În 2009 eram în ultimul an de liceu și pe 7 aprilie nu am mers la ore. Eram olimpică la română și regulamentul prevedea posibilitatea să-mi iau o săptămână liberă, pentru a mă pregăti cum se cuvine de Olimpiadă. Am aflat despre proteste abia spre seară, aproape întâmplător. O parte din colegii mei au reușit să ajungă la Chișinău și la întoarcere mi-au povestit despre cât de entuziasmați au plecat și cât de îngroziți s-au întors. Le țin minte ochii speriați când s-a răspândit zvonul că sunt reținuți cei care au participat la proteste. Unii s-au mutat la rude pentru o perioadă. Unul a fost reținut, pentru că a avut nenorocul să poarte o geacă de culoare galbenă, imposibil să treacă neobservată chiar și în buletinele de știri.

Despre rețineri, bătaie de joc, tortură, violuri am aflat abia peste câteva zile. Nu înțelegeam ce se întâmplă și mai ales de ce. Știam că au fost provocatori. Știam că prietenii și colegii mei nu ar fi aruncat cu pietre și nu ar fi furat și devastat Parlamentul. Știam că sunt patru lideri care ne vor apăra interesele și vor face schimbarea de care toată lumea avea nevoie. Rectific, nu știam, speram.

Ce a urmat știe toată lumea, iar azi ne-am trezit că toți cei vinovați de acel sângeros 7 aprilie sunt achitați și spălați de păcate. Cu excepția de rigoare, bineînțeles. Condamnarea lui Baghirov la cinci ani de închi­soare, cu exe­cu­ta­rea pedep­sei în peni­ten­ciar de tip semiîn­chis, cu o zi înainte de această dureroasă dată, într-un proces mai mult decât dubios, este, bineînțeles, o dovadă că avem justiție, că lucrurile funcționează, iar țara renaște! Pe naiba!

Tinerii care au protestat și care au avut de suferit în acea cumplită zi, acum șapte ani, nu și-au dorit așa-zisa schimbare până la capăt. Nici renașterea atâta trâmbițată pe la tv-uri. Nici justiția asta ce alterează mitul despre pasărea Phoenix. Ei au vrut să cadă o dictatură. Nu pentru a fi înlocuită cu alta. Nimeni nu a vrut să demonteze un NIT ca să apară altele câteva în loc. Nimeni nu și-a dorit o Moldovă în genunchi în fața unei mâini de pitici ce se măsoară cu mușchii.

Azi este Bunavestire, o sărbătoare importantă pentru toți creștinii. Biblia spune că tre' să iertăm. De șaptezeci de ori câte șapte. Dragi politicieni, de toate culorile și dimensiunile, noi nu vă iertăm! Și vă rog să vă notați, nici țara, nici justiția din țara asta, și mai ales încrederea nu renaște! Nu poate să renască ceea ce nici nu a existat.