În luna octombrie a anului trecut anunţam despre faptul că ne-a fost spart contul de youtube şi ne-a fost ştearsă toată arhiva video de peste zece ani. Totul s-a întâmplat cu câteva zile înainte de a publica o anchetă despre afacerea de la Orhei a procurorului Ruslan Popov. Imaginile le păstrasem şi în altă parte, aşa că investigaţia a fost publicată. Dar au dispărut alte zeci de filme, interviuri, care la un moment dat puteau să explodeze.

Desigur, că am trimis o plângere cu toate explicaţiile la cei care gestionează canalul youtube, dar fără succes. Mă simţeam la fel de parcă un hoţ mi-a intrat în casă şi mi-a luat actele, arhivele cu poze de familie, calculatoarele de la care lucrez, cărţile, tot ce acumulasem de-a lungul anilor.

Şi voiam (încă mai vreau) să aflu cine este totuşi hoţul care m-a furat. Nu mă interesa hacherul care mi-a spart şi lichidat contul, dar cel care l-a plătit pentru aceasta.  Îmi era clar, că spargerea are tangenţă cu activitatea mea de investigaţie şi cineva a dorit foarte mult ca anumite imagini să dispară.

Desigur, am apelat la organele de drept. Cei la care m-am adresat, un şef de la SIS, un şef de la Inspectoraul Naţional de Investigaţii şi unul de la PCCOCS au fost foarte amabili şi s-au arătat interesați să ne ajute, încurajându-ne să scrim plângere.

Ulterior, eu şi soţul meu am fost conduşi într-un birou la INI, unde timp de circa două ore am depus plângeri şi explicaţii despre ce ni s-a întâmplat. Am lăsat toate datele de contact şi am plecat încrezători că ce cu epoleţi îşi vor onora promisiunile şi obligaţiile.

Câteva zile nu am fost contactaţi de nimeni. În acest timp, Anatol a făcut singur investigaţiile sale şi a constatat că pentru a sparge canalul de youtube mai întâi au fost sparte cele două poşte electronice prin care era asigurată intrarea pe canal. „Binevoitorul” a programat ca toată corespondenţa din partea gestionarilor youtube să fie redecţionată imediat la pubelă, fără ca să ajungă în lista mesajelor primite. Totodată, am aflat că spargerea poştelor şi corespondenţa a fost făcută de pe adrese IP din Germania şi regiunea Breansk, Rusia. Însă ultimele mesaje, printre care şi confirmarea definitivă de lichidare a contului de pe youtube, au fost expediate de pe o adresă IP de la Moldetelecom. Dacă s-ar fi acţionat operativ atunci, exista probabilitate mare că cel puţin hackerul era să fie prins, iar cu puţină măestrie şi profesionalism se putea de ajuns şi la cel care comandase spargerea. Dar nu a fost să fie.

Am trimis celor de la INI cele descoperite de noi prin email. Am aşteptat câteva zile. Apoi Anatol l-a contactat la telefon pe ofiţerul care ne-a primit cererile. Acesta i-a zis că pleacă la o percheziţe şi că îi va trimite citaţie. Au mai trecut câteva zile. L-am contactat la telefon pe un şef de la INI, care mi-a dat asigurări că va transmite mesajul subalternilor săi. Am fost contactată într-o seară, peste vre-o două săptănâni, de către cineva de la INI, care mi-a zis că trebuie să mă prezint ca să le dau o permisiune în scris pentri ca să-mi deschidă poştele electronice. Am convenit pentru a doua zi. A doua zi l-am sunat, mi-a zis că este ocupat şi nu m-a mai contactat.

La începutul lunii decembrie, am găsit în poştă o citaţie semnată de un procuror de la Procuratura municipiului Chişinău, care mă chema pentru audieri. Doar că citaţia a ajuns cu câteva zile mai târziu. Am sunat la numărul de telefon din citaţie şi i-am explicat procurorului că am primit citaţia mai târziu, dar sunt gata să vin oricând. Acesta mi-a zis că el gestionează dosarul şi trebuie să mă prezint pentru a fi recunoscută în calitate de parte vătămată. M-am bucurat la gândul că mi-a fost rezolvat cazul, însă omul legii mi-a zis că nimeni nu a fost identificat. Când am zis să stabilim o dată ca să mă prezint la Procuratură, procurorul mi-a zis că îmi va suna el. Cu asta s-a terminat. Nu am mai fost contactată de nimeni. La mai bine de trei luni de când a fost spart contul şi am depus plângerea nu ştiu nimic.

Îmi pare rău că m-am lăsat pe seama organelor de drept. Poate, dacă făceam investigaţia cu forţele proprii, descopeream singură spărgătorul şi comanditarul. Apoi publicam o anchetă, cei din organele de drept se autosesizau şi porneau un dosar penal, aşa cum s-au autosesizat de mai multe ori la investigaţiile mele. Dar, am avut încredere şi asta m-a costat timp preţios.

P.S. De fapt, organele de drept m-au ajutat odată, câţiva ani în urmă, când un biet beţiv, plătit cu 1.200 de lei, mi-a intrat în casă, având misiunea să mă sperie. A fost reţinut de soţul meu, iar bucata din metal din buzunar, destinată mie, i-a spart capul soţului meu, care a avut mai apoi nevoie de îngrijiri medicale. Atunci, ofiţerul de urmărire penală de la Inspectoratul de Poliţie Centru a încercat să-i coase un dosar penal lui Mătăsaru că l-a bătut pe cel care i-a spart capul. Nu i-a permis procurorul care, din fericire, s-a dovedit a fi cu minte lucidă şi a preferat să respecte legea. Beţivul a fost condamnat la trei ani, cred că deja şi-a ispăşit pedeapsa, dar la comanditar, care era un jurist din aripa tânără a PDM, aşa şi nu s-a mai ajuns.