Incapacitatea economiei moldovenești de a suporta prețurile reale la energie electrică și gaze naturale este o dovadă clară că guvernarea actuală a eșuat lamentabil în domeniul reformelor economice (deși pentru a valida această afirmație ar trebui să avem dovada că aceste reforme au existat).

Parlamentul Republicii Moldova a instituit starea de urgență în sectorul energetic pentru o perioadă de 60 de zile, începând cu 16 decembrie. Ea este motivată de decizia GAZPROM de a întrerupe livrarea gazelor naturale către regiunea transnistreană, fapt ce ar provoca oprirea Centralei de la Cuciurgan și încetarea livrărilor de energie electrică pe întreg teritoriul Republicii Moldova, inclusiv pe malul drept al Nistrului.

Instituirea stării de urgență permite Comisiei pentru Situații Excepționale să ocolească parlamentul în adoptarea unor decizii de achiziție a resurselor energetice, dar și în gestionarea unei eventuale crize umanitare. Astfel, guvernul poate direcționa fonduri, poate introduce regimuri simplificate pentru importul de combustibili alternativi, poate utiliza coridoare verzi pentru ajutoare umanitare și poate evacua persoanele aflate în situații de risc. Aceste măsuri au fost adoptate, în mod special, pentru a ajuta populația din stânga Nistrului.

Aceasta este narativul oficial. Ce am putea deduce de aici? Dar cel mai important este de ce guvernul moldovenesc insistă pe continuarea livrărilor de gaze naturale de către Gazprom, făcând referință la obligația contractuală a furnizorului rus?

Pentru a rămâne pe linia de plutire, economia moldovenească are nevoie să păstreze prețurile sub nivelul Uniunii Europene. Miza sunt tocmai gazele ieftine din Rusia, oferite preferențial regimului separatist. Republica Moldova parazitează pe prețuri mici la energie și menține în viață regimul separatist de la Tiraspol. O situație ideală de win-win.

De ce am pornit de la eșecul reformei economiei moldovenești? În condițiile aderării la Uniunea Europeană, opțiune strategică pentru Republica Moldova, impactul asupra economiei, în condițiile actuale, ar fi devastator. Aplicarea prețurilor europene la agenții energetici ar băga în faliment producătorii moldoveni. Sectoare precum producția agricolă, procesarea alimentelor și industria ușoară vor fi cele mai afectate. Drept dovadă sunt și protestele anunțate în acest sector în zilele ce urmează. Facturile populației pentru gaze și electricitate, prețurile finale ale tuturor bunurilor și serviciilor vor crește semnificativ, vor amplifica inflația, reducând puterea de cumpărare, și așa extrem de mică, a populației. Statul ar trebui să cheltuie și mai mult pentru programe sociale și compensații, crescând și deficitul bugetar, care deja este de 18 mld de lei. Să nu uitați această cifră.

Anume așa ar arăta economia și societatea moldovenească în cazul renunțării imediate la gazele rusești relativ ieftine, dar cu costuri politice enorme.

Pentru a evita acest colaps energetic și efecte dezastruoase în economie, Republica Moldova a fost obligată să facă o tranziție treptată spre prețurile UE, dar și reforme rapide în infrastructura energetică și diversificarea surselor de energie. Pentru asta a avut asistență financiară masivă din partea Uniunii Europene. Unde suntem? Cam tot acolo de unde am pornit, doar cu o droaie de datorii și fonduri risipite pe Dumnezeu știe ce.

Dar să revenim la prerogativele Comisiei pentru Situații Excepționale. Aceasta are împuterniciri să direcționeze fonduri pentru gestionarea unei eventuale crize umanitare. Deputatul PAS, Vasile Grădinaru, explica ieri într-o emisiune TV că e vorba de o eventuală criză umanitară în regiunea transnistreană. Și, ca să rezum discuția, intenția guvernului este de a echilibra la 11 lei un preț social pentru gazele naturale. Iar acest preț se referă la întreg teritoriul RM, inclusiv pentru consumatorii casnici din stânga Nistrului. Diferența de preț pentru acești consumatori va fi acoperită direct din bugetul RM, prin această comisie, evitând, în mod evident, Parlamentul. În schimb, guvernul RM nu are nicio condiție pentru autoritățile separatiste. Niciuna.

Lăsând la o parte preocuparea PAS de a evita o criză umanitară în stânga Nistrului, este curios să înțelegem care este mobilul acestei acțiuni a puterii politice de la Chișinău. Alegerile prezidențiale au demonstrat un interes sporit al locuitorilor din stânga Nistrului pentru referendumul privind aderarea la UE și alegerile prezidențiale. Surprinzător, acești votanți au votat în număr mare pentru aderarea la UE. În condițiile în care PAS a pierdut scrutinul prezidențial și referendumul în RM, dar au fost salvați de diasporă, această grijă pentru consumatorul transnistrean nu are cumva conotații electorale? Nu o să mă mire deloc dacă, la viitoarele alegeri, la fel de surprinzător, autoritățile separatiste vor accepta deschiderea secțiilor de votare în stânga Nistrului.

Nimic în lumea asta nu-i întâmplător. Nu-i așa?