Transparența este un instrument al democrației și presupune că orice proces decizional este deschis publicului mai ales pe partea de gestionare a resurselor financiare. Transparența în orice proces înseamnă corectitudine și responsabilitate. În țările democratice transparența este reglementată prin anumite legi privind liberul acces la informațiile de interes public. Și în Republica Moldova avem o lege privind accesul la informația de interes public, elaborată chiar recent într-o versiune modernă și foarte bună. Doar că avem și instituții care fentează această lege și sfidează chiar Constituția Republicii Moldova, care asigură dreptul oricărui cetățean la informația de interes public.

Acestea sunt comisiile de prevetting, de veting și de evaluare a judecătorilor și procurorilor, comisii create de Parlament, care înfăptuiesc reforma justiției, acestea verifică din punct de vedere al integrității (mai puțin sau deloc profesionalismul) judecătorii și procurorii care vor să acceadă în Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Suprerior al Procurorilor, dar și să-și continue activitatea în judecătorii și procuraturi.

Înființate în 2022, aceste comisii nu publică rapoartele financiare și refuză să ofere informații de interes public la solicitările jurnaliștilor, asociațiilor neguvernamenale, dar și cetățenilor curioși. Tot ce ține de sursele de finanțare este ținut sub șapte lacăte, dar informația despre membrii secretariatelor acestor comisii e chiar tabu. Nu contează că în presă și în spațiul public au fost publicate informații depre anumite legături de familie între reprezentanți ai secretariatelor și membri ai comisiilor, despre conectarea unora la Guvern, Parlament și Președinție sau despre alte legături. Informația despre cine și pe ce criterii a selectat membrii secretariatelor tot e tabu.

Anul trecut am tot solicitat informații de la aceste comisii, dar și de la alte instituții. Unele solicitări de informație au fost ignorate, altele satisfăcute trunchiat. În general aceste comisii spun că nu sunt subiecți ai Legii privind accesul la informație. De ce trebuie să fie protejate în acest fel aceste comisii? Pentru orice jurnalist, faptul că nu se dă curs unei solicitări de informație este un indiciu că ceva se ascunde. Și asta te face să cauți mai mul, să sapi mai adânc. Asta am încercat să facem anul trecut și continuăm să documentăm, doar că este extrem de dificil.

Organizația Juriștii pentru Drepturile Omului a mers anul trecut și într-un proces de judecată împotriva Comisiei de pre-vetting, condusă de renumitul Herman von Hebel, care, nouă, nu ne-a răspuns la nici o solicitare de informație. Însă cum numai a fost publicat un articol în care era vizat direct, Hebel s-a tot perindat pe la emisiuni și interviuri, ca să râdă sarcastic. Juriștii pentru Drepturile Omului au pierdut procesul legat de accesul la informație. Organizația este decisă să meargă la CEDO, ca să-și apere un drept legitim.

Interesant, contribuabilii europeni ar fi interesați să afle că banii care vin din contibuțiile lor în Moldova sunt tăinuți?

În ultimul timp au apărut în spațiul public mai multe informați și documente despre finanțările care au curs către aceste comisii. Le verificăm și continuăm investigațiile...

Vedeți în articolul CARUSELUL: Accesul la informație sau ce ascund comisiile de vetting cum aceste comisii, dar și alte instituții în stat, fentează sau sfidează legislația Moldovei privind transparența și accesul la infomație.

Știu. Unii vor argumenta că s-a mers pe tăinuirea informației pentru ca să nu fie făcute presiuni pe membrii secretariatelor, cei care pregătesc dosarele judecătorilor și procurorilor, că, vedeți reforma justiției are scopul de a curăța sistemul de justiție de elementele corupte și presiunea din sistem este mare. Da, noi toți știm că sistemul de justiție a fost afectat de corupție, noi, echipa Centrului de Investigații Jurnalistice, ani la rând scriem despre asta, avem sute de investigații jurnalistice despre corupția din justiție, sunt și dosare penale pornite împotriva unor protagoniști ai anchetelor noastre.

Dar, poate că dacă era mai multă transparență, se știa cine sunt cei care fac dosarele pentru membrii comisiilor, cum sunt remunerați, era și mai multă responsabilitate și, poate că nu avea cum să treacă un Iulian Munteanu, cercertat într-un dosar penal pentru corupție, sau alte persoane cu integritatea nu tocmai imaculată. Sau nu erau suspiciuni că ar exista liste după care se conduc unii membri ai comisiilor atunci când trebuie să decidă cine rămâne și sistem și cine nu. Cred că tomai transparența elimina foarte multe suspiciuni....

Mă tem că ceea ce iese acum din Parlament privind votarea unor legi cu interese e foaie verde pe lângă ce ar putea să iasă la suprafață din alte domenii... O zic cu regret...