Toți s-au grăbit să-și spună părerea despre condamnarea bașcanei Găgăuziei. Unii din simpatie, alții din oportunism, alții doar pentru că „așa trebuie”. Am să încerc și eu, fără pretenția de a avea adevărul absolut, dar cu dorința sinceră de a spune lucrurilor pe nume.

Nu am fost niciodată simpatizantul acestei doamne. Am criticat-o ori de câte ori am avut ocazia. Nici acum nu mă feresc să spun că mi-e rușine de ceea ce a ajuns în fruntea Găgăuziei. Dar, în final, este alegerea cetățenilor din acea regiune. Adevărul crud este că dacă Șor ar fi arătat cu degetul spre o maimuță, aceea ar fi fost aleasă. Problema nu e alegerea, ci modul în care o guvernare slabă și confuză gestionează rezultatele acestei alegeri.

1. Cum ați creat un simbol politic dintr-o manichiuristă?

Din punct de vedere politic, această guvernare a reușit performanța de a transforma o femeie fără greutate politică reală în simbolul unui sistem represiv. Cât de aroganți sunteți nici nu vă dați seama că ați creat un martir. Ați născut o legendă din nimic. Și ați ridicat-o, printr-o condamnare aberantă și discutabilă, la rang de politician cu notorietate națională.

În loc să construiți o opoziție sănătoasă, ați anihilat partidele existente și i-ați oferit lui Șor spațiul perfect de manevră. Din teamă, din interes, din calcul greșit, din lipsă de viziuni.

O guvernare înțeleaptă își construiește o opoziție puternică pentru a menține echilibrul democratic. Voi ați creat o opoziție caricaturală, dar suficient de vocală cât să vă destabilizeze.

2. Când justiția devine spectacol politic.

Condamnarea acestei femei – o mamă cu doi copii minori – s-a produs într-un climat politico-mediatic extrem de tensionat. Graba cu care s-a pronunțat sentința, modul în care a fost aplicată o măsură preventivă peste cea deja existentă, lipsa unei motivări clare și proporționale – toate acestea sugerează că justiția a fost folosită ca o bâtă politică.

Cazuri similare au fost condamnate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În cauza Lutsenko v. Ucraina (2012), CEDO a constatat că detenția unui opozant politic a fost arbitrară și motivată politic. La fel, în Tymoshenko v. Ucraina, detenția fostului premier a fost considerată un abuz de putere. Iar în Demirtaș v. Turcia (2020), Curtea a afirmat că autoritățile au folosit justiția pentru a reduce la tăcere un lider incomod.

În cazul bașcanei, se repetă același tipar: o condamnare accelerată, într-un moment politic sensibil, în lipsa unei motivații solide și cu încălcări procedurale evidente.

3. Ce ne spune legea?

Conform art. 6 din CEDO, orice persoană are dreptul la un proces echitabil. Asta înseamnă un proces public, imparțial, motivat și cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale.

Judecătoarea din acest caz a aplicat, la pronunțarea sentinței, o nouă măsură preventivă – arestul cu executare. Dar inculpata avea deja o măsură preventivă. În astfel de situații, legea nu permite aplicarea unei noi măsuri, ci doar punerea în executare a pedepsei, odată ce sentința devine definitivă.

Această practică afectează grav dreptul la apărare și contradicție. Măsura preventivă nu poate fi impusă într-un mod care să suprime dreptul de contestare imediată.

Cauza Baranowski v. Polonia – CEDO a statuat că detenția trebuie să fie previzibilă, clară, justificată și contestabilă.

Cauza Khudyakov v. Russia – lipsa unei căi de atac efective împotriva unei detenții constituie o încălcare a art. 5 CEDO.

În traducere simplă: ceea ce s-a făcut în acest caz poate deveni capăt de condamnare la CEDO.

4. Dimensiunea umană și morală.

Și, poate cel mai grav, ați arătat lumii întregi cât de inumană și cinică poate fi această guvernare.

Condamnați o femeie cu copii minori la ani grei de pușcărie, în timp ce chilerii umblă liberi. Ați creat o imagine simbol – mama plângând în fața copilului – care va rămâne în memoria colectivă ca dovadă a abuzului de putere.

Guvernarea nu înseamnă răzbunare. Nu înseamnă spectacol public. Nu înseamnă „uitați-vă ce pot eu”.

Ați crezut că veți înfricoșa populația. Dar ați arătat, de fapt, cât de mici sunteți ca oameni și cât de falși sunteți ca lideri.

Și în final ați ales un drum periculos, imprevizibil.

Această condamnare nu este doar o greșeală juridică. Este un semnal de alarmă politic și moral, pentru oricine din opoziție.

Ați deschis o cale periculoasă: aceea în care justiția devine instrument de răfuială, iar democrația – o fațadă. Și, oricât de mult ați încerca să controlați mesajul, adevărul tot va ieși la suprafață.

Republica Moldova riscă o condamnare la CEDO și o pierdere ireparabilă a credibilității în fața partenerilor externi.

Dar, mai grav decât orice, riscați să vă pierdeți propriul popor. Iar când un popor nu mai crede în conducătorii lui, nicio funcție, nicio propagandă și nicio sentință nu mai poate repara ce s-a stricat.