Am aflat că doi buni prieteni de-ai mei au plecat definitiv din țară. Un coleg mi-a spus că și patru amici de-ai săi au părăsit Moldova săptămâna trecută. Țara a mai pierdut încă șase oameni – oameni de calitate! Asta înseamnă că în ultima săptămână, în fiecare zi a plecat câte un om, pentru totdeauna. 

Moldova rămâne fără oameni. Statul a pierdut deja numărul celor care au simțit nevoia să fugă. Se vede cu ochiul liber cum satele rămân pustii.

Situația continuă să se deterioreze într-un ritm accelerat. Oamenii părăsesc în valuri o țară aflată în derivă. Pe acest fondal sumbru mai apare și rata scăzută a natalității. Cei rămași acasă abia de se decid să aibă al doilea copil, fiind siguri că aici nu au niciun viitor. Se întâmplă în timp ce Republica Moldova are una din cele mai scăzute rate de natalitate din Europa. 

Care ar fi cauzele unui asemenea exod după 25 ani de la independență? Ce s-a ales din entuziasmul și patriotismul primilor ani de după 1991?

Cauza principală a acestei situații este proasta reorganizare, încă de la începutul anilor ’90, a structurilor de stat moștenite din epoca sovietică. Instituțiile publice au devenit unelte în mâna unei clici care a pus stăpânire fără rușine pe toată țara. Din punct de vedere economic, s-au pierdut foarte multe piețe de desfacere. Multe ramuri ale economiei nu au ținut pasul cu progresul tehnologic, iar altele au dispărut, pur și simplu, din cauza unor interese de culise. Depărtarea relativă de Rusia și slaba apropiere de țările Uniunii Europene ne fac să ne găsim, din punct de vedere economic, într-o situație disperată, izolați și fără speranțe. Din punct de vedere politic, partidele democratice au fost sufocate și dezmembrate de către partidele corupte și antieuropene. Sistemul juridic este unul doar de fațadă, tolerându-i pe cei corupți și intimidându-i pe cei care i se opun. Sectorul bancar și așa foarte fragil și-a pierdut total fiabilitatea și credibilitatea odată cu furtul miliardului.

Corupția generalizată duce la lipsa de speranță pentru viitor. Sărăcirea populației, lipsa de locuri de muncă, șomajul au condus la o decepție mare a populației. Oamenii sunt dezorientați, mulți având nostalgii sovietice, întorcând capul și acum tot spre marea putere din Est. Națiunea noastră este traversată de tendințe contradictorii, populația fiind împărțită între cei care văd Rusia ca pe o salvare și cei care își pun speranțele în România sau în alte state europene. Această lipsă de coeziune convine de minune clasei politice și economice actuale în timp ce oamenii sunt dezarmați, neputincioși, dezbinați, lipsiți de apărare și putere, victime sigure în fața unui sistem mafiot foarte bine organizat.

O femeie de afaceri, plecată de mai mulți ani din Moldova, care apoi a revenit, îmi scria recent: „Moldova este un coșmar pentru investiții. Am deschis o afacere din banii câștigați în afară și toate autoritățile mi-au dat de înțeles că R. Moldova este un stat unde trebuie să dai mită, altfel societatea n-o să te vadă cu ochi buni. Noi, oamenii de afaceri, suntem niște surse de venit pentru autorități, iar dacă te împotrivești, atunci ajungi cu investiția la gunoi. Am avut o experiență fantastică în Spania, unde am lucrat. În 2007 am deschis o frizerie la Madrid. Afacerea era sprijinită de către autoritățile locale. La 1 noiembrie am depus o cerere la primărie să-mi dea autorizație și la 20 noiembrie deja activam. Nu se plătea nicio autorizație anuală, nu trebuia nici să merg să cer autorizație sanitară. Ei în 15 zile mi-au dat totul. Eu eram obligată doar să am actele în regulă, să nu angajez la negru și să plătesc impozitele, în rest nu suportam cheltuieli. În opt ani de activitate am avut un singur control. După 16 ani de muncă acolo, m-am întors împreună cu soțul în Moldova cu o mare dorință de a face ceva bun pentru țară. Am investit toți banii într-un Autoservice, în nordul țării.  La numai o lună de activitate au început problemele. Nici primăria, nici poliția nu au reacționat, dimpotrivă au început să facă presiuni ca să-mi lichideze afacerea”.

Având o astfel de experiență, cine nu ar fugi din Moldova?

Exasperarea și lipsa de speranță îi determină pe oameni să plece. Și cine pleacă? În primul rând, personalul calificat: profesori, doctori, infirmiere, ingineri, economiști, informaticieni etc. Această fuga a creierelor are consecințe grave într-o țară ca a noastră, aflată pe drumul căutărilor.  Pierderea acestor oameni duce la o pierdere de expertiză foarte greu de înlocuit. În al doilea rând, pleacă muncitorii calificați foarte căutați peste hotare: electricieni, zidari, zugravi, instalatori, mecanici etc. De accea este foarte dificil astăzi să mai găsești adevărați meseriași la noi în țară. Calitatea serviciilor a scăzut foarte mult și din această cauză. Oamenii de afaceri străini, care au investit în ultimii ani în Moldova, au constatat același lucru –  în sate nu au pe cine angaja nici pentru 7 000-10 000 de lei pe lună. În sate au rămas oamenii în etate, care în majoritate își duc traiul departe de interesele țării, intoxicați de ceea ce văd la televizor.

Fiind dezamăgiți de schimbările ce se produceau în Moldova, de faptul că reformele continuau să fie mimate, mulți conaționali și-au pus viața în pericol numai ca să nu mai fie martori la haosul din țară. Cunosc pe cineva care a ajuns în Canada după numeroase peripeții. După ce a muncit un timp prin Franța și Belgia, această persoană a decis să plece în Canada. Cum calea legală îi era inaccesibilă din punct de vedere financiar, acesta, împreună cu alți cunoscuți, s-a ascuns într-un container care urma să fie îmbarcat pe un vapor. Înainte ca vaporul să plece, ei au făcut câteva găuri mici în container ca să poată respira în timpul celor câteva zile cât a durat călătoria. Din păcate, peste containerul lor a fost pus altul și au avut mari dificultăți pentru a respira, fiind aproape leșinați când au ajuns la destinație. Mă gândesc cu groază la zilele și nopțile petrecute de acei oameni în acel container, la lipsa de igienă, la nesiguranța lor,  la teama că poate vor muri. Își lăsase în propria țară o soție pe care o iubea. A putut să o aducă alături abia peste trei ani.

E atât de trist că oamenii trebuie să-și părăsească propria țară și să plece în necunoscut, înfruntând pericole și punându-și viața în joc.

Nu putem acuza sutele de mii de oameni că pleacă. Acești oameni pleacă nu pentru că nu și-ar iubi țara și că nu ar fi patrioți, așa cum deseori se vehiculează, ci pentru că și-au pierdut speranța că situația se mai poate îndrepta la noi. Acești oameni vor locuri de muncă bine plătite, stabilitate, liniște, prosperitate pentru ei și pentru familiile lor. O dovadă că aceștia nu și-au uitat țara din care au plecat e că trimit anual în Moldova în medie 1,5 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă un sfert din PIB-ul țării! Acești bani sunt cheltuiți în Moldova de familiile celor plecați. De ei beneficiază, prin firmele lor care vând și oferă servicii, tot clica celor aflați la putere. Deci, această situație este în ultimă instanță foarte profitabilă pentru cei care conduc economia țării și domină viața politică. 

De ce ar dori ei să oprească atunci acest exod?