posibile si imposibile.

            Mulți mă întreabă, de ce foștii mei colegi nu-și fac datoria, de ce pe fiecare caz de fraudă nu se pornesc procese penale, de ce vinovații nu sunt puși la respect, adică la dubă? Ce să le răspund, când toată lumea știe că Procurorul General-interimar este dependent  de putere? Despre acest fapt  am atenționat opinia publică încă din luna februarie, cînd domnul Harunjen  a  fost investit in această foarte importantă funcție în stat. Atunci am menționat că  interimatul functiei de procuror îl face pe acesta dependent de putere, șantajabil, îl impune să-și demonstreze zilnic  importanța, precum și faptul că va îndeplini fără crâcnire orice indicație parvenită de la coaliția de guvernare. Dar cine m-a auzit ? Astăzi am ascultat declarațiile d-lor A.Năstase și  M. Sandu că vor contesta rezultatele scrutinului, cu prezentarea probelor despre fraudarea alegerilor. Sunt de acord, fraudele trebuie contracarate. Dar nu cred că într-un stat capturat politic si economic, cu o justitie profund coruptă, și de aceea șantajabilă și dependentă,  este posibil de a anula rezultatele  unui  scrutin electoral aranjat de putere.

            Procuror fiind, mă întreb și eu, și prietenii mă întreabă: ce-i de făcut? Multi propun să protestăm. Este o soluție, dar afară e iarnă. În plus, cred că si poporul este dezamăgit în eficiența protestelor. Și totuși, ce-i de făcut? Desigur că trebuie de luptat. Cum, cu cine? Ideal ar fi să procedăm și noi ca și georgienii, care au demolat întreaga clasă politică coruptă și compromisă. Să acționăm și noi la fel și să organizăm alegeri libere si corecte. Ar fi bine, dar mă îndoiesc că este posibil  în situatia reală a statului capturat, cu o poliție bine dotată si subordonată puterii cu o populație dezamăgită și răzlețită.

            Multă lume, inclusiv și șefi de state au recunoscut victoria lui Dodon și l-au felicitat cu alegerea în funcție. L-am felicitat si eu din politețe, declarând că îmi exprim speranța, că Domnia  Sa îsi va onora promisiunile  de a stîrpi corupția din organele puterii de stat , din procuratură,  MAI, IGP, CNA, SIS, precum și din sistemul judecătoresc. Majoritatea votanților  Maiei Sandu au declarat că Dodon nu este presedintele lor, fiindcă nu a fost ales în mod democratic. Unii au încercat să mă convingă și pe mine că Dodon nu trebuie recunoscut în calitatea de presedinte. Consider că e o pozitie gresită. Se vorbește că liderul socialist s-ar fi bucurat de suportul lui Vladimir Plahotniuc. Însă Dodon  neagă orice relație și – în mod special orice sprijin din partea lui El Coordonatore. A fost auzit chiar făcând declarații belicoase – că va lupta cu oligarhia, că îl va pune la punct. Cred, însă, că sunt niște povești electorale. Nerecunoasterea de către o parte a populației țării a lui  Dodon în calitate de presedinte, l-ar  împinge pe acesta deschis în brațele coordonatorului si va lipsi opoziția de orice posibilitate de influență si control asupra activității presedintelui. Dimpotrivă, după contestarea tuturor încălcărilor depistate, în cazul validării  scrutinului electoral, liderii opozitiei, dar odată cu ei și tot poporul ar trebui să-l recunoască pe Dodon  ca presedinte al întregii națiunii și chiar din prima zi să-i ceară respectarea tuturor angajamentelor  internaționale ale Republicii Moldova, respectarea cursului european de dezvoltare, lupta cu corupția din vîrful puterii de stat si din organele de drept, numirea unui Procuror General independent, schimbarea conducătorilor SIS, MAI, CNA si  CSJ. În scopul conlucrării cu președenția, dar si a monitorizării activității Presedintelui, ar trebui creată o structură a reprezentanților partidelor extraparlamentare, care ar acumula date si fapte concrete despre posibilele abateri si încălcări a angajamentelor asumate de acesta, pentru a fi folosite în viitor ca dovezi si argumente în lupta pentru câstigarea scrutinului electoral parlamentar si schimbarea puterii în stat în mod pașnic și democratic. Totodată opoziția  trebuie să-l împiedice pe președintele ales să-și realizeze  promisiunile de piar făcute în timpul campaniei electorale despre federalizarea republicii,despre rescrierea istoriei tării,despre anularea bacalaureatului în învățământ si alte chestiuni populiste, pentru a nu provoca daune economice, morale, culturale si politice societății si tării.

            Astăzi  am ascultat si adresarea lui Igor Dodon către  națiune. Parcă vorbea tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte: grijuliu, părinteste, promițînd că va fi un presedintele al tuturor, că ne va asculta pe fiecare. Chiar si Maiei Sandu, pe care mai ieri o beștelea cu expresii inadmisibile pentru un om educat, nu mai vorbesc de un bărbat, i s-a adresat compătimitor, prieteneste. Să-l credem? Să ne punem speranțele într-un presedintele ales în mod fraudulos ?

            În nici un caz! Totuși, consider că trebuie să oferim o șansă -  nu atât lui Dodon, cât nouă -  să demonstrăm că facem parte din lumea civilizată. Desigur, nu vom putea uita că Dodon a fost crescut într-o pepiniera comunistă. Însă chiar el ne poate demonstra că și de acolo au ieșit oameni.

            În orice caz, nu prea avem de ales: Timofti pleacă, intră Dodon. Știm cum a fost cel care se duce. Încă nu știm cum va fi cel care a venit. Dar ne dorim atât de mult să fie al nostru, al tuturor.

            Poate că de data asta ne va auzi Cel de Sus!