Curajul președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, de a-l înfrunta pe președintele SUA, Donald Trump, care i-a cerut ultimativ anumite cedări în confruntarea sa cu Rusia, a stârnit admirația întregii lumi. Mă gândeam atunci cum ar fi procedat liderii moldoveni în cazul în care ar fi fost puși sub o asemenea presiune.

Răspunsul nu a întârziat să vină. Joi, 20 februarie 2025, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a primit Premiul Reinhard Mohn pentru consolidarea democrației, în cadrul unei ceremonii desfășurate la Teatrul Gütersloh din Germania. La eveniment a participat și președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, care a susținut un discurs în onoarea laureatei.

Președintele Germaniei a afirmat, printre altele: „Moldova este o țară multietnică, cu o majoritate de moldoveni vorbitori de română și minorități semnificative de români, ucraineni, găgăuzi, tătari, ruși, bulgari și romi.”

Nu a urmat nicio replică din partea președintei. Germania și restul lumii ne percep ca un conglomerat de etnii, ajunse cumva să locuiască împreună pe un teritoriu mereu în conflict. Așteptarea era ca președintele să aibă curajul să spună că Republica Moldova are o populație autohtonă ce depășește 80 la sută. Identificarea unei mari majorități ca „moldoveni” este doar o consecință a politicilor și ingineriilor sociale operate de regimul comunist pentru a-și masca regimul de ocupație.

Așteptam de la președintele Republicii Moldova să folosească această oportunitate pentru a atrage atenția lumii că o eventuală împărțire a Ucrainei va avea consecințele cu care se confruntă Republica Moldova în prezent. Că acest război de agresiune împotriva Ucrainei a fost suportat de noi în 1940, ca urmare a consecințelor pactului Ribbentrop–Molotov, iar Rusia revine periodic la practicile sale imperialiste. Conflictul identitar din interiorul populației majoritare, pe care îl urmărim de câteva decenii, va deveni un mobil de destabilizare a regiunilor ucrainene ocupate de Rusia.

Președinta noastră a tăcut. S-a bucurat în liniște de încă un premiu și a „mulțumit președintelui Frank-Walter Steinmeier pentru mesajul puternic de apreciere adresat poporului nostru.” Apreciere pentru ce? Că nu știm cine suntem? Că încă ne luptăm cu fantomele comunismului?

Pentru asta e nevoie de caracter. E nevoie de coloană vertebrală să știi să lupți pentru țara ta chiar și atunci când ești flatat.