Vreau să semnalez o situație care durează deja de mai bine de șase luni și care afectează imaginea municipiului Bălți și încrederea organizațiilor internaționale care încearcă să ajute Republica Moldova.

Este vorba despre neplata serviciilor prestate de o echipă de medici veterinari din România, veniți în toamna anului trecut la Bălți pentru a steriliza aproximativ 150 de câini fără stăpân și animale de companie. În centrul situației se află directorul adăpostului municipal, Marius Frecăuțanu.

La acel moment, adăpostul municipal nu avea autorizația necesară pentru sterilizări. O organizație din Marea Britanie a acceptat să acopere jumătate din costurile campaniei, iar cealaltă jumătate urma să fie achitată de adăpost. Astfel, din suma totală de aproximativ 120 de mii de lei, instituția trebuia să plătească doar jumătate, economisind circa 60 de mii de lei din bani publici.

Medicii au venit, au efectuat intervențiile și au ajutat orașul. După plecarea lor însă, au început problemele. Inițial s-a invocat faptul că adăpostul nu are cont valutar, iar ulterior s-a convenit ca plata să fie făcută prin intermediul unei organizații din Republica Moldova care a facilitat venirea echipei medicale.

Organizația moldovenească a achitat deja banii către medicii veterinari români, însă adăpostul municipal a început să tergiverseze rambursarea. Au urmat amânări, explicații diferite și, într-un final, lipsa totală de comunicare. Facturile, actele și solicitările expediate au rămas fără răspuns și fără plată.

Menționez că legislația Republicii Moldova permite efectuarea unor astfel de plăți inclusiv în baza facturilor, fără contract separat.

Consider grav faptul că, timp de peste jumătate de an, nu a fost organizată nicio discuție publică sau instituțională pentru soluționarea situației. În plus, cazul îl vizează pe același director care anterior a fost criticat pentru promovarea eutanasiei ca soluție principală pentru gestionarea animalelor fără stăpân și pentru alte controverse administrative.

După toate acestea, apare o întrebare firească: vor mai dori organizațiile internaționale și voluntarii să ajute instituțiile municipale din Republica Moldova, dacă oamenii care au venit să sprijine al doilea oraș al țării rămân fără bani pentru munca lor?