Am scris de multe ori despre femei supuse violenței în familie, femei umilite, femei care au ajuns să ucidă abuzatorii după ani întregi de bătaie, violență psihologică sau economică. Echipa noastră a abordat constant aceste subiecte încă înainte de adoptarea Legii privind violența în familie și cred că materialele noastre au contribuit la definitivarea și urgentarea adoptării ei. Am primit premii pentru investigațiile jurnalistice despre violența domestică.

Ceea ce mă uimea de fiecare dată când documentam un caz era lipsa de empatie a societății și indiferența generală.

La fel de gravă era lipsa de profesionalism a celor care ar trebui să reacționeze, să protejeze și să ofere asistență victimelor, să le dea încredere și siguranță. În realitate, acestea se întâmplă foarte rar, chiar dacă există linii de încredere, asistenți sociali, primari, poliție.

De-a lungul timpului am remarcat efortul depus de organizații din societatea civilă și activiști cărora le pasă, a unor avocați dedicați, dar și aceștia au mereu penurie de resurse sau o fac de multe ori pro-bono.

O problemă care rămâne este că femeile supuse violenței, care au curajul să rupă lanțul hidos, sunt adesea descurajate și umilite de organele de drept și de sistemul judiciar, unde de multe ori banul și legăturile fac legea.

Femeile care își apără drepturile trec printr-o presiune greu de suportat și de descris și reușesc doar dacă au un avocat care merge până la capăt — lucru care nu se întâmplă foarte des.

Îmi amintesc cazul unei femei din nordul Moldovei care, după ani de violență, a decis să meargă în instanță. Avocatul ei m-a contactat și mi-a povestit situația. Reușise să ducă dosarul la Chișinău deoarece, după cum spunea el, până la Bălți nu te poți baza pe justiție.

Femeia avea un butic în piața din orașul de la nordul Moldovei, iar într-o zi soțul a bătut-o acolo, în public. Polițiștii veniți la fața locului au consemnat ulterior că au văzut cum femeia „a căzut” și s-a ales cu vânătăi. Soțul abuzator organiza petreceri la el acasă cu polițiști, procurori și judecători din raion. Am cercetat atunci zeci de plângeri depuse de femeie și argumentele procurorilor pentru neînceperea urmăririi penale, precum și decizii halucinante ale judecătorilor.

La Chișinău lucrurile au mers mai bine, doar datorită avocatului care nu s-a lăsat intimidat și care a făcut inclusiv munca procurorilor pentru a demonstra că femeia a fost victima violenței în familie.

Schema era clasică: soțul atrăsese de partea lui băiatul adolescent, îi interzisese mamei comunicarea cu copilul, îi retrasese toate resursele financiare. Ba mai mult, a întocmit un înscris fals, pretinzând că în timpul căsătoriei ar fi împrumutat o sumă mare de bani, iar acum îi cerea ei să returneze jumătate din sumă. Culmea, judecătorii credeau povestea.

Ce poate face o femeie în astfel de situații? Nu are unde locui, nu are resurse, nu și găsește ușor un loc de muncă dacă este nevoită să se mute în altă localitate, iar copilul îi este luat. Dacă mai intră și într-un proces de judecată, totul devine și mai dificil.

Nu știu când a fost constituită Agenția Națională pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie și cu ce se ocupă, dar sper ca autoritățile să aibă suficiente instrumente că să combată fenomenul violenței în familie să ofere încredere, sprijin și siguranță femeilor abuzate și să le ajute să rupă lanțul vicios.

Mai multe anchete jurnalistice la acest subiect pot fi citite pe portalurile Centrului de Investigații Jurnalistice www.anticoruptie.md și www.investigatii.md: Legea pumnului: cum (nu) își caută dreptate victimele violenței în bază de gen, Femeile bătute, singure în fața agresorilor și a sistemului de justiție,  Femeile violate, singure împotriva sistemului şi a agresorilor. 

Noi, echipa Centrului de Investigații Jurnalistice și a portalului Anticoruptie.md putem să facem investigații jurnalistice, să descurcăm lanțurile vicioase și să ajutăm oamenilor să fie repuși în drepturi, să punem presiune pe autorități să soluționeze problemele, dar avem nevoie de sprijinul cetățenilor.

Ne puteți ajuta cu o donație sau cu 2% din impozitul pe venit pe care îl dați la stat. Pentru aceasta trebuie să înscrieți în Declarația pe venitul codul fiscal al Centrului de Investigații Jurnalistice 1019620008889. Pentru noi orice bănuț contează și poate face diferența.