Justiția, în deliberare. Deja de 10 ani!

30/04/2021
Facebook

Editorial de Mariana Rață

Cu zece ani în urmă, Republica Moldova și-a asumat oficial să reformeze justiția. A adoptat o primă Strategie de Reformare a Sectorului Justiției pentru cinci ani.  Apoi, după ce au studiat și analizat rezultatele „Marii reforme”, guvernanții au decis că e nevoie de o „terapie de șoc” în justiție. Tratamentul cu „șoc” a șubrezit în așa măsură sectorul, încât, din 2018, guvernele care s-au schimbat nu s-au înduplecat să aplice decât „tratamente soft”: o „mică reformă” a justiției, apoi o „reformă scurtă” a justiției. Cine știe ce mai urmează? Frecventele modificări ale „schemelor de tratament” și lipsa de consecvență din partea celor care le-au aplicat au crescut rezistența actorilor din justiție la „tratamentele” de reformă.

Când am greșit „tratamentul”?

Acțiunile de reformă implementate în ultimii zece ani au arătat clar că greșeala principală a reformatorilor a fost că s-au concentrat prea mult pe a schimba „formele” și au ignorat sau au acordat prea puțină atenție „conținutului”. Schimbarea hărții judecătorești, adoptarea unei noi Legi a procuraturii, modificarea legislației cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, etc, din păcate nu au asigurat o justiție mai independentă și corectă. De ce? Pentru că acestea nu au asigurat o mai bună calitate a actorilor din Justiție. Societatea și-a pierdut încrederea în Justiție nu din cauza proastei organigrame interioare sau pentru că o instanță este mai aproape sau departe de casa lor, ci pentru că sunt prea mulți judecători și procurori compromiși în sistem.

În condițiile în care la admiterea în sistem și promovare „filtrele” Colegiului de evaluare și a Colegiului pentru selecție sunt setate pentru a avantaja pe cei cu experiență și nu pe cei cu integritate, e complicat să faci ordine în sistem. Or, profesionalismul și experiența nu implică obligatoriu și integritatea magistraților. Iar lipsa integrității deseori devine instrument de șantaj și control al judecătorilor profesioniști și cu experiență.

14 puncte pentru integritate

O simplă evaluare a criteriilor de care se conduce Colegiul de evaluare a performanțelor judecătorilor din cadrul CSM, arată că din cele 100 de puncte câte se acordă la evaluare, integritatea judecătorilor „cântărește” doar 14 puncte, în timp ce pentru eficiența și calitatea muncii, adică experiență și profesionalism, se acordă 80 de puncte.

Întreaga integritate a judecătorilor este mai puțin relevantă la evaluare decât cât de repede redactează judecătorul deciziile și cât de repede soluționează dosarele . 14 puncte pentru integritate vs. 18 puncte pentru rapiditatea soluționării dosarelor și redactarea deciziilor.

Sunt curioase și criteriile pentru evaluarea integrității judecătorilor stabilite de Regulamentul adoptat de CSM. Dacă vă așteptați ca membrii Colegiului de evaluare a performanțelor să analizeaze dacă judecătorul a fost implicat în scandaluri publice, are proprietăți ce depășesc cu mult veniturile, cheltuie mai mult decât câștigă, au adoptat hotărâri prin care s-au spălat miliarde sau au fost comise atacuri raider, activitatea lor a pus în pericol securitatea statului, greșiți!

Ceea ce contează pentru ei este ca judecătorul să nu aibă proceduri disciplinare, să nu fi pierdut în ultimii șase ani dosare la CEDO (chiar dacă anterior au pierdut zeci de dosare), să respecte Codul de etică, care îi INTERZICE să își critice colegii, să facă declarații publice fără a avea permisiunea superiorului, să scoată gunoiul din casă.

Este important ca sistemul judecătoresc să îi recunoască autoritatea, dar mai cu seamă contează ce crede președintele instanței de judecată despre reputația celui evaluat. Cu astfel de criterii de evaluare a integrității, sistemul nimicește disidenții și avertizorii de integritate din justiție și dezamorsează orice tentativă de apariție a unor forțe reformatoare de pe interiorul sistemului.  

Chiar și așa, un judecător lipsit total de integritate, care nu acumulează niciun punct la acest criteriu, poate obține calificativul „foarte bine” din partea Colegiului de evaluare a performanțelor și a Colegiului de selecție (71-85 de puncte) și apoi undă verde pentru acces în sistem și promovare. Sistemul stimulează loialitatea și dibăcia, nu onestitatea!

„Filtrul” în deliberări

După ce trec de Colegii, judecătorii care urmează a fi numiți sau promovați dau de al doilea filtru și mai nesigur, și mai neclar – Consiliul Superior al Magistraturii. Până în prezent, nici experților, nici jurnaliștilor, nici societății nu le este clar cum se face că un judecător care nu își poate justifica averile, vizat în investigații jurnalistice despre corupție sau spălare de bani, este preferat de CSM la promovare unui alt judecător onest sau mai puțin controversat.

Am adresat această întrebare uneia dintre membrele CSM din rândul profesorilor de drept, în contextul ultimului concurs pentru funcția de președinte al Curții de apel Chișinău. La întrebarea de ce au votat un candidat controversat, față de care există suspiciuni de integritate, răspunsul a fost: „L-am ales pentru că e profesionist!”. În alte cazuri similare, răspunsul membrilor CSM a fost și mai laconic: „M-am bazat pe intima convingere!”.

Care poate fi marja „intimei convingeri” la luarea deciziei de a admite sau elimina din sistem un judecător? Poate ea depăși punctele primite de candidat pentru eficiență, calitate sau integritate? Răspunsul se găsește în „pauzele” de deliberări ale CSM, nu însă și în deciziile Consiliului, care ar trebui să fie bine motivate, dar din păcate nu sunt.

Capcane pentru „sângele proaspăt”

În ultimii patru ani, în sistemul judecătoresc au acces 130 de judecători noi. Aceasta reprezintă un sfert din numărul total al magistraților (489 de judecători). „Sângele proaspăt” însă în loc să amelioreze starea de lucruri și să îmbunătățească percepția despre Justiție, a fost asimilat și omogenizat cu cel vechi. Un studiu realizat în 2018 de Centrul de Resurse Juridice din Moldova arăta că aproape 50 % din judecătorii din Republica Moldova aveau o experiență mai mică de cinci ani și încă nu erau numiți în funcție pe viață. Mandatul inițial de cinci ani afectează esențial independența judecătorilor și este exact perioada în care sistemul și-i loializează.

Observațiile mele rezultate din investigațiile pe care le-am făcut în ultimii ani sunt că mai multe dintre dosarele de rezonanță sau cu decizii controversate au fost date pe mâinile unor judecători care se află în „capcana” primilor cinci ani de activitate. Este vorba și de dosarul privind anularea rezultatelor alegerilor locale din Chișinău din 2018, și dosarele Filat, Șor, sau răpirea profesorilor turci. Cei care au trecut „testul de foc” au fost promovați până la atingerea plafonului de vârstă (ex. Andrei Neculcea, Olesea Țurcan). Cei care și-au permis să se opună și să demaște proastele influențe din sistem, au fost eliminați de sistem la primul examen de cinci ani. Elocvent în acest sens este cazul judecătorului de la Ciocana, Mihai Murguleț.

De zece ani, Guvernul și-a asumat modificarea Constituției pentru a elimina mandatul inițial de cinci ani al judecătorilor. Pentru adoptarea și implementarea acestui angajament nu e nevoie decât de 61 de mâini ridicate în Parlament, fără alocări din buget sau alte eforturi. Cu toate acestea, până în prezent, „pragul diabolic” nu a fost eliminat. 

Judecătorii compromiși, petrecuți cu onoruri

Singura soluție aplicată cu succes de CSM și stat până acum pentru a se debarasa de judecătorii compromiși a fost de a le crea condiții avantajoase să se pensioneze – fie indemnizații mari la pensionare sau plecare din sistem, fie o pensie mai ridicată, alte beneficii.

Toate acestea erau acordate pentru o perioadă de timp cât să le deschidă ușa spre ieșire celor care discreditau Justiția. Și așa, în loc să-i penalizeze pe cei care au prejudiciat imaginea și credibilitatea Justiției, CSM îi petrece cu onoruri.  E firesc să ne întrebăm, ce îi lipsește organului de autoreglementare judecătorească – probe sau curaj?

Cum se va deschide ușa Justiției: din interior sau din afară?

Argumentele de mai sus vin să demonstreze că sistemul nu s-a deschis niciodată pentru o adevărată lustrație și că a căutat mereu soluții pentru a dilua condiția de integritate pentru un judecător, printre alte zeci de condiții tehnice. 

În perspectiva apariției unei voințe politice clare de curățare a Justiției de actori corupți și compromiși devine iminent momentul în care justițiarii vor trebui să aleagă – fie își fac singuri curățenie în casă, iar apoi descuie ușa pentru ca să vadă schimbarea și societatea, fie ușa Justiției va fi forțată din afară printr-o evaluare externă dură a judecătorilor. Este cazul ca magistrații să intre în deliberări și să decidă ce soluție le convine mai mult.

Editorialul a fost publicat în buletinul de politică externă realizat de Friedrich Ebert Stiftung (FES) și Asocialiția pentru Politică Externă (APE) din luna aprilie.

2021-04-30 13:28:00

Comentarii