Documentarul „Breaking Silence”, realizat de Mircea Surdu, Leonid Melnic și echipa Telefilm Chișinău, lansat săptămâna aceasta, te răscolește. Pentru că vorbește despre prețul pe care jurnaliștii îl plătesc ca să-și facă meseria onest: curajul de a spune adevărul, chiar și când acesta pune vieți în pericol.

„Breaking Silence” este o mărturie despre jurnaliști care, în ultimii ani, au ales să nu tacă atunci când tăcerea era mai sigură, mai comodă, mai plătită.

Filmul adună istoriile unor jurnaliști din Republica Moldova, Belarus, Georgia, Ucraina și Armenia: Viorica Tătaru și Andrei Captarenco care relatează chiar din prima zi a războiului din Ucraina, expunându-se unor riscuri enorme, Ksenia Lutskina din Belarus a făcut închisoare pentru că a îndrăznit să lanseze un post TV independent la Minsk, Maka Chikhladze și Giorgi Shetsiruli au fost bătuți de „titușki” în timpul protestelor din Tbilisi. Mihailo Moskalenko, jurnalist ucrainean, relatează de pe linia frontului.

Documentarul ne face să amintim și că Moldova are propria istorie dureroasă în lupta pentru libertatea presei. Libertatea de care ne bucurăm azi a fost câștigată prin proteste, prin rezistență la cenzură, prin ani de presiuni la locul de muncă. Au fost jurnaliști care și-au pierdut serviciul, care au luat-o de la zero, într-o perioadă ostilă libertății de exprimare, în care nu erau prea multe oportunități.

Ceea ce trebuie să știm e că libertatea de exprimare și libertatea presei, valori fundamentale ale UE către care tinde Republica Moldova, nu sunt garantate. Se pot pierde, când societatea devine indiferentă sau presa nu mai este vigilentă.

Libertatea presei se măsoară în curajul de a spune adevărul, indiferent de situație. Azi o avem. Fără jurnaliști liberi însă nu există democrație.

Autorilor „Breaking Silence” — respect profund pentru munca uriașă de documentare.