Acum câteva luni am primit un telefon din partea unei doamne care m-a rugat să ajut o domnișoară care nu a fost primită la Spitalul de Urgență din Chișinău. Fiind în mijlocul drumului cu jumătate de corp umflat, ea nu se putea deplasa.

Sincer vă spun, am fost foarte indignată și nu am înțeles de ce medicii au refuzat să o primească. Sunt obligați să ajute pacienții chiar dacă nu au poliță sau bani în buzunar. Eram foarte ocupată în acea zi. Am luat însă un taxi și am mers să văd despre ce este vorba și să văd dacă o pot ajuta. Poți să duci de nas un om care nu știe legea, dar nu și un om informat.

Ajunsă la fața locului am aflat că domnișoara a crescut de mică în orfelinat. Vreau să atrag atenția asupra unui mic detaliu: pentru mine nu este normal ca un copil care a crescut în orfelinat să nu aibă o poliță. Primul meu gând a fost la responsabila acelui orfelinat - promit să revin cu alte detalii la acest subiect deoarece nu consider normal ca acești copii, și așa bătuți de toți din toate părțile, să fie lasați de izbeliște chiar de cel care trebuie să aibă cel mai mult grijă de ei - responsabilul acelui orfelinat.

Fiind nu departe de Compania Națională de Asigurări în Medicină, am mers cu ea să-i fac poliță. Am citit cândva că cei social vulnerabili sunt înregistrați la Primărie care transmite lista acestor persoane mai departe, inclusiv la CNAM.

Am însoțit-o la Spitalul de Urgență după ce am luat polița de asigurare. Mi-am zis să duc până la capăt acest caz, să văd de data asta cum va fi primită. În decurs de 15 minute a fost înregistrată, fiindu-i luate și analizele. A trebuit să plec, dar am rugat domnișoara să înregistreze toate discuțiile cu medicii. Voiam să aflu care e atitudinea medicilor.

M-a sunat și mi-a spus că totul este bine. A dat analizele fără niciun bănuț. Pentru că analizele erau foarte rele, medicii au decis să o trimită la internare la Spitalul Sfânta Treime din Chișinău cu o ambulanță.

Acum ajung la momentul culminant care m-a convins să scriu acest articol pentru platforma Anticorupție. Ajunsă la spital domnișoara a dat peste medicul Tatiana Tabere. Nici nu știu de unde să încep să vă povestesc cât dezgust am avut în timp ce ascultam această bucată audio – felul în care vorbește doctorul cu un copil din orfelinat. Oare dacă ar fi fost copilul unui deputat, doamna medic ar fi vorbit la fel?

Inițial a refuzat să o interneze pentru că polița fetei nu ar fi fost activată, deși cu două ore în urmă ea se afla la Spitalul de Urgență unde polița a fost acceptată. Apoi medicul a mai zis că de fapt are polița valabilă doar pentru o săptămână. Aș vrea să atrag atenția că ea nu este cetățean străin pentru a procura o poliță pentru o săptâmână. Polița îi este dată pe viață, fiind social vulnerabilă și crescută în orfelinat. Bine, să presupunem că argumentele medicului sunt adevărate. Dar asta îi dă oare dreptul să-i spună pacientului: „Îmi dai 200 de lei și îți pun o injecție să te simți mai bine?” sau „Taci! Aici nu ești la internat!”. De ce ar trebui să i se aducă aminte că vine de la internat? Oare asta trebuie să facă un medic? În final, medicul a trimis-o acasă cu tot cu analize rele. Și mai grav - în imposibilitatea de a se deplasa.

A doua zi domnișoara a fost totuși internată la Sfânta Treime și tratată cum se cuvine de un alt medic care, după ce am discutat cu el, a fost indignat că fata nu a fost internată din prima.

La îndemnul meu, ea a scris o cerere prealabilă acestui spital cu următoarele cerințe:

A ne informa dacă au fost luate măsuri în privința medicului care a refuzat spitalizarea și care sunt aceastea;

Scuze în scris din partea medicului;

Precum și 5.000 de lei daune morale pentru atitudinea si chinul prin care a trebuit sa treacă fizic și psihologic victima. În caz contrar, ne asumăm dreptul să contractăm un avocat pentru a da curs cererii prealabile.

Suntem cu ochii pe ei!