Ce se întâmplă în ultimele zile pe scena politică a țării noastre pare un vis urât, monstruos născut din somnul rațiunii și al neputinței unei nații atât de încercate de istorie. Mă întreb a ce seamănă nebunia ultimelor zile și gândul îmi fuge la teatrul absurd al lui Eugene Ionesco unde regi nebuni, și alte personaje delirante populează scena. Gândul mă duce apoi la un circ greu de definit în care rolurile se schimbă zilnic, în care nu există început și sfârșit.

Au uitat de țară, ei fac spectacol!

În toate timpurile, pentru a liniști și controla poporul, conducătorii ofereau maselor spectacole de circ care de care mai grotești, mai pompoase și înfricoșătoare. Politicienii noștri în campanie electorală fac același lucru - se întâlnesc de-a lungul pistei de unde îi încurajează pe cei din arenă cu sloganuri ce seamană atât de mult între ele… Pentru că poporul e din ce în ce mai nemulțumit, politicienii noștri au hotărât să ofere circ și în afara campaniei electorale… Nu contează pe care parte a arenei ești - stânga sau dreapta…sloganurile mincinoase sunt aceleași, iar personajele din arenă nu se schimbă. Poporul se strânge încet, încet în tribune. Vrea să vadă acțiune, mișcare, lumini și sânge… toata lumea este prezentă…spectacolul poate începe!

Câinii latră, caravana trece!

Cămilele obosite deschid spectacolul trăgând după ele caravanele partizane. Din când în când cămilele se scuipă în față…cu toate acestea caravanele nu își schimbă traiectoriile. Cei din caravane se gândesc ei oare la problemele grave ale țării, la șomaj, la sărăcie, la securitatea țării, la viitor? Răspunsul e NU. Caravanele trec și câinii latră… atât!

Matadorul lovește din spate

Urmează intrarea matadorului. Ne așteptăm ca matadorul să fie un personaj frumos, înalt, bine îmbrăcat care trage cu ochiul în tribune. Vedem însă apărând un matador mic, neinteresant… Ne intrebăm cum va putea el învinge taurul care este poporul nemulțumit?    Ceea ce nu știm e că lupta nu e una corectă…matadorul cel mic atacă taurul pe la spate când acesta nu e atent, deci o înfruntare care era altă data corectă și, față în față, s-a transformat într-un atac mârșav, fără suflet și onoare. Ca să își arate „bunele intenții”, matadorului nu îi mai ajunge numai arena și pune mâna pe toate platourile de televiziune, încercând să prostească poporul…

Hidra mușcă din tot ce apucă

Hilarantul circ se termină cu apariția unei creaturi cu multe capete (poate e același matador schimbat la chip ca să își ducă scenariul la capăt), hidra ce se hrănește cu tot ce apucă. Un luptător trimis în ultimul moment în arenă încearcă să îi taie capetele, dar cu cât le taie cu atât apar altele mai înfometate… Unde ar trebui oare lovit ca politicienii corupți să nu își mai multiplice mandatele și mârșăviile? La ce servesc oare toate aceste clovnerii ale așa-zișilor „reprezentanți ai poporului”?

La orizont e pustiu

A fost un timp în care oamenii politici erau demni de acest nume. Ei aveau idei, idealuri de viitor puse în slujba celor care îi alegeau. Politicianul era o referință, un pilier al opiniilor. Scăderea calității politicienilor se reflectă direct în dispariția aproape totală a democrației, care este compromisă de corupție, jocuri de culise, scandaluri. Acestor oameni le lipsește credibilitatea, dar și competențele pentru a guverna o țară. Așa-zisul proces democratic devine un exercițiu de manipulare a informației și a instituțiilor în scopuri proprii.

Sistemul actual trebuie revăzut în profunzime. Un politician nu poate zice ceva și face la infinit contrariul. Alegerea unui politician trebuie să aibă valoare de contract între alegători și persoana în cauză. Numai așa interesele majorității pot fi reprezentate. Asistăm acum exact la contrariul acestui principiu democratic de bază. Aleșii sunt indivizi oportuniști, incompetenți, lipsiți de onestitate, care își reprezintă doar propriile interese și pe cele alei unor clici de apropiați. Ne-am  dori ca la orizont să apara oameni politici competenți, onești, altruiști, demni de încredere.

Privim zilnic orizontul și nu vedem, din păcate, nimic(!)... în afara unei cețe groase, gri, grele care ne sufocă viețile.