Cei care nu au o strategie nu știu unde se îndreaptă

Vom examina în cele ce urmează unele aspecte ce vizează Strategia de Securitate Națională a Republicii Moldova aprobată pe 15.12.23 de Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărârea nr. HP391/2023. Sunt câteva considerații ce țin de noua Strategie în contextul noilor realități asociate provocărilor și riscurilor apărute după 2011, când a fost adoptată Strategia anterioară. S-a încercat să se ajungă la unele  constatări, concluzii și recomandări.

Puțină istorie

De la declararea independenței Republicii Moldova, au fost adoptate peste două sute de reglementări în domeniul securității și apărării. Activând destul de mult timp în Ministerul Apărării al Republicii Moldova (ultimul post - adjunct al șefului Marelui Stat Major), am lucrat în diverse grupuri pentru elaborarea unor documente în domeniul apărării și securității.

Din 2011, când a fost adoptată Strategia anterioară, s-au produs schimbări fatidice în regiune și în întreaga lume. Ele afectează fără îndoială și Republica Moldova. Lumea a revenit la vremurile Războiului Rece, au loc transformări profunde în domeniul securității regionale și naționale, care pentru următoarele decenii vor determina viitorul statelor regiunii Mării Negre, Republicii Moldova și a fiecăruia dintre noi. 

Vladimir Putin, începând în 2014 agresiunea militară împotriva Ucrainei, a declanșat, în esență, cel mai mare conflict armat de după al Doilea Război Mondial și a provocat lumea civilizată. Dorința dictatorului rus de a distruge statalitatea Ucrainei și, în consecință, de a-și extinde posesiunile teritoriale nu se va limita la aceasta. Ambițiile imperiale ale lui Putin au valențe regionale puternice, legate de spațiul post-sovietic și de Republica Moldova.

Fostele autorități centrale moldovenești, loiale Kremlinului, au încercat să aibă un document corelat cu liniile directoare ale partidului. Este clar că nu au putut permite apariția unui document în care Chișinăul oficial este „pentru intensificarea cooperării cu UE și NATO și intenționează să promoveze o politică externă activă ca instrument de consolidare a securității statului”. Conducerea PSRM, aflată la putere, dorea să aibă nu doar un instrument de partid oportunist, ci și o pârghie internă importantă pentru promovarea intereselor unui stat străin, și anume Rusia.

În iunie 2017, președintele Igor Dodon a retras proiectul de strategie din parlament (Sursa - „Dodon a retras NATO din cercul interior al Moldovei” versiunea internet https://www.ng.ru/cis/2017-06-28/1_7017_moldova.html). Socialiștii au pregătit un nou proiect, unul dintre autorii căruia era ex-ministrul Educației Valentin Beniuc, la acea vreme rector al Institutului de Relații Internaționale din Moldova. În peste 50 de pagini era identificată în mod previzibil Rusia drept principalul partener strategic, iar accentul era pus pe vechile narațiuni sovietice, în special pe moldovenismul primitiv.

Puțin despre strategia adoptată

Inițiativa adoptării unei noi versiuni a Strategiei îi aparține președintei Republicii Moldova, Maia Sandu.

Proiectul a fost elaborat în Consiliul Suprem de Securitate, discutat în ministere și societatea civilă, fiind îmbunătățit semnificativ prin propuneri din partea autorităților centrale și locale, a partenerilor de dezvoltare și a organizațiilor societății civile. La pensionare, fiind deja președinte al Asociației absolvenților din Moldova a Centrului European Marshall pentru Studii de Apărare, am avut la acest subiect două conferințe cu absolvenții moldoveni, care activează în diferite ministere și departamente, instituții de învățământ și organizații neguvernamentale.

La o ședință a Consiliului Suprem de Securitate din octombrie anul trecut, Maia Sandu a subliniat pentru prima dată trei obiective-cheie ale documentului - protejarea independenței statului și garantarea securității cetățenilor, crearea unui stat puternic și aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană ca garanția păcii.

Este clar că la peste un deceniu de la adoptarea vechii strategii, au fost sesizate consecințele acțiunilor Kremlinului în această regiune, războiul hibrid provocat de Putin în Ucraina și Republica Moldova afectând politica, având efecte nocive în relațiile diplomatice, economice, financiare, energetice și în ordinea publică. După unii analiști noua Strategie pare să fi ajuns târziu, ea ar fi trebuit să apară la începutul ascensiunii la putere a susținătorilor integrării europene.

Necesitatea unei noi strategii a fost cauzată de apariția unui număr de factori globali și regionali. Primele includ creșterea concurenței între marile puteri, încetinirea globalizării economice și accelerarea schimbărilor climatice. Al doilea grup de probleme se referă la apariția în Europa a unui conflict armat ruso-ucrainean extrem de intens, întărirea influenței ruse dăunătoare în statele occidentale, în regiune și în Republica Moldova, distanțierea economică a UE față de Moscova, tendinţa unor ţări de a abandona neutralitatea şi lipsa de securitate nu doar în zona bazinul Mării Negre.

În condiții de modificare semnificativă a contextului geopolitic modern nimeni nu trebuie să fie convins că instabilitatea este cauzată de comportamentul în relațiile internaționale al unui jucător agresiv și inadecvat, căruia nu-i pasă de legislația și normele internaționale. Europa trece prin transformări politice, economice și de securitate profunde care pentru deceniile următoare vor modela viitorul atât al continentului, cât și al Republicii Moldova. 

Prin voturile a 59 de deputați ai majorității parlamentare, la 15 decembrie 2023, noua Strategie a fost adoptată. Documentul includea Viziunea șefului statului, care este parte integrantă a documentului, care constată că „cetățenii Republicii Moldova și-au exprimat în repetate rânduri dorința fermă de a trăi într-o societate democratică bazată pe pluralism, în care statul acționează în interesul întregului popor”. Conceptul este o confirmare a dorinței naționale de a crea un stat european democratic și prosper, favorabil pentru ca oamenii să trăiască într-un mediu sigur și pașnic. Securitatea durabilă, pacea și prosperitatea în Republica Moldova pot fi asigurate doar prin eforturile comune și constante ale instituțiilor guvernamentale, societății civile, sectorului privat, tuturor cetățenilor țării și diasporei.

Strategia abordează securitatea națională într-o manieră holistică și multifațetă, ținând cont atât de natura diversă a provocărilor de securitate cu care se confruntă Republica Moldova, cât și de varietatea acțiunilor coordonate la mai multe niveluri necesare combaterii sau prevenirii acestora.

Republica Moldova este stat candidat la aderarea la UE, iar Strategia urmărește să alinieze treptat Republica Moldova la prevederile „Busolei strategice pentru consolidarea securității și apărării UE în următorul deceniu” adoptată în 2022.

Obiectivele securității naționale a Republicii Moldova sunt: ​​protecția independenței, suveranității, unității și integrității teritoriale a țării și a democrației constituționale; garantarea drepturilor fundamentale ale omului, a siguranței cetățenilor și a proprietății acestora; dezvoltarea socio-economică a țării; menținerea păcii; eradicarea corupției; aderarea la Uniunea Europeană; reintegrarea pașnică a regiunii transnistrene; contribuția la restabilirea păcii și stabilității în bazinul Mării Negre și la protecția mediului. Acestea sunt determinate de a spori capacitatea statului în prevenirea și contracararea materializării riscurilor de securitate națională, precum și de a asigura procesul de integrare europeană și de cooperare cu țările partenere.

Principiile politicii de securitate națională sunt linii directoare care ghidează eforturile autorităților competente în domeniul securității statului în interiorul țării, precum și în relațiile cu partenerii externi: previzibilitate (a fi un jucător previzibil și responsabil), adaptabilitate (măsuri pentru a răspunde la schimbările curente). La fel, modelul 3C (comunicare, coordonare și cooperare), parteneriatul public-privat sustenabil, spiritul de cooperare și coordonare cu diverse organizații neguvernamentale (cum ar fi societatea civilă, mediul academic, mass-media), sectorul privat și diaspora pentru a dezvolta o cultură de securitate pe scară largă la nivel social și să întărească coeziunea comunității.

Sunt conturate câteva obiective specifice: consolidarea, dezvoltarea și modernizarea sistemului național de apărare pentru a garanta suveranitatea și integritatea țării; sporirea rezistenței naționale la amenințările hibride și consolidarea culturii de securitate; consolidarea instituțiilor și mecanismelor de combatere a corupției; extinderea parteneriatelor strategice cu UE, România, SUA, NATO și cooperarea internațională pentru securitate și stabilitate.

Adoptat pentru o perioadă de șase ani, sperăm ca documentul să devină baza pentru elaborarea și modificarea legilor și a altor reglementări din domeniul securității și apărării naționale. Acest document este considerat un pas important pentru Republica Moldova. Strategia oferă un cadru clar pentru consolidarea securității naționale a țării și va contribui la asigurarea procesului de integrare europeană.

Unele constatări

Reforma justiției și eradicarea corupției sunt un element-cheie al transformării

În ciuda faptului că există dorința politică și publică de a crea un sistem de justiție veritabil și de a crea instituții puternice pentru combaterea corupției, reforma este blocată și schimbarea are loc prea lent. Succesul acestei reforme va determina cât de repede vom deveni un stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Succesul acestei reforme va determina cât de repede putem construi o economie puternică și favorabilă incluziunii. Miza pentru această reformă este încă extrem de mare (Sursa: Discursul Președintelui Republicii Moldova Maia Sandu la Forumul Reforma Justiției și Anticorupție, 15 septembrie 2022 https://presedinte.md/rus/discursuri/discursul-doamnei-maia-sandu-presedintele-republicii-moldova-la-deschiderea-forumului-pentru-reformarea-justitiei-si-combaterea-coruptiei-90073).

Kremlinul și situația din Republica Moldova

Statut de non-bloc și neutralitate nu au salvat Ucraina de agresiunea rusă. Strategia conține teza că „prin agresiune totală împotriva Ucrainei, Federația Rusă urmărește să distrugă statalitatea ucraineană și națiunea și, în consecință, extinderea posesiunilor sale teritoriale”. Dar ambițiile Moscovei nu se limitează la Ucraina. Politica agresivă a Federației Ruse are consecințe regionale grave. Apropo, îmbrățișarea teribilă a ursului noi am aflat-o în anul 1992.

Republica Moldova a simțit din plin consecințele invaziei militare ruse în Ucraina. Vorbim despre amenințări, un flux fără precedent de refugiați. Rutele tradiționale de transport al mărfii au fost afectate semnificativ. La acestea se adaugă acțiunile deliberate ale Federației Ruse de a slăbi Republica Moldova pentru a prelua ulterior controlul politic și economic asupra țării.

Federația Rusă prin agresiunea nereușită în Ucraina a urmărit crearea unui coridor militar terestru de acces în Republica Moldova. Pentru lume, ca și pentru Republica Moldova, data 24.02.022 devine un punct critic în înțelegerea noilor realități. Cortina de Fier a căzut, situația s-a înrăutățit mai mult decât în ​​timpul Războiului Rece și cu toții va trebui să trăim și să supraviețuim. Rusia imperială și sovietică nu s-au distins niciodată prin compartiment angelic.

Nu este vorba doar despre Putin. Există ceva mai mult decât dorințele dictatorului rus,  fie el Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare, Vladimir Lenin sau Iosif Stalin. Întreaga istorie a acestei entități, fie ea imperială, fie că este Rusia sovietică sau modernă, este plină de exemple de intenții agresivo-imperiale și dispreț față de alții.

După ce am făcut serviciul în Afganistan - operațiunea s-a numit „împlinirea datoriei internaționale” - a trebuit să continui să slujesc în diferite garnizoane ale Uniunii Sovietice. Într-una dintre ele, în calitate de ofițer de stat major a trebuit să particip la o serie de exerciții de amploare, la care cei din actuala apărare nici nu visează.

La sfârșitul anilor optzeci ai secolului trecut, pe hărțile diviziei 28 de tancuri staționate în centrul regional din garnizoana belarusă din Slonim - o formațiune militară încă păstrată sub președintele Lukașenko - conform planului de exerciții, trebuia să fim în eșalonul doi al atacului asupra Vestului european. Săgețile roșii de pe hărți erau „aruncate” tocmai pe țărmurile Atlanticului. „Inamicul” nostru virtual a fost un corp de armată belgian. Înainte de aceasta, a trebuit să fac zece ani de serviciu - de la locotenent la maior - în Turkmenia, garnizoana Kushka, extrema sudică a fostei Uniuni Sovietice. Așadar, aceste săgeți roșii ale Diviziei 88 de pușcași motorizate pătrundeau adânc în teritoriul iranian de la orașul turkmen Seraks prin Mashhad, ocolind capitala iraniană Teheran, până la mările calde, până la Bandar Abass de pe Golful Persic, adică până unde mulți dictatori se străduieu real să ajungă.

S-a creat chiar un întreg echipament operațional-strategic cu conducere la Baku, care a ținut sub privirile de gheață situația la sudul URSS-ului. De altfel, o asemenea structură a existat cu centrul și la Chișinău, care la momentul potrivit era gata să treacă Balcanii cu forța militară.

Neutralitate și cooperare cu NATO

Pe 24 februarie 2024 a început cea de-a doua etapă a agresiunii rusești pe scară largă împotriva Ucrainei și mulți și-au dat seama că „trebuie făcut ceva”. Vorba e de o povară grea a neutralității de care ar trebui să scăpăm și să ne alăturăm unei comunități care să ne asigure pe cât posibil securitatea. Se pare că Republica Moldova are nevoie de o astfel de viziune.

Anul acesta, în martie, a fost cea de-a treizecea aniversare de la aderarea Republicii Moldova la programul Parteneriatul NATO pentru Pace. Îmi amintesc de o serie de evenimente semnificative organizate de autorități și societatea civilă. În ciuda faptului că o parte semnificativă a populației rămâne captivă a propagandei rusești, potrivit sondajelor de opinie, de la 26,5% la 33,4% dintre respondenți s-au declarat în favoarea aderării țării la NATO. Dacă este mult sau puțin și care sunt șansele ca Chișinăul să devină membru al alianței s-a discutat în cadrul acestor evenimente aniversare.

Există o viziune greșită că Strategia spune puțin despre rolul NATO. Partea ce ține de mediul de securitate regională vorbește despre creșterea rolului UE și NATO. Aceste două instituții sunt în pragul unei transformări serioase și își continuă politica „ușilor deschise”.

Statele vecine cu Rusia lui Putin, care au o tradiție îndelungată de neutralitate, renunță la acest statut și se alătură unei alianțe militaro-politice care garantează securitatea națională în format colectiv. Agresiunea lui Putin în Ucraina și intervenția hibridă a Kremlinului în străinătate sunt principalul imbold pentru acest proces.

NATO este și va rămâne unul dintre principalii piloni ai securității în Europa și „vom căuta să intensificăm cooperarea cu această alianță de apărare colectivă pentru a consolida capacitățile armatei naționale”, se arată în Strategie. Cred că poziția este exprimată destul de clar.

Despre intențiile lui Putin

Intențiile și acțiunile ulterioare ale lui Putin ar fi trebuit să devină clare lumii după discursul său de la Munchen în 2007, când a fost exprimată ideea de a împinge Rusia cu orice preț în pachetul primelor state ale lumii multipolare care va veni după lumea unipolară. SUA au dominat. Le ajunge! 

Acest lucru poate fi realizat prin forță militară, instrumente hibride și șantaj nuclear. Senatorul american Lindsey Graham a remarcat: „Cu un singur discurs, a făcut mai mult pentru a uni Statele Unite și Europa decât am fi putut face noi singuri într-un deceniu”. (Sursa: „Va fi un război între NATO și Rusia dacă aceasta din urmă nu este oprită în Ucraina.” Senatorul republican Lindsey Graham - despre asistență pentru Ucraina, mobilizare, granița cu Mexic și Podul Crimeei - https://forbes.ua/ru/war-in-ukraine/dopomoga-ukraini-v-kredit-mobilizatsiya-kordon-z-meksikoyu-ta-krimskiy-mist-golovne-z-brifingu-senatora-respublikantsya-lindsi-grema-u-kievi-18032024-19949).

Încercările de reformare a sectorului de securitate al Federației Ruse, susținute de caricaturi și eșecuri pe frontul ucrainean, forțează guvernul rus în anul 2024, pentru prima dată în istoria Rusiei moderne, să majoreze cheltuielile bugetului militar la 6% din PIB și să depășească cheltuielile în sfera socială. (Sursă: „Totul pentru front”: care va fi bugetul Rusiei pentru al treilea an de la începutul „operațiunii speciale” -   https://www.forbes.ru/finansy/497679-vse-dla-fronta-kakim-budet-budzet-rossii-na-tretij-god-specoperacii).

Războiul cu Ucraina și, mai larg, cu Occidentul colectiv, după înțelegerea lui Vladimir Putin, devine în sfârșit nu doar principala prioritate a Kremlinului, ci și un motor al creșterii economice. Cheltuielile pentru apărare în 2024 vor crește de 1,7 ori. Acesta oricum este mai puțin decât 12-17% din PIB pe care URSS le-a cheltuit pentru apărare, dar este deja comparabil cu cheltuielile militare americane din anii 1980. Rețineți că aceasta a fost la invazia sovietică a Afganistanului și războiul Iran-Irak (Sursa: „Pistoalele sunt cele mai importante. Ce spune proiectul de buget 2024 despre prioritățile Kremlinului,” 09/29/2023, https://carnegieendowment.org/politika/90666#:~:text=Expenditures).

Cu privire la o frază a unui deputat moldovean

Recent, un anume deputat Odnostalko a afirmat că noua Strategie de Securitate Națională a Moldovei tratează Federația Rusă ca pe un inamic. Desigur, aceasta este o manipulare tendențioasă. Nu veți găsi o formulă precum „Rusia dușmană” în Strategie.

Vorbim despre riscurile pentru tânăra statalitate moldovenească pe care le „oferă” în prezent Kremlinul. Este clar că Rusia de astăzi a lui Putin este departe de a fi prietena Moldovei, ca și pentru restul lumii.

Alături de prezența militară ilegală în Transnistria, controlul Kremlinului asupra entităților și împuterniciților săi separatiști din Republica Moldova devine sursa cea mai periculoasă și constantă sursă de instabilitate, care, dacă nu este contracarată, ar putea avea consecințe grave pentru stat, procesele democratice și prosperitatea acestuia. Agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei și ambițiile guvernului rus urmăreau să creeze prin mijloace militare un coridor terestru către Republica Moldova, încât să creeze condiții pentru schimbarea violentă a ordinii publice și să contribuie la eliminarea statalității noastre.

Federația Rusă a recurs la șantaj energetic, reducând semnificativ livrările de gaze către țara noastră, pentru a pune presiune asupra Guvernului și a întregii societăți. Kremlinul  a întreprins acțiuni de destabilizare prin atacuri cibernetice și campanii de dezinformare, precum și prin acțiuni de perturbare a ordinii publice.

De asemenea, Federația Rusă intervine permanent în procesele electorale din Republica Moldova pentru a le influența sau denatura ulterior. În realizarea acestor acțiuni ostile, Federația Rusă s-a bucurat adesea de sprijinul și asistența colaboraționiștilor locali - politicieni corupți, oligarhi fugari și reprezentanți ai lumii criminale. Republica Moldova a rezistat acestor provocări și va rezista în continuare.

De prea mult timp sunt îndurate o serie de vulnerabilități pe care Federația Rusă le-a folosit împotriva noastră: finanțare ilegală a partidelor, (cvasi)monopoluri în economie și pe piața mass-media, corupție în sistemul de justiție, infrastructură limitată de transport, conexiune insuficientă cu Europa, piața de energie electrică, dependența semnificativă a sectorului agricol de piață rusă, lipsa unei politici consistente față de minorități naționale, slăbiciunea instituțiilor statului.

Un accent important este pus pe apariția unui coridor terestru militar rus către Republica Moldova. În urmă cu câteva zile, într-o conferință de presă, Putin a spus că așa-zisa „operațiune militară specială” va continua și a propus înaintarea spre sud-vest, cucerirea orașului Odesa și Nikolaev, ajungând la Gurile Dunării și entitatea separatistă transnistreană. Să recunoaștem, o astfel de întorsătură ar schimba radical situația pentru Republica Moldova și România. Cineva din coloana a cincea așteaptă - „Ai noștri sunt aproape!”, deoarece unii politicieni de pe malul drept al Prutului nu sunt împotriva unui astfel de scenariu, care să creeze imediat precondiții pentru schimbarea violentă a sistemului constituțional și lichidarea statalității Moldovei și crearea unei noi situații în regiune.

Este evident că Federația Rusă nu va abandona imediat acțiunile sale ostile împotriva Republicii Moldova. Prin urmare, trebuie să învățăm să supraviețuim în războiul hibrid de mare intensitate pe care Federația Rusă îl duce de mult timp. Republica Moldova trebuie să-și dezvolte și să-și întărească constant imunitatea împotriva amenințărilor hibride de securitate.

Transnistria și Găgăuzia ca pârghii de destabilizare

Aceasta devine relevant mai ales cazul UTA Găgăuzia, care prin oligarhul fugar și condamnat Ilan Șor, a devenit un generator de tensiune în societatea moldovenească. Și nu este vorba despre așa-numitul „fenomen Șor”.

Kremlinul a început să se concentreze mai puțin pe situația cu rușii în Moldova și încălcarea drepturilor acestora. Accentul crescut al Kremlinului pe relațiile cu Găgăuzia și interesul sporit pentru autoproclamata republică transnistreană indică asupra faptului că Moscova speră să folosească ambele regiuni pentru a justifica operațiuni hibride.

Apărare și armata

Agresiunea Federației Ruse împotriva Ucrainei evidențiază necesitatea urgentă de a crește investițiile în sectorul de apărare și securitate națională. De prea mult timp, acest sector a fost prost gestionat, neglijat și subfinanțat.

Pentru a descuraja agresiunea externă și pentru a-și asigura securitatea națională, Republica Moldova are nevoie de o armată modernă, suficient de echipată, bine pregătită și capabilă să interacționeze cu partenerii externi.

Pentru a apăra în mod adecvat țara, armata trebuie să fie finanțată proporțional cu intensitatea amenințărilor cu care ne confruntăm. Trebuie să învățăm lecțiile militare ale războiului din Ucraina, astfel încât, dacă este necesar, să putem îmbunătăți pregătirea armatei de a acționa pentru apărarea țării. Forțele armate trebuie să crească frecvența exercițiilor militare cu parteneri strategici.

Bugetul Ministerului Apărării al Moldovei a fost majorat în 2023 și a crescut și în 2024. Potrivit ministrului moldovean al apărării, Anatoli Nosatîi, creșterea cheltuielilor pentru apărare, în 2023, a arătat că Moldova poate „investi în securitate” mai multe fonduri. Potrivit ministrului, bugetul Republicii Moldova pentru 2023 s-a dublat și a ajuns la 0,55% din PIB-ul țării. Bugetul pentru acest an s-a ridicat la circa două miliarde de lei și va crește până la aproape 0,6% din PIB.

Se vorbește și se dezbate mult despre construirea unei baze militare „de la zero” în Bacioi, o suburbie a Chișinăului. Opoziția pro-Kremlin încearcă să manipuleze spunând că acest orășel este construit pentru unitățile NATO, ceea ce este o minciună. Orașul este necesar pentru retragerea unităților militare din sectorul rezidențial al capitalei. Retragerea unităților din oraș ar permite, în primul rând, creșterea mobilității. Și în al doilea rând, nu vor exista interferențe cu populația civilă, echipamentele militare nu vor crea obstacole în traficul urban.

Problema radarului

Achiziționarea de către autorități a unui radar pentru monitorizarea spațiului aerian al Republicii Moldova și construirea unei baze militare în apropierea capitalei au devenit sursa unor speculații în spațiul public precum că, prin aceste acțiuni, Republica Moldova se pregătește de război.

Speculațiile au ieșit în stradă. Veți întâlni voci care susțin că „Nu trebuie să ne înarmăm, deoarece suntem o țară neutră”, „Suntem un stat mic și nu ar trebui să provocăm Rusia la acțiuni militare”, „Avem conflict în Transnistria și pot apărea probleme serioase” etc. Totuși, acest lucru nu este adevărat, deoarece chiar și țările care sunt foarte bine echipate din punct de vedere militar refuză statutul neutru.

Sunt sigur că construirea unei baze militare și achiziționarea unui radar pentru monitorizarea spațiului aerian al țării nu este pregătire pentru război, ci acțiuni firești ale oricărui stat. Suedia, cu o armată puternică și modernă și un complex militar-industrial puternic, care a rămas neutră în primul și al doilea război mondial, și era foarte bine echipată din punct de vedere militar, a devenit membră a alianței. La fel și Finlanda.

Radarul electronic de supraveghere aeriană este o necesitate absolută pentru orice țară. Am satisfăcut serviciul în brigada de rachete antiaeriene. Echipamentul de acolo datează din vremea Uniunii Sovietice și este depășit. Îmi amintesc încă vechile radare sovietice și alte echipamente radioelectronice învechite, care erau depășite din punct de vedere moral și tehnic. Radarul, care provine din Franța, are capacități mult mai bune, iar specialiștii vor fi instruiți să lucreze cu el.

Pentru un stat neutru prezența unui radar este normală și absolut inofensivă, este o oportunitate de monitorizare continuă a spațiului aerian. Vedem ce se întâmplă - în urmă cu ceva timp, trei rachete lansate de ruși din Marea Neagră asupra țintelor din vestul Ucrainei au zburat deasupra teritoriului Moldovei, „șahed”-uri iraniene cad în sudul Moldovei. Vorbim despre controlul spațiului aerian. Nu veți putea doborî tancuri și avioane cu acest radar, dar cel puțin știm că spațiul aerian (luați în considerare - granița de stat) este încălcat. Monitorizarea și informarea le permit politicienilor și diplomaților să lucreze și să fie mai atenți. Deși vedem că Kremlinul este indiferent la toate adresările.

De asemenea, este extrem de important ca Republica Moldova să aibă echipamente pentru a distruge ținte aeriene. Acum avem capacități limitate de a distruge ținte aeriene: Shahed-uri, orice avion sau elicopter rusesc „rătăcit” lansat din Crimeea, de pe nave rusești și rachete de pe submarine în Marea Neagră. Republica Moldova trebuie să aibă o armată dotată cu tehnică militară modernă. Există multe exemple de țări cu statut neutru și cu un nivel foarte ridicat de echipare militară: Finlanda a avut o tradiție de neutralitate de secole, Suedia nu a fost în război de vreo două sute de ani. Dar au depășit parametrii neutralității.

Ideologie și societate. Doua aspecte

Primul. În probleme de apărare și securitate, societatea trebuie să fie rezilientă față de dezinformare și manipulare. Recent, pe unul dintre site-urile pro-Putin, am găsit bocitori că armata moldovenească, vedeți DVS, „a primit o duzină de blindate străine, mitraliere și alte arme”, iar asta „încă nu le ajunge, cheltuielile militare sunt în creștere”, iar anul acesta bugetul militar al apărării va ajunge la aproape două miliarde de lei. Totuși, pentru a transfera integral Armata Națională la standardele NATO, Ministerul Apărării va necesita suma de miliarde de lei anual.

Ei spun că „banii pentru toate aceste dotări sunt luați la dobânzi indecent de ridicate. Autoritățile preferă să tacă în acest sens”. Cum să nu ne amintim de fraza că o ţară care nu vrea să aibă grijă de armata sa o va hrăni pe alta, de ocupație.

Până de curând, Republica Moldova a cheltuit zero lei pentru achiziționarea de echipamente militare, cu atenție concentrată pe întreținerea echipamentelor, din care 90% datează din vremea sovietică. Cei mai mulți bani alocați armatei sunt destinați nevoilor speciale ale forțelor armate și pentru salarizare. Nu avem avioane de luptă, elicoptere, tancuri. Din anul 2022 armata își consolidează infrastructura și a achiziționat drone.

Al doilea. Pentru liderii ruși educația patriotică „corectă” a populației a fost întotdeauna importantă. Narațiuni șovine au fost inventate pentru cristalizarea societății rusești. Chipurile, scopul este de a preveni „renașterea fascismului și a nazismului” și a „cinsti memoria bunicilor noștri care au luptat”. Guvernul rus își monitorizează vigilent cetățenii, ca și pe sateliții săi și alte țări, inclusiv Republica Moldova. Ce tam-tam s-a produs la noi de 9 mai. Să ne amintim că la întâlnirile de dinainte de Anul Nou ale lui Putin cu liderii țărilor CSI, acesta venea cu prelegerea sa tradițională despre Marea victorie și istoria Marelui război pentru apărarea patriei. Care „patrie” pentru noi, basarabenii?

Orice negare a ideologiei sovietice, încercare de a înțelege istoria sau îndepărtare de trecutul sovietic te transformă automat în „fascist” și „nazist”. Dacă astfel de idei sunt împărtășite de conducerea oricărei țări (de exemplu, țările baltice, Moldova și Ucraina), atunci toți cetățenii săi se transformă instantaneu în „fasciști”, „naziști” și „junta”, care „trebuie să fie bătuți, așa cum o făceau bunicii noștri”...

Câteva concluzii

Putem considera că noua Strategie de Securitate Națională reprezintă o resetare serioasă a viziunii asupra problemelor de securitate națională? Poate da...

- Războiul Kremlinului în Ucraina are consecințe grave pentru securitatea națională a Republicii Moldova, inclusiv în sfera economică, financiară, energetică și de ordine publică. Toate acestea și alte aspecte sunt notate în document, care ar trebui să devină un document-cadru pentru autoritățile centrale și locale și să ofere management strategic și îndrumări pentru consolidarea securității și sustenabilității Republicii Moldova în diverse domenii.

- Adoptarea noii Strategii de Securitate Națională sugerează că, poate pentru prima dată de la obținerea independenței, statul s-a gândit cu adevărat la modernizarea armatei și a numit Rusia drept principalul risc pentru securitatea și existența sa.

- Creșterea semnificativă a cheltuielilor pentru apărare și securitate indică asupra faptului că Kremlinul nu se pregătește doar pentru scenariul unui război lung în Ucraina. Să nu ne amăgim, Putin, în aspirațiile sale maniacale, va merge până la capăt, până când Cartagina (înțelegi, Ucraina) nu va fi distrusă. Apoi se va merge mai departe, intenționând să continue să controleze nu numai Europa de Est. Republicii Moldova și României nu le este sortit să fie simpli observatori.

- Nu vă faceți iluzii cu privire la ceea ce a spus Putin anul trecut în Kârgâzstan, în drum spre colegul său chinez: „Dacă moldovenii vor să fie români și să vorbească românește sau în CSI este treaba lor...”. Toate cuvintele lui sunt doar minciuni și manipulare, pe care nu le acceptăm. Am auzit deja de la el, de exemplu cu referire la Crimeea, că „nu suntem acolo” sau „în estul Ucrainei luptă doar tractoriştii şi minerii de acolo”... Românii, că sunt de pe malul drept al Prutului, ori moldovenii din stânga sunt simple piese într-un joc, iar „Cel din buncăr” ne tratează ca pe niște zerouri...

- Trebuie să învățăm lecțiile din războiul din Ucraina pentru a crește disponibilitatea armatei de a ne apăra, dacă va fi  necesar. Forțele armate trebuie să crească frecvența exercițiilor militare cu parteneri strategici.

- Figura principală în mecanismul armatei este ofițerul. Nu face să credem că în armată în acest sens totul este OK. Să ne amintim doar că ministrul israelian al Apărării Moshe Dayan, care și-a pierdut un ochi în al Doilea Război Mondial, a spus că „un ofițer nu trimite soldații la luptă, el îi conduce în luptă... Un ofițer nu comandă soldați. „Înainte”, dar îi conduce în luptă „După mine - înainte!”.

Implementarea cerințelor Strategiei de Securitate Națională a Republicii Moldova necesită cunoștințe, abilități, multă muncă, eforturi de sus în jos de la „vladîcă la opincă”, o cultură a securității, coordonarea acțiunilor tuturor entităților guvernamentale și societății în ansamblu.