În ultimele săptămâni, Republica Moldova a intrat, din nou, în atenția Rusiei. Kremlinul încearcă, printr-o strategie bine pusă la punct, să slăbească încrederea cetățenilor în parcursul european și să readucă Moldova în sfera sa de influență. Rusia apelează la o combinație de frică, dezinformare și lideri compromiși cu mesaje radicale, pentru ca acestea să fie preluate într-o formă mai blândă de partide politice pro-ruse mai moderate.

Pe 14 iulie 2025, Serviciul de Informații Externe al Federației Ruse (SVR) a publicat un comunicat în care Moldova este prezentată ca un posibil teren de confruntare între NATO și Rusia. Comunicatul afirmă că Alianța Nord-Atlantică ar transforma Moldova într-un avanpost, infrastructura este adaptată pentru deplasări rapide de trupe, iar armata moldovenească este deja antrenată de instructori occidentali. Mai mult, Rusia plusează cu un mesaj și mai dur – moldovenii ar urma să devină „carne de tun” într-un viitor război împotriva sa. Pentru unii, a sunat cu adevărat îngrijorător. Dar, privit atent, comunicatul SVR conține toate elementele unei strategii de „psihologie inversă”, menită să creeze panică și confuzie. Scopul nu este protejarea Moldovei, ci izolarea ei. Rusia vrea ca Moldova să rămână vulnerabilă, lipsită de apărare, lipsită de aliați și, astfel, mai ușor de controlat.

În paralel cu aceste mesaje livrate de serviciile ruse, în spațiul public a reapărut Ilan Șor – un politician fără legalitate în Moldova, condamnat penal și fugit din țară. Refugiat la Moscova, Șor a devenit un instrument de propagandă în mâinile Kremlinului. El a organizat un congres politic în cadrul căruia a declarat că Republica Moldova ar trebui să devină parte a Federației Ruse. Tot el a propus aderarea Moldovei la Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (ODKB), o alianță militară condusă de Rusia. Declarațiile lui Ilan Șor nu au nicio relevanță în Moldova, dar mesajele sale sunt importante pentru că el spune cu voce tare ceea ce Rusia nu poate spune oficial. Șor devine astfel un purtător de cuvânt neoficial, dar util, pentru ideile cele mai radicale ale Kremlinului.

De exemplu, cererea de „unificare cu Rusia” este prea explozivă pentru a fi rostită public. Dar, odată ce acest mesaj a fost lansat în spațiul public de un personaj compromis, el este preluat, reinterpretat și diluat, până ajunge să fie discutat, cu precauții, și de alți actori politici. Cum vi se pare, în acest context, sloganul „Молдова, будь с нами!” afișat acum câteva zile în PMAN de către Renato Usatîi?

După eșecul politic al lui Ilan Șor și interzicerea formațiunilor sale, Rusia și-a orientat eforturile spre o reconstrucție mai subtilă a influenței sale politice în Moldova. Aceasta presupune formarea unor blocuri electorale formate din partide și lideri care, deși evită mesajele radicale, împărtășesc aceleași viziuni de apropiere față de Rusia sau chiar de distanțare față de Occident.

Acest pol începe să prindă contur în jurul unor partide cunoscute, precum Partidul Socialiștilor, condus de Igor Dodon, și Partidul Comuniștilor, condus de Vladimir Voronin. Lor li se adaugă politicieni cu profil mai tehnocrat, precum fostul premier Vasile Tarlev, dar și personalități regionale ca Irina Vlah, fost bașcan al Găgăuziei, percepută ca apropiată de interesele rusești. Nici rolul blocului „Alternativa” nu a fost descifrat până la capăt.

Aceste blocuri politice nu vor propune unirea cu Rusia, dar vor pleda pentru o „neutralitate activă”, pentru „echilibru geopolitic” și pentru „respectarea valorilor tradiționale”. În spatele acestor formulări vagi se ascunde, de fapt, o strategie de blocare a reformelor, de oprire a integrării europene și de reluare a relațiilor privilegiate cu Moscova.

Acești actori politici, care se vor prezenta în campanie ca „moderați”, vor prelua, în fond, aceeași agendă pe care Ilan Șor o anunță deschis la Moscova, dar o vor împacheta într-un discurs mai blând, pentru a părea acceptabili în fața alegătorilor.

Declarațiile alarmiste ale serviciilor secrete ruse, mesajele radicale ale lui Ilan Șor și reorganizarea polului pro-rus nu sunt coincidențe. Ele fac parte dintr-un plan mai larg, gândit la Moscova, care urmărește același obiectiv: oprirea integrării europene și readucerea țării în zona de influență a Federației Ruse. Acest plan nu mizează pe forță militară sau presiune economică. El folosește cu abilitate frica, dezinformarea și manipularea emoțională, sperând că moldovenii vor renunța singuri la libertate, în numele unei false securități.

Pe fundalul acestui asalt propagandistic și politic orchestrat de Rusia, guvernarea de la Chișinău comite, paradoxal, greșeli grave care riscă să pună în pericol chiar obiectivul de integrare europeană. Autoritățile au înăsprit legislația, au restrâns drepturi și libertăți fundamentale și au concentrat tot mai multă putere în mâinile președintelui și ale unei majorități care ignoră echilibrul instituțional. Controlul excesiv asupra procesului electoral, lipsa dezbaterii reale și schimbările legislative operate rapid, fără consultare, pun în pericol credibilitatea angajamentului european. Anume acest fapt nu permite deschiderea primului cluster de negocieri cu Uniunea Europeană – cel care vizează statul de drept și drepturile fundamentale.

Mai grav este că o nouă majoritate pro-europeană în Parlament va trebui să piardă luni întregi pentru a anula aceste modificări abuzive, doar pentru a readuce legislația la un nivel minim acceptabil de Uniunea Europeană. Iar acest lucru înseamnă timp prețios pierdut.