În pofida unor progrese semnificative, Republica Moldova mai are un drum lung de parcurs pentru a asigura transparența instituțiilor sale publice și accesul liber la informație pentru cetățeni. Deși țara a făcut pași importanți prin adoptarea unei noi legi și ratificarea Convenției Tromsø a Consiliului Europei, aplicarea acesteia rămâne a fi o provocare, se arată într-o analiză efectuată în acdrul proiectului Rețeaua pentru Accesul la Informație, a fost realizată în colaborare cu Juriștii pentru Drepturile Omului din Moldova și Vouliwatch din Grecia.

În Moldova, accesul la informație este garantat prin Constituție și prin Legea nr. LP148/2023, recent adoptată. În plus, Moldova a ratificat Convenția Tromsø încă din 2013, iar prevederile acesteia au devenit aplicabile în 2020. Totuși, în ciuda acestor pași legislativi importanți, legislația încă întâmpină dificultăți în aplicarea efectivă.

În esență, coform raportului, problema constă în faptul că alte legi și reglementări speciale prevalează uneori asupra prevederilor legii privind accesul la informație, ceea ce limitează accesul real al publicului la date de interes public. De asemenea, există multe excepții de la dreptul la informație care nu iau în considerare interesul public, și o lipsă de mecanisme clare pentru contestarea deciziilor.

„O lege bună este doar începutul. Nevoia reală este de a avea mecanisme de implementare solide, care să asigure că orice cetățean are acces facil la informațiile  publice, fără obstacole birocratice sau blocaje administrative,” explică Vitalie Zama, reprezentant al Juriștilor pentru Drepturile Omului.

Printre problemele identificate se numără și lipsa unui test de interes public pentru excepțiile de la dreptul la informație. În prezent, legea permite instituțiilor să refuze accesul la informație fără a evalua dacă interesul public ar trebui să prevaleze. De exemplu, informațiile despre utilizarea fondurilor publice ar trebui să fie întotdeauna transparente, însă instituțiile au posibilitatea să refuze accesul sub pretextul unor excepții neclare.

Totodată, instruirea limitată a funcționarilor publici și lipsa unei culturi a transparenței constituie o altă problemă majoră. În multe cazuri, funcționarii nu au o înțelegere deplină a legislației și a obligațiilor lor legale, ceea ce duce la întârzieri și la refuzuri nejustificate în furnizarea informațiilor.

În acest context, Avocatul Poporului, care ar trebui să supravegheze respectarea dreptului la informație, nu dispune de autoritatea și resursele necesare pentru a se asigura că legea este respectată. Aceasta limitează capacitatea instituției de a interveni eficient atunci când cetățenilor li se refuză accesul la informații publice.

În timp ce Moldova a avansat semnificiv în domeniul accesului la informație, Grecia întâmpină dificultăți din cauza unei legislații care rămâne dispersată și neunitară, se arată în analiză. Deși dreptul la informație este protejat prin Constituția Greciei, implementarea acestuia este limitată de o serie de legi și excepții ce permit refuzul accesului la informații pe criterii ambigue, fără a se lua în considerare interesul public. Lipsa unei autorități independente cu rol de monitorizare și sancționare complică și mai mult lucrurile, iar procedurile pentru solicitarea informațiilor sunt adesea neclare și descurajante pentru cetățeni. În timp ce Moldova și-a armonizat recent cadrul legal cu standardele europene prin ratificarea Convenției Tromsø, Grecia încă ezită să facă acest pas, amânând astfel adoptarea unor măsuri de transparență vitale pentru accesul publicului la informație.

„Constatările analizei noastre a cadrului legislativ din Grecia privind dreptul la informație și accesul la documente subliniază necesitatea urgentă ca Grecia să ratifice Convenția Tromsø. Considerăm că sunt necesare măsuri mai curajoase și decisive pentru a alinia pe deplin cadrul legislativ la prevederile Convenției. Recomandările dezvoltate împreună cu Access Info constituie o foaie de parcurs cuprinzătoare pentru crearea unui cadru legal solid care să promoveze dreptul la informație în Grecia”, a declarat Stefanos Loukopoulos, Vouliwatch.

La rândul său Directorul Asociației pentru Protecția Vieții Private, avocatul Sergiu Bozianu, juristul CIJM susține că noua Lege privind accesul la informațiile de interes public, intrată în vigoare la 8 ianuarie 2024, conține atât aspecte pozitive, cât și negative în ceea ce privește transparența instituțiilor publice și dreptul cetățenilor de a accesa informațiile. Expertul menționează că legea extinde semnificativ lista entităților la care cetățenii se pot adresa pentru a obține informații, incluzând, pe lângă autoritățile publice, și companiile care furnizează servicii de utilități publice sau decontare, precum și organizațiile din domeniul justiției. Aceasta este o schimbare pozitivă, care poate îmbunătăți accesul la informații relevante pentru viața cotidiană a cetățenilor.

„Un alt aspect pozitiv este faptul că termenul de răspuns la solicitările de informații a fost redus considerabil, de la 15 zile lucrătoare la doar 10 zile calendaristice, ceea ce ar trebui să conducă la o mai bună eficiență a autorităților în furnizarea informațiilor publice. Mai mult, legea permite accesul și la informații care nu sunt neapărat documentate, dar care sunt deținute de autoritățile respective, oferind astfel un grad suplimentar de transparență.

Cu toate acestea, sunt și aspecte care ridică semne de întrebare și care ar putea afecta echilibrul între dreptul la informare al cetățenilor și protejarea unor interese legitime. De exemplu, noua lege restricționează accesul la informațiile clasificate ca secrete de stat, stabilind niște limite mai stricte decât cele prevăzute de Legea privind secretul de stat nr. 245/2008. În trecut, aceasta permitea accesul la informații esențiale pentru buna funcționare a societății, cum ar fi cele privind încălcarea drepturilor omului, faptele de abuz ale autorităților publice sau starea reală a mediului, informații care sunt adesea incluse în investigațiile jurnalistice. Excluderea unor astfel de informații din sfera accesibilității publice poate limita semnificativ transparența și responsabilizarea autorităților.

În plus, noul mecanism de limitare a accesului la informații pe bază de criterii precum siguranța publică, protecția datelor cu caracter personal sau secretul comercial poate fi considerat complicat și greu de aplicat în practică. Autoritățile pot invoca aceste criterii pentru a restricționa accesul la informații, dar nu există suficiente clarificări privind cum trebuie aplicate aceste limitări, iar aplicarea acestora ar putea fi subiectivă.

Un alt aspect problematic este că legea nu sancționează direct funcționarii responsabili pentru încălcarea dreptului la accesul la informații, ci doar persoana juridică, ceea ce înseamnă că sancțiunile nu vor implica responsabilitatea individuală a celor care sunt direct răspunzători pentru aceste încălcări. Aceasta creează o situație în care amenzile aplicate nu vor adresa adevărata problemă a comportamentului necorespunzător al funcționarilor, ci vor afecta doar bugetul instituției publice, fără ca autoritățile să fie obligate să-și asume responsabilitatea individuală”, a punctat juristul.

Pentru a corecta aceste deficiențe, raportul Access Info și Juriștii pentru Drepturile Omului vin pentru Republica Moldova cu recomandări, care propun introducerea unui test de interes public aplicabil tuturor excepțiilor de acces la informație, instruirea extinsă a funcționarilor publici pentru a încuraja transparența, și întărirea autorității Avocatului Poporului pentru a asigura supravegherea și sancționarea încălcărilor. De asemenea, se propun campanii de informare a cetățenilor privind drepturile lor de acces la informație, pentru a facilita contestarea refuzurilor nejustificate. Aceste măsuri nu doar că vor consolida accesul la informație, dar vor contribui și la dezvoltarea unei culturi a transparenței, aliniind Moldova la standardele internaționale și oferind un model pozitiv pentru regiune.