Toate persoanele care au o dizabilitate locomotorie, sunt în etate sau au o problemă de sănătate ce nu le permite să se deplaseze pe cont propriu au dreptul la un mijloc tehnic ajutător pentru deplasare: un cărucior rulant, cârje sau proteze, iar autoritățile sunt obligate de lege să le asigure gratuit suportul necesar. În anul 2019 autoritățile au reușit să elimine rândul de așteptare, care anterior era de peste o mie de persoane, însă scaunele rulante oferite de stat sunt dintre cele mai ieftine și nu răspund întotdeauna necesităților persoanei, fie că sunt largi, strâmte sau fără anumite piese importante. Cărucioarele cu motor electric, mult mai ușor de mânuit, pentru cei mulți rămân un vis greu de realizat, întrucât ar trebui să le procure din cont propriu. Aceste, dar și alte probleme au fost identificate recent în cadrul unei cartografieri a utilizatorilor de scaune rulante, făcută de câteva organizații neguvernamenatale.

Unul dintre autorii inițiativei, Petru Negură, de la Asociația Plural, spune că fiecare al doilea utilizator de scaun rulant a indicat cel puțin o problemă legată de necesitățile pe care le are.

„Scaunele rulante nu sunt suficient de ajustate la nevoile utilizatorilor. Nu există o instrucțiune adecvată pentru utilizatori, nu există profesioniști suficienți ca să facă aceste instruiri. Iar, pe de altă parte, nu se face măsurarea adecvată a nevoilor beneficiarilor. Cartografierea pe care am făcut-o în 15 raioane arată că majoritatea, 80 la sută, din cei care au nevoie au fost asigurați cu scaune, dar în același timp scoate în evidență mai multe lacune ale sistemului, lipsa de capacitate, lipsa de profesioniști care să-i ajute pe beneficiari”.

Un regulament guvernamental cu privire la modul de asigurare cu mijloace ajutătoare tehnice, aprobat de guvern încă în anul 2011, prevede că persoanele care necesită un scaun rulant au dreptul la unul nou o dată la patru ani, iar cele utilizate, de mâna a doua, sunt acordate o dată la doi ani. Copiii pot solicita un nou scaun rulant o dată la un an și jumătate, pe măsură ce cresc.

Asigurarea cu mijloace ajutătoare tehnice se efectuează de Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie şi Reabilitare (CREPOR). Persoanele care au nevoie de un cărucior depun o cerere la asistenţa socială sau direct la felcerul protezist din raion. Acesta este obligat să completeze un formular cu parametrii necesari pentru fiecare persoană în parte.

De rând cu CREPOR, de repartizarea fotoliilor rulante se ocupă şi societatea Invalizilor. Aceasta are, de mai mulți ani, un contract cu o misiune religioasă de peste hotare care aduce în Moldova piese pentru asamblarea scaunelor pentru persoanele cu dizabilităţi.

Președintele Asociației Invalizilor, Mihai Mărgineanu, spune că statul alocă resurse foarte mici pentru asamblarea și repararea scaunelor rulante, din care cauză nu se reușește asigurarea cu scaune adecvate pentru toți cei care au nevoie.

Vasile Cușcă, șef de direcție din cadrul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, recunoaște că există mai multe probleme în asigurarea cu scaune rulante. Funcționarul spune că nemulțumirea cetățenilor este amplificată de mai mulți factori conecși, care, de cele mai multe ori, fac imposibilă utilizarea scaunelor, cum ar fi locuințele și clădirile neadaptate, lipsa unei infrastructuri în localități pentru cărucioare și transportul inaccesibil, mai ales în localitățile rurale.

„În 2019, în total, au fost repartizate în jur de 1400 de cărucioare, practic rândul a fost lichidat. Mai sunt câteva cazuri, dar ele sunt mai speciale. Sunt unele cazuri când scaunele nu sunt adecvate, nu sunt respectate necesitățile individuale, dar noi lucram la asta, ca să îmbunătățim lucrurile. Anual circa 700-800 de cazuri noi apar. Nu în toate cazurile e vorba de persoane cu dizabilități”.

Centrul Tony Hawks din Chișinău este o instituție privată care de aproape două decenii se ocupă de reabilitarea copiilor cu dizabilități din familii vulnerabile. Instituția ajută anual în jur de 600 de copii să-și amelioreze sănătatea, prin sporirea accesului la servicii de recuperare şi educare parentală. Beneficiarii instituției sunt copii şi adolescenţi care suferă de diferite afecțiuni, dar nu au posibilitate, din lipsă de mijloace, să fie încadraţi în programe de recuperare.

Directoarea Centrului, Diana Covalciuc, spune că una din problemele acute este tocmai lipsa scaunelor adaptate pentru copiii cu paralizie cerebrală, care, deocamdată, nu sunt incluși în programe guvernamentale.

„Asigurarea cu tehnologii asistive a copiilor cu nevoi speciale este destul de precară în Republica Moldova. Nu s-a dat atenție la acest aspect, măcar că în ultimii 20 de ani s-au făcut schimbări în reabilitarea acestor copii, dar acest aspect a rămas pe dinafară. Nu avem specialiști în acest domeniu și din această cauză, probabil, și prescrierea acestor tehnologii rămâne în urmă. Aceste scaune trebuiesc confecționate din ghips sau din material plastic, după măsura copilului. Scaunele acestea cresc odată cu copilul. Ele trebuiesc schimbate o data la șase luni sau la un an. Nu am auzit ca la CREPOR să fie eliberate asemenea scaune. Dar ele sunt vitale. Copilul are nevoie să fie așezat, ținut în poziție verticală, cu spinarea dreaptă și picioarele desfăcute. Așa el se dezvoltă. Dacă este ținut mereu culcat, copilul se îmbolnăvește des, îi sunt afectați plămânii și de aici survin alte complicații”.

Și persoanele externate din spitale care au suferit o traumă și sunt imobilizate în perioada de recuperare au nevoie de un scaun rulant. Spitalele din Republica Moldova nu eliberează deocamdată scaune pentru folosirea temporară la domiciliu. Diana Covalciuc povestește că recent a avut un caz în care o mamă își aducea copilul la reabilitare, de acasă prin oraș, într-un pat medicinal.

Materialul a fost difuzat în cadrul Rubricii Dreptul Tău la Radio Europa Liberă.