Ne-au închis gazul ieftin. Odată cu el - și energia electrică ieftină. Habar nu avem de ce guvernul, care a inventat și a hrănit pe banii noștri un întreg minister, nu a cumpărat vara rezerve de gaz ieftin pentru iarnă. Se pare că ministerul a fost creat ca să aibă pe cine da afară. Iar cel dat afară așa s-a mai supărat, încât, în aceeași zi, a făcut o conferință de presă urgentă ca să-i laude. De atunci, cu orice ocazie, îi tot laudă. Ei se laudă, noi plătim. Plătim și ne bucurăm de guvernarea luminată, caldă și cu grijă de noi.

Grija guvernării s-a materializat. În primul rând, în a nu-mai-știu-câta mărire de salarii sieși, de zeci de mii de lei, venită la țanc, la căldurică și direct pe cardul salarial. Într-al doilea rând, s-a materializat în îndemnuri la unitate și solidaritate, transmise de guvernare celor, cărora le promite până-n 300 (ei bine, 500) de lei compensații, de la capătul răbdării și a cozilor friguroase din bănci.

În Moldova economiei digitale, în care iaca-iaca încep să zboare taxiurile și se spânzură-n safeuri ștampilele, în care sădim păduri și luptăm cu tranzacțiile în numerar mai ceva ca Ştefan cel Mare cu turcii - bătrânii fac rând la bancă, unde se cheltuie tone de hîrtie, cerneală, nervi și ștampile pentru câteva sute amărâte de lei. Solidaritate.

Grijă înduioșătoare ni se transmite din comisiile pentru situații excepționale, care cumpără poporului, pe banii poporului, netransparent, gaz scump, nu se știe de la cine, nu se știe de ce așa scump și pentru care nu se știe de ce se dau compensații atât de mici.

De fapt, se știe de ce. Mai țineți minte proverbiala plăcintă?! Când unora le tai niște felii mai mari, celorlalți le rămân doar niște fărâmituri de cîteva sute de lei.

Cât gaz și lumină scumpă cumperi cu 300-500 de lei, pentru care ai înghețat în rânduri? Nu am calculat. În schimb, ni s-a calculat că trebuie să plătim. Să ne unim și să plătim. Dacă nu avem de unde - să economisim. Dar mai ales - să nu crâcnim. Cine crâcnește - acela nu-i solidar. La cel de crâcnește - vine Putin. Și-l duce în Siberia. Așa că, trebuie să fim buni și să plătim Prețul Libertății! Căci Gazul scump este eliberator. Sărăcitor, flămânzitor și înfrigurător tot este, dar tăcem, că de nu, vine știți voi cine.

Cred că a venit timpul ca tot acest patos în(c)ălțător să înceapă a fi sărbătorit. Pe lângă 9 mai, ar trebui instituită o zi specială de iarnă, în care să sărbătorim Marea Eliberare: „Ziua Libertății”, „Ziua Dominației” sau nu știu care Zi. Propuneți și voi. Ca să nu ne chinuim să ne amintim în ce zi anume Miller a plâns, dominat și îngenunchiat, putem să punem sărbătoarea direct pe 13 decembrie. De Sf. Andrei. Simbolic. În afară de gaz, s-or mai fura și porți.

Apelul la solidaritate vine după Marea Schismă Națională din toamna târzie a pre-scumpirii, când ne-au dezbinat și ne-au blestemat cu cancere, au distribuit citatele voievozilor și ne-au speriat cu separatiștii care veneau peste noi cu războiul. Acum ne pomenim că trebuie să fim mai buni, mai uniți, mai solidari, mai ales cu separatiștii, la care-au dat năvală hoardele de jurnaliști libero-independenți, ca să-i întrebe dacă nu li-i frig și întuneric?! Iar ei au răspuns: nuuuuuu!!! De unde frig - iarna și întuneric - noaptea?! Așa-i de bine fără lumină și căldură, încât nu-i clar de ce nimeni nu s-a priceput să le taie gazul și curentul până acum?! Căci ei (iar în curând se pare că și noi), numai asta au așteptat 30 de ani în care nu s-a făcut nimic.

În altă ordine de idei, nu vă imaginați câte titluri de carte cu denumirea „Prețul libertății” există. Iar relativ nu demult, și Macron îndemna francezii să plătească prețul libertății.