De 15 ani locuiesc într-un „imobil al nimănui”, pe care l-am scos din ruine, iar acum risc să ajung pe drumuri cu doi copii și o fiică invalidă

Ludmila Grigoriev
12/06/2016

Am o problemă la care nu-i mai găsesc capătul. Numai pe unde nu am umblat  în căutarea unei soluții și sunt  trimisă de la un funcționar la altul, de la o instituție la alta! De 15 ani locuiesc la Orhei, pe str. Dimo nr.19/2. În ultimii ani trăiesc cu frica de a nu ajunge în stradă cu fiica mea care e cu handicap, cu nepoțelul meu micuț care e și el invalid și cu alt nepot mai mare – eu sunt tutore pentru aceste 3 persoane. Numai noi știm cum ne descurcăm, dar nu ne plângem. Singura noastră durere este locuința în care stăm și o să vă povestesc totul, nu mai știu cui să mă adresez, de asta vă scriu Dvs.

Înainte locuiam într-un apartament mic de pe str. Bucuriei din Orhei:eu, soțul, trei fiice și mama-soacră. Copiii au început să crească și ne înghesuiam toți în câțiva metri pătrați. Nașa mea avea casă alături de locuința unde stau acum ( pe str. Dimo) și mi-a zis că în imobilul de peste drum demult nu mai stă nimeni pentru că proprietara a decedat, air fiul ei umblă prin lume și nu vine acolo. Așa am și făcut, ne-am mutat toți în acel imobil. În jurul casei (dar nu era casă, ci o ruină când am luat-o) era un buruian înalt cât omul și noi am făcut curățenie, locuința am reparat-o, am pus geamuri și ușă. Peste un timp a venit fiul femeii decedate (Jenika), noi îl cunoșteam bine, el ne-a zis că vrea să vândă totul, dar nu a reușit să intre în termen în dreptul de proprietate ( el spunea că are testament de moștenire, deși eu nu am văzut niciodată acest act) așa că noi să-i dăm banii, iar el până termină cu documentele ne dă o recipisă. Noi am vândut apartamentul și cu 1500 de dolari am cumpărat locuința. I-am dat banii - când o parte, când altă parte, căci ba-i trebuia una, ba alta - și el ne-a scris recipisa (că ne dă bani către martori). Noi i-am dat banii ceia pe care i-a cerut. El a plecat în Rusia și urma să facă documentele. El a zis că nu are de gând să trăiască în Moldova. Încă vecina noastră Juncu M., coproprietara, voia să cumpere ea, dar el i-a zis că deja are cumpărărtori care locuiesc în apartament (era vorba despre noi) și n-o să dea oamenii afară din casă. El a spus că ne va face documentele, dar a plecat și nu a mai revenit.

În anul 2005 a venit acasă o doamnă care a zis că-i de la Cadastru și a spus că a fost pusă să măsoare și să facă documente pe copilul  doamnei decedate. Am crezut că-i vorba despre el, ea a zis că da, e depusă  cerere pentru că jumătatea de casă în care stăm noi nu aparține la nimeni. Am rămas mirată, zic cum nu-i a nimăniu dacă era a dnei Roșu Sofia. Însă funcționara a zis să mă adresez la avocați. Ea a măsurat și cu măsuratul a rămas și noi am așteptat proprietarul să revină, ne venea impozit pe pământ și eu în fiecare an mă duceam și plăteam impozitul. L-am achitat și în an, de-am nu știu anul acesta ce va fi. Am primit act ca să plătesc impozitul chiar pe numele meu.

În 2013 am aflat  de prin vecini că dna Juncu, vecina din a doua jumătate a casei în care stau, umblă pe la Cadastru etc. Ca să facă acte pe bucata asta unde stăm noi, motivând că imobilul trebuie să aparțină numai la un stăpân – fostul proprietar Frunză. Eu m-am dus la cadastru să îmi dea informație,dar mi-a spus că informația se dă numai la proprietar. La primărie, juristul de atunci, când a deschis computerul mi-a spus că locuința are stăpân – Juncu M. Dar am zis cum așa dacă acolo sunt 2 părți, și  atunci mi-a zis că a doua parte nu aparține nimănui. Și am întrebat ce să fac. Ea mi-a zis să mă duc la Cadastru ca să iau informația și mi-a dat că 6 sote aparțin primăriei, că o jumătate de casă aparține  lui Juncu M, iar cealaltă parte nu aparține nimănui.  Nu e înregistrată la cadastru după nimeni. Și apoi am umblat de la Cadastru la primărie și de la primărie la Cadastru. Apoi mi-au spus că locuința în care stau a fost cumpărată de la Frunză Jana de către Roșu Sofia, însă nimeni nu știe de ce Roșu nu a înregistrat după dânsa. Primarul de atunci m-a primit în audiență și a chemat juristul, iar acesta a zis  că locuința nu e casă de stat, ci e proprie și primăria nu poate face nimic, pământul Da, pentru că e a primăriei. Și mi-a zis că numai judecata.

M-am dus în judecată. Am luat un avocat, atunci am primit un ajutor de 2500 de lei, la el asa era onorariul și i-am dat banii. Primăria a zis că nu e contra, au fost comisii peste comisii și au văzut că nu-i cine știe ce imobil, doar cât am reparat noi, așa cum am putut. În judecată am pierdut, judecătoarea mi-a lămurit că dacă am scris că vreau să dobândesc dreptul de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune nu trebuie de scris în cerere că imobilul are proprietar, dar la noi avocatul a scris că locuința are proprietar și la casă, și la teren - primăria. Eu nu sunt jurist și nu știam. După ce am pierdut procesul, m-au lămurit că nu am formulat corect cererea – trebuia să aduc martori care să spună de când locuiesc acolo, că am făcut reparație, că am pus gard, că am avut grijă de teren și de casă, că am pomi fructiferi multianuali din care strâng roade pentru traiul nostru etc., însă eu nu am știut toate acestea. Dar avocatul meu a scris că primăria e stăpânul casei. Și așa și a rămas – bani cheltuiți aiurea. Așa mi-a rezolvat cazul dl. avocat! M-am lăsat pe mâna avocatului.

Am fost și la jurista de acum a primăriei din Orhei, care mi-a spus că dacă insist că locuința este a primăriei să o eliberez pentru că sunt oamenii care așteaptă la rând, dar dacă nu, atunci să mă duc prin judecată.  Nu știu de la care capăt să o încep iarăși. La primărie mă tem să mă duc pentru că mi-e teamă că voi ajunge cu copiii pe drumuri. În toți cei 15 ani nimeni nu a venit să pretindă la locuința în care stăm noi, fiul proprietarei decedate și-a luat banul pe casă și dus a fost. Acum parcă avem un acoperiș deasupra capului , dar parcă nu-l avem. Am copii în grija mea, am doi invalizi de care mă ocup, îs pe răspunderea mea și încă problema asta cu locuința...

Vă rog mult să ne ajutați să rezolvăm problema cumva ca să nu ajungem în stradă. 

Notă: sesizarea nu reprezintă un material jurnalistic. Centrul de Investigații Jurnalistice nu este autorul sesizării. Informația reprezintă doar opinia autorului sesizării. În caz de dezacord, persoana vizată este în drept să vină cu o reacție, iar instituția noastră o va publica pe acceași platformă și o va trata în condiții egale.

Alte sesizări pentru Orhei

Ludmila Grigoriev
12/06/2016

Comentarii