Lucrurile se limpezesc. Aceasta chiar dacă declarațiile liderilor politici vin mai curând să deruteze opinia publică decât s-o orienteze, ascunzând adevăratele intenții ale celor care le enunță.

1. Din cele 5 fracțiuni politice parlamentare doar PAS- ul insistă categoric pe anticipate neamânate și refuzul de a încerca cel puțin investirea unui guvern temporar (de tranziție).
2. Din nou „abordări diferite”, sintgama îndrăgită a unui lider politic, între PAS și PPDA. Cei din Platforma Demnitate și Adevăr consideră necesară legitimarea unui guvern anti-criză, pentru a gestiona țara pe timp de pandemie până la alegerile anticipate, pentru care optează în continuare. Dar, formațiunea nu va propune niciun candidat, asa cum își dorea în vară să și asume un guvern. Va susține un guvern tehnocrat „anti-criză” .
3. „Pentru Moldova” este gata să-și asume guvernarea. Deci, va propune și un candidat.
4. PDM, de asemenea, pledează pentru un guvern „provizoriu, care să ia decizii serioase. După euforia electorală, vor aparea întrebări: unde-s salariile ?”, este opinia președintelui de onoare al PD.
5. PSRM nu propune niciun candidat. Pledează - în declarații - pentru anticipate, dar nu acum - pe valul euforeiei pro-Sandu. Se intuiesc prin logică Anticipate, dar „amânate”. Ceea ce înseamnă: când va fi pregătit să se revanșeze dupa înfrângerea rușinoasă în scrurinul prezidențial de către candidatul susținut de ei.
6. „Pro Moldova”, de asemenea, susține ideea curățării clasei politice prin anticipate – dar (!) nu acum, pentru că actorii politici nedoriți vor fi omniprezenți în legislativ și în cazul anticipatelor. A fost o aluzie la partidul Șor, desigur. Argumentul invocat pentru un guvern nou este problema finanțării externe. Pentru a debloca finanțarea este nevoie de un guvern funcțional.
7.  Victoria în prezidențiale o maturizează politic pe Maia Sandu. Cazul „Legii Procuraturii” a fost o lecție dură, dar bună. Atunci însă era lider de partid, acum – „președintele tuturor”. Președintele Maia Sandu va trebui să acționeze în câmpul prevederilor constituționale. Altminteri, a însușit nesatisfăcător prelegerea din 12 noiembrie 2019.
8. Desemnarea prim-ministrului este cea mai importantă și intrigantă prerogativă prezidențială. În vederea identificării unui candidat, Sandu negociează azi cu rechini și vulpoi politici. Sunt longevivii politicii moldovenești, care totdeauna vor putea argumenta de ce fac coaliție cu unii si apoi de ce abandonează coalițiile de guvernare. „Flexibilitatea” este și ea o normă politcă…
9.  Îi va fi complicat președintelui nou ales să nu cedeze în fața acestor actori „flexibili”. Mai cu seamă în condițiile în care o obligă unele decizii ale Curții Constituționale, cum ar fi, de exemplu, un eventual candidat susținut cu 51 de semnături (minim necesare), care, cred, se vor găsi.
10. Pin comportamentul garniturii guvernamentale Chicu, (mă refer în special la cei care pleacă din Executiv după 31 decembrie), de fapt, Igor Dodon impune necesitatea promovării unui Guvern. Șmecher, totuși, cel care l-a consiliat în acest sens.

În loc de concluzie

Contabilizând declarațiile liderilor de partide si fracțiuni parlamentare, aș putea presupune că nu va fi greu de acceptat un premier –tehnocrat pentru un guvern anti-criză. Or, după 31 decembrie vom avea o parodie de Executiv fără principalii miniștri din blocul financiar-economic. Iar pentru a nu provoca gelozie politică, acesta ar putea fi un premier apartiinic.

Poporul vrea alt Parlament, dar poporul nu cunoaște toate mecanismele de funcționare a sistemului politic. Mai periculos decât populismul, poate fi doar populismul.

Așadar, Cezarului să i se dea ce-i a Cesazului… Dar, să ascultăm totuși și declarațiile de astăzi ale președintelui Klaus Iohannis, un susținător al președintelui de la Chișinău.