Misiunea Norvegiană de Experți pentru Promovarea Supremației Legii în Moldova (NORLAM), care activează în țara noastră din anul 2007, se va retrage în vara acestui an. În cei zece ani de activitate, mai mulți experți norvegieni - judecători, procurori, specialiști din cadrul Poliţiei, administratori ai penitenciarelor, consilieri de probațiune şi avocaţi - au venit rând pe rând la Chișinău ca să ofere asistență autorităților locale în reformarea sectorului Justiției, să contribuie la creșterea competențelor actorilor din sistem și să pună în practică diferite proiecte ce țin de promovarea supremației legii, respectarea drepturilor omului și consolidarea statului de drept. Despre colaborarea partenerilor norvegieni cu autoritățile Republicii Moldova, rezultatele obținute, dar și despre carențele ce rămân să fie înlăturate, a vorbit Siri Fjørtoft, actuala șefă a Misiunii și expertă în domeniul sistemului penitenciar, în cadrul unui interviu acordat portalului Anticoruptie.md.

Anticoruptie.md: Doamnă Fjørtoft, ce a reușit să facă NORLAM în cei zece ani de prezență a experților norvegieni în Republica Moldova?  

Siri Fjørtoft: Scopul nostru a fost să susținem și să contribuim la dezvoltarea societății moldovenești prin asigurarea faptului că standardele internaționale sunt respectate și implementate conform necesităților oamenilor care interacționează cu Justiția. De-a lungul anilor, NORLAM a încercat să identifice cele mai stringente necesități din sectorul Justiției, abordând întregul său lanț: instanțe și judecători, procuratură, penitenciare, consilieri de probațiune, avocați. Am folosit cunoștințele experților norvegieni, combinate cu cele ale echipei locale. Ne-am concentrat pe oferirea comentariilor la proiectele de legi inițiate de Ministerul Justiției; am organizat seminare și instruiri pentru angajați din sistem; am implementat proiecte în diferite domenii; am elaborat analize și studii, bunăoară un studiu privind gradul de motivare a demersurilor de arestare preventivă. Am încercat, de exemplu, să promovăm ideea ședințelor de judecată consecutive (o practică folosită în Norvegia, ce presupune că procesul de judecată începe într-o zi şi continuă în următoarea zi/zile în mod consecutiv, până la finalizarea examinării cauzei, fără a trece la un alt dosar). Deocamdată, ideea a fost pilotată în câteva instanțe, dar nu a prins rădăcini.  

O astfel de cooperare începe cu inițierea dialogului cu diferiți actori din sistem, întrebându-i ce necesități au, ce vor să facă. Bazându-te pe asta, pas cu pas, clădești încredere, dai sfaturi, consultanță. Lucrând în acest mod, totodată crești gradul de conștientizare a oamenilor. În cazul celor care activează în sistem, gradul de conștientizare este destul de ridicat, există o viziune foarte clară despre cum  ar trebui să funcționeze lanțul justiției. În unele domenii, Moldova era foarte bine pregătită, cu câțiva pași înainte, în corespundere cu reglementările internaționale; în alte domenii lucrurile nu stăteau la fel de bine, deci era nevoie de asistența și suportul nostru. În cea mai mare parte, am încercat să realizăm un transfer de cunoștințe din Norvegia aici și să sporim capacitățile existente deja, prin intermediul echipei locale.

Cât de cooperante au fost autoritățile în colaborarea cu experții NORLAM?

Mi-am început activitatea în 2015, fiind expertă în domeniul sistemului penitenciar și lucrând în special în serviciul de corecție. Venind aici, am preluat lucrul colegului care m-a precedat, ne-a luat timp să ne cunoaștem, atât la nivel de instituții, cât și ca personalități și cred că la ora actuală sunt într-o relație foarte bună cu majoritatea responsabililor din domeniu, inclusiv ministrul, viceminiștrii, șefi de direcții și tot așa, în jos, până la deținuți. Bineînțeles că este nevoie de timp atunci când este vorba despre lucrul cu oamenii, pentru că asta presupune cooperare, schimb de experiență, să știi cum să pui întrebările așa ca să nu fii percepută ca o amenințare. Este un proces, până la urmă. Când lucrezi cu schimbarea, mai ales în sectorul Justiției, sădești niște semințe și speri să dea roade.

Vorbind despre roade, cum ați putea evalua impactul misiunii? Și-a atins scopul?

Mi-ar plăcea să-mi puneți această întrebare în cinci sau zece ani, pentru că schimbările iau timp, mai ales atunci când vrei să ai impact asupra unei societăți întregi. Vorbind despre rezultate pe termen scurt, bunăoară în penitenciare, anul trecut la Rezina a fost jucat spectacolul adaptat după piesa „Hamlet” de Shakespeare, mai țineți minte? Credeți că ar fi fost posibil ca așa ceva să se întâmple acum doi-trei ani? E o întrebare bună, pentru că sistemul a trebuit să ne permită să o facem, să implicăm deținuți, să-i transformăm în actori, apoi să aducem întreaga societate în închisoare, ca să vadă spectacolul. Privind acest exemplu izolat, nu pare ceva grandios, dar este un lucru mare pentru că pătrunzi în unul dintre cele mai securizate penitenciare din țară, cu oameni, jurnaliști, camere, persoane din străinătate. Nu am fi putut să facem asta fără consimțământul ministerului, a conducerii închisorii, a angajaților. Acest exemplu demonstrează, din punctul meu de vedere, faptul că se încearcă schimbări, se dorește o deschidere mai mare față de societate. Într-un fel, e un impact mic și, per general, va lua timp: unele flori cresc mai repede, altele întâmpină obstacole. Mai ales că noi am abordat toate domeniile din sector, nu doar o parte a lanțului, ceea ce este o provocare de asemenea.

Misiunea NORLAM a activat aici în perioada în care a demarat și s-a implementat reforma Justiției, care se apropie de final. Sume mari de bani au fost injectate în sistem, în acest scop. Cum ați aprecia calitatea reformelor implementate?

Este cert faptul că, dacă nu ați avea probleme, nu ați avea nevoie de asistență străină, dar noi știm cu toții că lucrurile nu funcționează așa cum ar trebui, de aceea aveți nevoie de comunitatea internațională. Pe de-o parte, pot să afirm că Strategia (Strategiei de reformare a sectorului Justiţiei - n.r.) nu a fost un succes, pe de alta, din nou, o strategie este doar o parte dintr-un proces complex, iar lucrurile necesită timp.

Bineînțeles că rămân carențe. Vorbind de domeniul meu de expertiză, populația închisorilor în Moldova continuă să crească și asta nu pentru că tot mai mulți oameni sunt condamnați la închisoare, dar pentru că ei primesc sentințe pentru perioade foarte lungi și nu mai ies de acolo - cred că aici ceva este greșit, strict din punctul meu de vedere, sau poate pentru că societatea nu-i vrea înapoi în comunitate, sau judecătorii se conduc de o legislație care nu le permite să emită hotărâri decât reieșind din prevederile de care dispun. Rolul avocatului este la fel de important în acest proces. Sunt mai mulți actori care duc, până la urmă, la o astfel de realitate în sistem. Totodată, haideți să mergem în închisori ca să vedem condițiile în care stau condamnații. Întrebarea aici ar putea fi următoarea: dacă oamenii nu-i vor reîntorși în mediul social, de ce ei ar plăti taxe și impozite din care să se construiască o nouă închisoare? La cel nivel, până la urmă, este gradul de conștietizare de către societate a necesităților din sectorul Justiției? Comunitatea internațională poate să vină și să vă listeze toate lucrurile care nu funcționează în domeniu, și asta e ceea ce facem, dar dacă nu ai înțelegerea și dorința din partea întregii societăți, trebuie să lucrezi și aici. Eu aș putea să vă întreb: ce vă doriți să se întâmple cu foștii condamnați? V-ar plăcea să aveți printre vecini o persoană care a stat 20 de ani în închisoare, în circumstanțe complicate, fără să fie instruit și asistat, fără vreo schimbare de comportament pentru că societatea nu vede necesitatea de a investi bani sau efort în schimbarea sistemului penitenciar…? În Norvegia am avut astfel de discuții timp de foarte mulți ani și, la ora actuală, domeniul sistemului penitenciar primește bani din bugetul public pentru că societatea a acceptat ca o parte din banii săi să fie folosiți pentru dezvoltarea acestui sistem.Societatea a înțeles că o persoană condamnată astăzi poate fi un viitor vecin, o persoană pe care fiica mea o va întâlni când va merge spre școală etc. Vorbim aici despre atitudine, valori, cultură, viziuni. Dacă o societate nu are o viziune comună asupra unui subiect, cum poți să elaborezi o strategie care să ofere 100% rezultat?

Un lanț este atât de puternic pe cât de puternică este cea mai slabă verigă a sa. Dacă ai corupție cel puțin în una dintre părți, întregul lanț nu va funcționa așa cum trebuie. Poți construi numeroase închisori noi, dar dacă condamni persoane nevinovate sau ții condamnații în condiții îngrozitoare, distrugându-i și transformându-i în criminali și mai mari, nu vei avea un sistem integral sănătos.  

Puteți avea o multitudine de strategii de tot felul, dar dacă nu aveți suport din partea sistemului - iar sistemul înseamnă oameni - cum poți avea succes? În plus, ce înseamnă succesul atunci când îl raportăm la o reformă? Să bifezi căsuțe cu obiectivele atinse este doar un aspect. Multe căsuțe au fost bifate, cunoaștem. Dar NORLAM a avut oportunitatea să abordeze problema un pic din altă perspectivă, cea a calității, a profunzimii, încercând să găsim rădăcinile: de ce lucrurile se întâmplă anume așa? De ce judecătorii procedează într-un anumit mod? De ce procurorii sunt atât de stricți atunci când cer o pedeapsă în cazul unei femei care și-a omorât agresorul în încercarea de a se apăra? Cum să facem așa ca să obținem impact la nivelul oamenilor, al fiecăruia dintre ei, al tuturor celor care interacționează cu Justiția? Cum vrei să fii tratat de instanță atunci când apari în fața ei în calitate de infractor? Dacă Justiția decide să te pedepsească, cum măsurăm timpul pe care ar trebui să-l petreci în închisoare așa ca să-ți schimbi comportamentul, să revii în mediul social și să nu mai repeți crimele comise (pentru că asta înseamnă, de fapt, o pedeapsă care are efect). Toate astea trebuie luate în calcul și este o sarcină extrem de complicată. Revenind la Norvegia, asta înseamnă experiență, zidirea unei culturi, conștientizarea de către oameni, toate fiind interconectate. Dacă nu ai acceptul oamenilor, înțelegerea, cunoașterea situației de către ei, nu vei obține rezultate calitative. E un pic filosofic, dar nu ai cum să eviți această abordare, din punctul meu de vedere.

Pentru ca schimbările să se întâmple, oamenii trebuie să aibă sentimentul de apartenență la ele. De exemplu, corupția. Dacă vrei să lupți cu corupția, trebuie întâi să încetezi să accepți corupția. Dacă lucrezi într-un domeniu cu un salariu foarte mic, iar între el și facturi există un decalaj simțitor, știi că nu ești în stare să le achiți, atunci ce accepți: poți să te descurci fără a lua mită sau nu? Dacă decid pentru mine însumi că nu-mi permit să iau mită ca într-un final să mă descurc cu facturile și alte responsabilități, găsesc alte soluții, lucrez pentru a găsi soluții, dar nu devin parte a lanțului corupției.

Vorbiți despre corupția mică, dar cum să o combatem pe cea de nivel înalt? Jurnaliștii au scos la iveală numeroase exemple a luxului în care trăiesc unii judecători și procurori, implicări în scheme de spălare de bani, aranjamente pentru a obține beneficii materiale. Anterior ar fi fost o explicație că aveau salarii mici. Totuși, ele au crescut simțitor în ultimii ani…

Înainte să vin în Republica Moldova, am lucrat în Georgia în cadrul unei misiuni similare. La vremea când începusem activitatea acolo, guvernarea lui Saakashvili (ex-președintele Georgiei - n.r.) a dat afară absolut toți judecătorii, unul ca unul, declarând că se dorește zero corupție în sistem. Ideea era foarte bună și implementarea, aparent, la fel, dar prețul plătit a fost că s-a pierdut foarte multă expertiză, dându-i afară pe toți, chiar și pe cei tineri. Inițial, toți spuneau că mișcarea a fost genială și în sfârșit nu va mai exista corupție printre judecători, dar după o perioadă s-a adeverit, pe de-o parte, că flagelul corupției a continuat să existe, doar că a trecut la nivele mai înalte, iar pe de altă parte, revenind iarăși la domeniul meu de expertiză, condițiile din închisori erau atât de proaste - deci societatea continua să se confrunte cu problemele despre care am vorbit mai sus - violuri, tortură etc., încât oamenii au ieșit în stradă în 2013 ca să ceară drepturi și protecție pentru rudele lor, care eventual ajungeau în închisori. Prin urmare, dintr-un punct de vedere, s-a spus „nu corupției” în sistemul justiției, dar pe de altă parte nu s-a reușit reformarea veritabilă a întregului lanț. Concluzionăm că dacă nu există cultura schimbării în toate domeniile, în paralel și încontinuu, tot timpul vor exista deficiențe și restanțe. E nevoie de găsirea echilibrului.

Dacă judecătorii au salarii mai mari, dar continuă să aibă un comportament coruptibil, precum afirmați, atunci ceva e greșit. De ce ei aleg să continue să fie corupți? Este vorba despre cultură? Despre nivelul de percepție că așa trebuie sau este normal să stea lucrurile în societate? Ei trebuie întrebați.

Influența politicului în Justiție este, la fel, un factor...

Nu pot să dau o apreciere, să spun dacă există sau nu influență politică, dar spun cu certitudine că este important ca profesiile dintr-un sector să nu se intersecteze una cu alta; să coopereze - da, dar să nu existe imixtiuni dubioase. Rolurile instituțiilor trebuie să fie clar separate, iar activitatea - transparentă. E dificil, dar e un proces continuu. Schimbările vin și de la tânăra generație, care este viitorul. Cum altfel putem crește o țară?

Mai multe dosare de interes public sporit, precum cel al ex-premierului Vlad Filat, sunt examinate cu ușile închise. Câtă încredere putem avea că aceste cauze au fost examinate corect?

Dacă decizi să închizi ușile, atunci judecătorul, procurorul, apărătorul trebuie să aibă un nivel extrem de înalt de integritate. Doar atunci societatea va putea sta liniștită că un astfel de caz este examinat conform buchiei legii. În orice democrație trebuie să existe un motiv crucial și extrem de bine argumentat pentru ședințe cu ușile închise, care mai că nu există niciodată, pentru că în orice democrație este nevoie de transparență, transparență și încă o dată transparență. Dacă nu o ai, nu ai nici control. Când închizi ușile, nu ai control, nu știi ce se întâmplă.

Care ar fi trei lucruri din sistemul judiciar norvegian pe care le-ați implementa în cel moldovenesc?

Și în Norvegia procesele de schimbare sunt continue. Lucrurile funcționează bine acolo pentru că nimeni nu e satisfăcut atunci când ceva merge prost. Oamenii sunt extrem de conștienți de ceea ce se întâmplă și înțeleg că de ei depinde ca lucrurile să se schimbe în direcția bună. O noutate pe care aș implementa-o aici ar fi ședințele de judecată consecutive, la care m-am referit la începutul interviului. Totodată, mi-ar plăcea să aduc aici mai multă asistență juridică gratuită garantată de stat și aș vrea ca avocatura să devină o instituție cu adevărat puternică. Norvegia stă foarte bine la acest capitol. Și în Georgia, bunăoară, tinerii avocați, cu suportul organizațiilor străine, devin foarte puternici în lanțul justiției. Ei abordează foarte mult în public ceea ce se întâmplă în instanțe, în închisori. Mi-ar plăcea ca și Moldova să avanseze în acest sens, să aibă o breaslă a avocaților mult mai puternică, precum și mai multă asistență juridică gratuită. În al treilea rând, mi-ar plăcea să existe regimuri progresive în penitenciare. Ce înseamnă asta? Când un condamnat ajunge în închisoare, el este inițial plasat într-un regim de securitate foarte înalt (închis), după care trece, treptat, la un grad de securitate mai jos (deschis), după care, treptat, revine în societate, eventual sub îndrumarea serviciului corecțional. Norvegia folosește un astfel de model. Scopul principal este revenirea condamnaților în societate. În Norvegia spunem că te pedepsim prin faptul că îți luăm libertatea, nu te pedepsim folosind tortura sau alte atitudini degradant, după care începem să te pregătim pentru eliberare, deci scopul este schimbarea comportamentului. Pentru fiecare nivel de securitate, în Norvegia există diferite cerințe, dar și diferite posibilități: mai mult timp petrecut cu familia, permisiunea de a părăsi închisoarea pentru o perioadă scurtă, apeluri telefonice membrilor familiei etc. Desigur că nu toți se descurcă, unii încalcă regulile și revin la primul nivel - securitate sporită, și încep să lucreze din nou asupra propriei persoane. E o încercare de cooperare cu deținutul care aduce beneficii pentru toată societatea.

De ce NORLAM își încheie activitatea la Chișinău?

Este vorba despre o decizie politică a Ministerului de Externe al Norvegiei, pe care trebuie să o respectăm. Trebuie să înțelegem că NORLAM a fost planificat din start ca un proiect, iar orice proiect are un sfârșit. În Georgia misiunea s-a încheiat în 2014, în Ucraina urmează să se deschidă în timpul apropiat.