În ultima vreme, nu există zi în care o instituție a statului să nu anunțe o măsură, o hotărâre sau o modificare legislativă care, direct sau indirect, limitează un drept cetățenesc fundamental. Totul este justificat public prin grija pentru securitate. Dar, dacă privim în ansamblu aceste măsuri, miza lor reală este păstrarea controlului politic și eliminarea, pas cu pas, a vocilor incomode din spațiul public. Acesta este, de fapt, semnul clasic al unui regim care alunecă spre autoritarism.

Greva avocaților încă nu s-a consumat, iar un alt abuz este oferit spre deliciul publicului. Cel mai recent exemplu este oferit de CEC, prin Hotărârea nr. 572 din 10 iulie 2025, care creează interdicții pentru candidații independenți. Printr-o formulare generală și vagă, se limitează accesul în cursa electorală pentru orice candidat independent care, în ultimele 70 de zile, a fost membru de partid sau a afirmat public susținerea pentru un partid ori un alt candidat. Unele voci susțin că modificarea are menirea de a preveni ca foști membri ai unor partide interzise să se înscrie ca independenți. Dar, dincolo de logica aparentă, textul oficial este extrem de vag și periculos de larg. Ce poate însemna „susținerea publică”? Orice: un comentariu, un share pe Facebook, un discurs, o poză la un eveniment politic. Cine decide dacă un simplu gest e dovada supremă de afiliere mascată? Tot instituțiile controlate politic. Toți cei care au fost asociați, fie și simbolic, cu un partid riscă să fie scoși din cursă, fără o verificare reală a motivelor. În practică, asta înseamnă că o persoană va pierde dreptul de a fi ales doar pentru o simplă opinie exprimată public.

Să ne amintim că, în ultima ședință a acestui Parlament, a fost modificată și Legea serviciilor media audiovizuale, prin care CA a primit puterea de a supraveghea nu doar radiourile și televiziunile, ci și spațiul online: site-uri de știri, canale de YouTube, grupuri de Telegram și rețele sociale. Iată cum totul se adună ca într-un puzzle. Sub pretextul combaterii dezinformării, această instituție poate decide ce conținut este „periculos”, ce postare „încalcă securitatea informațională” și ce pagină merită blocată.

Așadar, un comentariu, un share, un mesaj de sprijin — toate pot fi monitorizate de Consiliul Audiovizualului și folosite de Comisia Electorală Centrală ca pretext pentru a te descalifica. Practic, CA se transformă într-un instrument de urmărire digitală, iar CEC devine mecanismul de excludere administrativă. Împreună, oferă PAS un cadru legal perfect pentru a filtra cine are voie și cine nu să participe la viața politică.

Trebuie să înțelegem că asemenea restricții fac parte dintr-o strategie de consolidare a controlului politic. Măsurile nu lovesc doar în partidele care ar putea amenința PAS, ci și în activiștii locali și vocile civice care pot deveni alternative reale.

Atentatul la dreptul de vot (a alege și a fi ales) este extrem de grav pentru democrațiile occidentale. În special Statele Unite ( cu care încă nu reușim să stabilim o linie de dialog) sunt foarte sensibile la acest subiect (pentru cei care mai au dubii reveniți la discursului lui JD Vence de la Münche). Noi avem deja practica anulării unor alegeri, scoaterii din cursă și interzicerii unor partide, interdicții de a candida. Ce nu am înțeles până acum este că orice restricție trebuie individualizată. Statul trebuie să fie sigur de fapta fiecăruia și să demonstreze că persoana „X” a contribuit efectiv la faptele ilegale care au dus la interzicerea partidului. Fără o astfel de verificare concretă, se instituie vinovăția colectivă, un mecanism tipic regimurilor autoritare, incompatibil cu normele europene.

O să repet ca un refren: toate aceste derapaje au consecințe imediate asupra parcursului european al Republicii Moldova. Deschiderea negocierilor cu UE presupune evaluarea detaliată a Clusterului I: Principii fundamentale, care include statul de drept, funcționarea instituțiilor democratice și respectarea drepturilor fundamentale. Uneori am impresia că PAS se chinuie mai mult să întârzie acest proces decât să-l grăbească.

Orice restricție asupra drepturilor politice trebuie să fie clară, justificată și proporțională, iar comportamentul fiecărei persoane analizat individual. Altfel, ne îndreptăm spre o situație în care a vorbi liber și a te opune puterii politice devine un act de dizidență și nu un drept. Puterea obținută și menținută prin restricții arbitrare devine, mai devreme sau mai târziu, o povară politică. Iar acest fapt compromite șansa reală a Republicii Moldova de a fi acceptată în Uniunea Europeană.