Mitul trei. Despre reinfectare. Din același obiectiv spart.

În mediul academic și științific internațional sunt foarte multe discuții cu referire la posibilitatea reinfectării. Primii care au ridicat subiectul (încă în luna februarie) au fost japonezii, care au publicat un studiu, prezentând un caz clar de reinfectare la o femeie. Ulterior, pe măsură ce pandemia s-a răspândit, mai multe centre științifice din lume s-au concentrat asupra cercetării acestui subiect în baza cazurilor înregistrate. Studiile publicate pe care le-am accesat, au anunțat următoarele concluzii:

1. problema reinfectării este o provocare mare pentru infecția cu COVID-19;
2. în prezent nu există date suficiente ca să se poată face o concluzie foarte certă cu referire la reinfectarea cu SARS-COV-2;
3. datele existente subliniază că reinfectarea nu poate fi negată și este posibilă;
4. crucială ar fi includerea în cercetare a persoanelor cu sistem imunitar compromis care s-au întâlnit cu COVID-19.

OMS într-un material se exprimă că o problemă în acest subiect apar rezultatele extrem de variate ale testelor, performanța fiind afectată de rezultate fals negative, fals pozitive, dar și de prevalența în populație a maladiilor cu reactivitate încrucișată cu alte coronavirusuri circulante.

Dr Greg Poland, directorul Grupului de Cercetare a Vaccinurilor de la renumita Clinică Mayo din Ronchester spune că există dovezi că oamenii primesc infecții repetate prin coronavirusuri în ciuda unor anticorpi care s-au dezvoltat și aceasta e foarte preocupant. O formă cu mutație ar fi capabilă să perieze anticorpii creați. De ex. virusul gripal rupe ARNul care promovează mutația rapidă.

Moldova nu poate declara ferm că nu are cazuri de reinfectare pentru că nu posedă capacități de cercetate care i-ar crea propriul punct de vedere. Pănă la așa un moment, mai utilă prntru societate, comunitatea medicală, cât și pentru propria imagine, ar fi o altă exprimare: „La momentul de față Moldova nu posedă capacitatea tehnico-științifică care ar ajuta să demonstreze că unele cazuri pot fi clasificate drept cazuri de reinfectare sau fals pozitive sau reconvalescente”.

Da, și ministerele nu poartă nicio vină dacă există sau ar putea exista reinfectări. Ele în schimb poartă vina pentru o comunicare deficientă cu etichetări și păreri arogante despre lucruri pe care nu le dețin, deoarece COVID-19 e încă foarte necunoscut.

Mitul 4 - cel mai roz în caleidoscopul autorităților. Pentru noi - cel mai negru. Statistica deceselor.

Indicatorul ratei mortalității la 1 milion populație comparat cu „alte state”, nu cu toată Europa, așa cum ne-a fost prezentat astăzi de oficiali, este unul bun doar în viziunea dumnealor. O fi dacă îl compari doar cu două din acele alte state.

Deci, sunt înregistrate 161 de cazuri la 1 milion de populație, deși cunoaștem că populația reală la care ar trebui să se raporteze datele e aproape de două ori mai mică decât cea utilizată în calcule, dar să reieșim și din aceste 161 cazuri. Majoritatea țărilor raportează la 1 milion de la 60 cazuri în jos. Al nostru e mai rău decât rău, oricât l-ați șlefui. Și acesta e cel mai serios indicator. Fiindcă după cifre sunt lacrimi și durere.

Și dacă iar ne orientăm spre baza de date internațională, și anume la numărul de decese zilnice la 1 milion populație sau media săptămânală zilnică de decese la 1 milion, păi și aici suntem primii în toată Europa - din 26 iunie menținem rușinosul loc 2 în top la produs decese. După Suedia, despre care am subliniat deja și care nu a avut nico restricție. Mai mult din jumătate din țările Europei nu mai înregistrează de mult niciun deces.

Cât ține de rata fatalității de 3,3% - nu e meritul vostru stimabililor, ci al medicilor, care muncesc în spitale COVID și secții de reanimare. Muncesc din greu, la limită, expunându-se prmanent riscului. Epuizați complet, fac minuni. Nu degeaba sunt acceptați peste tot în lume. Lor trebuie să ne închinăm pentru acest indicator, numai lor.