Profiluri, comportamente, „măști” electorale și testamentul Regelui Mihai

Aurelia Peru
29/09/2020

A trecut aproape o lună de la declanșarea primei faze a alegerilor prezidențiale. Dar câte lucruri interesante, inclusiv ciudățenii, deja s-au întâmplat. Doar trebuie să fii atent și să le observi.

Nu știu dacă ați remarcat, dar cel mai mare disconfort în această competiție este sentimentul de intoleranță pe care îl exploatează exagerat simpatizanții unor competitori. Orice expunere obiectivă, care sugerează eventual o critică pertinentă, nevinovată, dezinvoltă, este percepută ca lovitură de tun spre candidatul „sacru”.

În acest sens, am impresia că devenim martori ai zombării unor segmente de electorat, fapt ce-mi amintește de supușenia oarbă a unor sectanți.

Important că avem totuși și concurenți inteligenți, dar aceasta nu-i privează de a face unele gafe, de a se da în spectacol, uneori, iar noi să ne facem a nu vedea, a nu înțelege.

Bunăoară, dacă regulamentul CEC stipulează clar că pentru înregistrarea candidatului în campania electorală este necesar de prezentat de la minim 15 mii până la maxim 25 de mii de semnături, pentru ce, atunci, fala moldoveanului cu cele „peste” 30 de mii de semnături pentru susținerea candidatului? Or, staffurile primesc egal 1.000 de liste de subscripție a câte 30 de semnături. Pe care genunchi au mai fost semnături și CEC-ul nu le-a acceptat? O aruncare de praf electoral în ochi, pur și simplu?

Da, episodul cu semnăturile a avut doza sa de intrigă. Cine totuși va fi cu numărul unu în buletinul de vot? E plasare cu mize, pe care de regulă o obțin favoriții, adică cei de la putere și este mai „atractivă” pentru electorat.

De data aceasta, șansa i-a zâmbit primarului de la Bălți, un candidat cu un background dificil de descifrat, pentru care cuvântul „dosar” este un „patronimic”.

Un alt episod provocator al toamnei electorale îl constituie calificările pe care le dau simpatizanții zombați unor segmente electorale – pensionarilor și tineretului. Uneori, lehamite de astfel de admiratori, ale căror simpatii te costă... lezarea imaginii. Mă refeream la profesorul de educație fizică, tot dânsul și vicepreședinte al organizației teritoriale PAS din raionul Ocnița, care într-o filmare clandestină se aude instruind discipolii săi: „Idioții ăștia de 70 de ani votează și vă hotărăsc soarta. Da voi - la pivă, la devociki…” Oare chiar nu era suficient să zici simplu - „Votați pentru Sandu”. De unde atâta fariseism și dispreț? Pentru ce ar mai trebui atunci să le promiteți pensii majorate, să faceți proiecte de legi pentru „idioți”?

Sugerez eu: Pentru că fără de ei nu ajunge nimeni la putere. Desigur, personal, nu m-aș duce nici la scăldat, nici la furat cireșe cu cei care fac astfel de înregistrări. Candidații în prezidențiale însă să nu uite că anturajul le poate juca festa, ca la regi!

Un alt aprig mega-susținător al unui concurent electoral de elită, pe Facebook, numea tinerii basarabeni „bâdle”, în comparație cu tineretul din Belarus. Desigur, în același context dialogal - că nu susțin un anumit partid politic.

Și în acest calvar al „megasimpatizanților” reproduc în memorie cuvintele regelui Mihai:

„Mai demult, datorită educației, oamenii erau solidari. Sistemul însă i-a schimbat în rău. Acum, oamenii trec cu vederea lucruri care înainte ar fi fost inacceptabile. De aceea disensiunile, indisciplina, lipsa solidarității fac ca lucrurile să fie greu de făcut."

Adevărat, pensionarii, fiind parte din păturile social-vulnerabile, pot deveni subiecte de seducție pentru concurenții electorali. În Republica Moldova sunt astăzi peste 700 de mii de pensionari, 72% dintre care trăiesc sub pragul sărăciei. Concurența pentru voturile pensionarilor provoacă noi seisme în tabăra foștilor colegi din blocul electoral ACUM. Și Maia Sandu, și Andrei Năstase vin cu oferte frumoase pentru pensionari. Prima promite că, în calitate de președinte, va avea ca obiectiv național „pensia de 2.000 de lei”. Andrei Năstase, președintele Platformei DA, afirmă că partidul său este garantul faptului că „pensia minimă în Republica Moldova va ajunge la minimum 2.500 de lei”. Pentru a atinge acest obiectiv, Platforma DA, în plină campanie, demarează procedurile de modificare a Constituției pentru a introduce obligația statului de a asigura ca niciun salariu sau pensie, cu excepția celei sociale, să nu fie mai mici decât minimul de existență stabilit în conformitate cu legislația. Două inițiative, două abordări diferite. Cine are dreptate, va decide electoratul, dar important e ca despre ele să se vorbească în spațiul public.

Doi tineri parlamentari din PAS și Platforma DA – Dan Perciun și Dinu Plângău - s-au „încăierat” la acest subiect. Perciun scrie că salută faptul că Platforma susține inițiativa lor în materie de pensii. Cel din urmă invocă prioritatea nr. 2 din Progrmul prezidențial al lui Nastase din 2016: „Problema-i că proiectul nostru e din 2016, iar cel al PAS-ului (pe care nu l-am văzut) e din 21 septembrie 2020. Sigur că un om care nu-i jurist sau care nu a citit proiectele va crede în această manipulare”.

Regele Mihai: „Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie. Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa".

Ciudate lucruri se produc și în episodul cu WC „electoral” la școala din Hiliuți. Ce ghinion, că la tăiatul panglicii roșii”, în compania președintelui socialist al raionului Râșcani, Vasile Secreieru, a deputatului socialist, Vladimir Mizdrenco, era și (!) primarul satului, Alexandru Sandu, de la PAS. De așa rușine nici masca nu protejează..

Între timp, 11 membri ai organizației teritoriale din satul Gura Galbenei a Partidului Acțiune și Solidaritate anunță că părăsesc formațiunea și acuză conducerea acesteia de „instaurarea dictaturii”. Ei sunt nemulțumiți că la conducerea organizației locale este promovat un apropiat al lui Dan Perciun, deși în urma votului secret președinte al organizației a fost aleasă o altă persoană, mai spun aceștia.

Amintesc aici și ruptura dintre PAS și Platforma DA, care a dus la pierderea mandatului pe circumscripția Hâncești în alegerile parlamentare repetate. Ca rezultat, deputat devine - nici Cobzac (în 2019 - candidat PAS, ulterior- independent), nici Stamati (PAS), dar socialistul Gațcan, care a făcut ulterior „istorie” cu detectivi parlamentarismului moldovenesc.

Pisica neagră se învârte în continuare printre picioarele celor din blocul ACUM, dezagregat dintr-o pornire egoistă și lipsită de sens.

Facem abstracție de istoria finanțării obținute din bugetul de stat - după amendarea unei legi și aplicare retroactivă(!), grație cărui fapt doar PSRM și PAS beneficiază, de 2 milioane de lei anual, începând cu 2016, pentru performanțe în scrutinul prezidențial. În zadar, Năstase a cedat din primul tur și a muncit pentru Sandu, pentru victoria acesteia. A rămas și fără bloc, și fără remunerare din buget, cum s-ar cuveni, de fapt, între parteneri. Am rămas surprinsă că acest subiect delicat este trecut cu vederea de presa noastră independentă și mai puțin independentă.

Si, colac peste pupăză!

La 25 septembrie, Maia Sandu, Renato Usatîi, Dorin Chirtoacă, Octavian Țîcu și Tudor Deliu, candidați înregistrați în cursa prezidențială, alții încă aspiranți, au trimis o scrisoare comunității internaționale prin care își exprimă îngrijorarea și sesizează comunitatea internațională asupra tentativelor de fraudare a alegerilor de către președintele în exercițiu, Igor Dodon și PSRM.

Au eșuat, pare-se, și „filtrele” pentru președintele CEC, Dorin Cimil, care, după scandaloasa circulară care, între altele interzice partidelor să-și finanțeze în campanie candidații înaintați, votează pentru deschiderea a tocmai 42 de secții de vot în Transnistria și 17 în Rusia.

Marele absent printre semnatarii epistolei a fost nimeni altul decât Andrei Năstase. Nu mai „încap” cu Maia Sandu nici pe un text de scrisoare? Sau de ce a trebuit ca semnatarii să se grabească atât de mult cu jalba, la sfârșit de săptămână, fără să aștepte ziua de luni pentru a afla decizia Platformei DA, un partid distinct pro-european?

Astea fiind episoadele principale, până la această oră, în toamna prezidențiabililor, ne dorim cu toții o schimbare radicală, să avem speranța în Moldova de mâine, să culegem din roadele promisiunilor electorale – măcar o dată, măcar ACUM.

Și, dacă e posibil, fără cinism, fără fariseism, fără egoism. Și dacă se poate cu dezbateri pe program, pe proiecte, pe perspective. Fără populisme, manipulări, linșaj sau victimizări la orice pas. Fără sondaje trucate. Fără „muște la arat”.

Până la urmă, pentru interesul național, pentru viitorul copiilor noștri oamenii buni și oamenii cu demnitate pot sta oricând împreună la o masa comună, pe un front comun.

Regele Mihai: „Dacă se face o schimbare radicală, lucrurile o să meargă mult mai repede. Dar este important ca şi omul simplu să înţeleagă, să simtă că, într-adevăr, se face ceva pentru el. Iar asta porneşte de la lucruri simple ca locuinţa lui, pământul lui”.

Și, în loc de concluzie:

Regelel Mihai: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după Libertate şi Democraţie, sunt Identitatea şi DEMNITATEA".

Să le dobândim, să le recuperăm. Prin unitate și înțelepciune. Nu prin dezbinare și rânză moldovenească.

Aurelia Peru
2020-09-29 13:40:00

Comentarii