Problemele justiției moldovenești, după mine, care NU AM PREGĂTIRE JURIDICĂ, se rezumă la două lucruri: obstrucționarea justiției și dosarele fabricate. Ambele sunt provocate de politicieni și ambele soluții sunt la discreția politicienilor.
O să încerc să explic așa cum înțeleg eu, fără pregătire juridică, cum aceste două probleme influențează calitatea justiției în Republica Moldova. Pentru a înțelege problema justiției moldovenești, trebuie să identificăm cea mai mare deficiență a sistemului și să analizăm originea acesteia. O să mă rezum la o singură problemă, care este definitorie. JUSTIȚIA MOLDOVENEASCĂ SE COMERCIALIZEAZĂ, iar dreptatea (sub aspectul nevinovăției) este un obiect de negociere. Când o să acceptăm acest adevăr, o să reușim să găsim și soluții.
Principala cauză a problemelor din justiție este percepția greșită asupra democrației și competiției politice. În Moldova, democrația a fost adesea interpretată nu ca un sistem de echilibru al puterilor, ci ca o competiție în care învingătorul își subordonează instituțiile pentru a controla adversarii. Aceasta a dus la o lipsă de separare clară între politică și justiție. Reforma acestui domeniu a fost un obiectiv major al mai multor guverne, dar lipsa unui mecanism real de imunitate a justiției în fața politicienilor permite sistemului să supraviețuiască.
Până și ultimele alegeri confirmă că justiția a fost folosită ca mijloc de luptă politică. Dosare penale au fost deschise sau blocate în funcție de interesele celor aflați la putere. Politicienii, prin influența lor asupra organelor de anchetă, au cerut inițierea unor investigații pentru a controla oponenții sau pentru a elimina rivali politici.
Ca efect, procurorii și judecătorii înțeleg că pot folosi aceleași metode pentru propriul interes. Aceasta duce la fabricarea de dosare, la șantaj și la o justiție selectivă, unde nu legea decide, ci interesele.
Sunt câțiva ani deja de când statul încearcă reformarea justiției printr-un procedeu destul de controversat – VETING. Obiectivele lui nu sunt de ordin sistemic, ci unul moral. Acest proces trebuie să identifice cine sunt persoanele lipsite de integritate morală din cadrul sistemului. Statul evită însă să ceară investigarea dosarelor fabricate. Celebrele dosare „Petic”, „Verbițchi”, „Filat” sau „Topal” vor scoate în evidență mult mai multă imoralitate, atât în politică, cât și în justiție, decât mulți ani de vetting. Este revoltător că statul nu acceptă rejudecarea dosarului „Filat” nici chiar sub presiunea CEDO. Și aici ajungem la obstrucționarea justiției. Autoritățile moldovenești nu au arătat deschidere pentru acest lucru, ceea ce sugerează fie o frică de consecințe politice, fie o lipsă de voință pentru revizuirea unor dosare cu miză mare.
Un exemplu recent sunt modificările la Codul penal al Republicii Moldova, în sensul diminuării pedepselor pentru acte de corupție. Această situație poate fi percepută ca o tentativă de obstrucționare a justiției, deoarece reducerea pedepselor poate duce la reîncadrarea faptelor în categorii de infracțiuni mai puțin grave sau chiar la dezincriminarea lor, iar pedepsele prevăzute nu mai justifică continuarea procedurilor.
Soluția pe care o văd este investigarea tuturor dosarelor la comandă. Creșterea pedepselor pentru fabricarea dosarelor: 20 de ani de pușcărie pentru fabricarea unui dosar, fără drept de amnistie și confiscarea extinsă a averii, și 25 de ani pentru o acțiune în grup (politicieni, procurori, judecători), aceleași fapte și aceleași consecințe. Condamnarea tuturor persoanelor implicate în fabricarea acestor dosare.
Vi se pare dur? Este. Chiar peste practica internațională. Să ne amintim însă câte persoane au suferit din cauza acestor fapte: ani și luni de pușcărie, deposedarea de avere, decese. Nimeni nu a răspuns pentru asemenea fapte în Republica Moldova. Și, fără soluții dure, vor continua. Reforma însă trebuie începută de la politicieni.
Comentarii