Un sistem de vot electronic în Parlament nu asigură neapărat calitatea maximă a şedinţelor legislative. O demonstrează Rada Supremă de la Kiev, unde în ultimii ani s-a înrădăcinat o practică vicioasă de fraudare a votului exprimat în plen.
Se întâmplă aşa: fiecare din cei 450 de deputaţi deţine câte un card nominal pe care, pentru a vota, îl introduce în slotul de la masă şi apasă butonul ce confirmă votul. Cardurile se introduc în sloturi din timp, de către secretarii fracţiunilor, iar tot ce trebuie să faci tu, ca parlamentar, e să apeşi sau nu acel buton, exprimându-ţi astfel poziţia faţă de o anumită chestiune. Ce faci dacă lipseşti de la şedinţă? Evident, nu votezi. Sau… rogi colegul de fracţiune să voteze pentru tine, adică încalci Constituţia.
Fenomenul, devenit tradiţie printre parlamentari şi ajuns la cote maxime în timpul guvernării lui Victor Ianucovici, a stârnit repulsia reprezentanţilor societăţii civile. Imaginaţi-vă tabloul când, în plen, un grup de deputaţi fug de colo-colo, printre rânduri, apăsând butoane.
Iată un exemplu:
Dar, mai mult decât atât, votul pentru alţi colegi de fracţiune reprezintă o fraudare directă a Constituţiei Ucrainei, care din 1996, anul adoptării, spune clar că fiecare deputat trebuie să voteze personal. “Apăsând butonul pentru altcineva, îţi asumi dreptul, pe care nu ţi l-a încredinţat nimeni, de a reprezenta 50.000 de alegători, de exemplu. La urma urmei, copilul tău te va întreba într-o zi de ce ai votat pentru un anumit proiect de lege şi tu ce vei spune? Că nu ai nicio treabă? Că, de fapt, pentru tine a votat un alt nene? Cum vei explica asta?”, se întreabă indignat Andrei Kruglaşov, coordonator al Mişcării civice “Chesno”.
În 2011, cu imaginea usturoiului pe post de logo (aluzie la jocul de cuvinte “чесно” - “чеснок” în limba rusă), o echipă de tineri energici, împreună cu alte zeci de organizaţii non-guvernamentale, au pornit o campanie naţională de “curăţire” a viitorului Parlament de la Kiev de candidaţi nedemni. Au fost stabilite şase criterii de integritate, printre care participarea la şedinţele din plen şi respectarea principiului votului cu caracter personal.
Pe deputaţii ipocriţi i-au botezat “Кнопкодавы”, adică “cei care apasă butonul” şi s-au apucat să-i vâneze în şedinţele plenare - o jurnalistă delegată de echipa “Chesno” îi fotografiază, îi filmează, le solicită comentarii, scrie articole şi postează totul pe reţelele de socializare.
La început, reacţii erau puţine, mărturiseşte Kruglaşov.
Candidaţii opoziţiei din partidul “Batkivshina” spuneau că ne-am smintit, că ei luptă cu regimul criminal şi nu au timp să stea în Parlament zi şi noapte când trebuie să fie prezenţi în regiuni şi să lupte acolo la alegeri. Noi nu ne-am lăsat copleşiţi. A apărut partidul “Udar”, care a spus: «Noi nu vom avea knopkodavi!», apoi “Svoboda” care a declarat: “Noi vom fi şi mai şi, noi nu vom avea chiulangii în fracţiune!”. ”Batkivshina” s-a speriat şi, treptat, s-a creionat un standard dur - a “apăsa butonul” este nejustificat!
În mai bine de patru ani, fenomenul a devenit viral, iar termenul de кнопкодав a căpătat legitimitate, s-a ales cu un verb şi un adjectiv. Echipa “Chesno” a creat între timp şi un Panou al ruşinii (Доска позора кнопкодавов), unde este expus fiecare păcătuitor, fracţiunea din care face parte, link la dovada foto/video, numărul de voturi exprimate pentru alţi colegi. Când au amplasat un banner pe portalul “Ukrainskaia Pravda”, cea mai citită sursă informaţională din ţară, au adunat circa 80.000 de afişări în primele 30 de minute.
Acum, militanţii pentru deputaţi integri în Rada Supremă sunt tot mai aproape de a obţine introducerea sancţiunilor pentru fraudarea sistemului de vot din Legislativ. “Constat că fenomenul se reduce treptat, unii deputaţi şi-au exprimat public regretul faţă de felul cum au procedat până acum şi au renunţat să o mai facă. Consider că şi corupţia şi «apăsatul butonului» erau instituţii bine puse pe picioare, care acum se clatină, iar societatea civilă joacă cel mai important rol în această luptă. Următorul pas este adoptarea proiectului de lege ce presupune introducerea sancţiunilor. Îi vom obliga să-l voteze”, se arată convins liderul mişcării “Chesno”.
Dar dacă aleşii poporului se împotrivesc? “Vom face lobby, acţiuni de protest, presiune prin reţelele de socializare, voi dormi în faţa Radei dacă va fi necesar. Trebuie să le demonstrăm că orice decizie are două feţe - fie eşti cu poporul, fie nu”, conchide activistul de la Kiev.
P.S. Între timp, guvernarea de la Chişinău se zbate să mai toace nişte bani pentru a introduce sistemul de vot electronic în Legislativ. După ce au scos din hazna aproape 13 milioane de lei ca să instaleze tehnica, autoritățile caută alte 45.000 de euro pentru o aplicație software. Până una-alta, ai noştri votează ridicând mâinile. "Ca-n epoca de piatră", îmi spune cineva de la Kiev. Noroc că-s doar 101...
Comentarii