De mai mulţi ani umblu prin instanţele de judecată ca să îmi fac dreptatea după ce am rămas invalid la locul de muncă.  Aveam 21 de ani şi lucram la fabrica de  vin din satul Bozieni, raionul Hînceşti. Se întâmpla în urmă cu 31 de ani. O substanţă, anghidrida, mi-a nimerit în ochi şi mi-am pierdut aproape de tot capacitatea de muncă.

Aveam o vârstă la care, dacă nu mi se întâmpla accidentul de muncă, aş fi avut toate cele necesare pentru existenţă şi trai, mi le-aş fi creat singură, cu capacităţi depline de muncă, aş fi avut toate drumurile vieţii deschise. Însă din păcate acest potenţial a fost îngropat de acel blestemat accident produs la întreprindere. Eram o mamă singură, cu un copil mic de numai un an şi opt luni şi nu mă puteam apăra. Nici nu ştiam că poţi pretinde să ţi se facă dreptate. Astăzi am ajuns fără sănătate, fără sursă de existenţă, fără casă, în permanenţă am nevoie de ajutor fizic din partea altor persoane

În anul 2011, administraţia fabricii a emis ilegal un Ordin ca să nu îmi recunoască  accidentul de muncă. Persoanele audiate de comisia care a dispus să fie emis acest ordin nici nu lucrau la întreprindere când s-a produs accidentul. Până în 2011 câştiam toate procesele de judecată, dar atunci fabrica şi-a luat un avocet care avea relaţii foarte bune cu judecatării şi am început să pierd. Am nevoie de opreaţie la ochi care se face în străinătate, nu am o locuinţă. Mai nou, fabrica a intrat în proces de insolvabilitate şi e obligată conform legii să îmi plătească mie toate datoriile apoi celorlalţi, dar nu mi se achită. O să lupt până la capăt, pentru că e dreptul meu şi sunt gata să ajung şi la CEDO.

Vă rog să cercetaţi cazul meu.