Ce prevede Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului. Când și cum se aplică art. 5 și 6 CEDO pe înțelesul tuturor

Violeta Gașițoi
12/10/2021
Foto: Violeta Gașițoi via Facebook

Această explicație o scriu aici pentru că este foarte important să dai o apreciere corectă și să califici corect acțiunile instituțiilor statului atunci când vii în adresa lor cu recomandări de încetare a încălcărilor drepturilor omului și încerci să faci o calificare juridică a acțiunilor organelor de drept în baza CEDO.

Convenția Europeană este un instrument internațional care apără persoanele în relația cu organele statului aflată pe teritoriul statelor membre a Consiliului Europei. CEDO a fost elaborată de Consiliul Europei în 1950 și Ratificată de Moldova în 1997.

Articolul 2 din CEDO prevede dreptul persoanei la viață, art. 3 apără oamenii împotriva tratamentelor și pedepselor inumane și degradante, art. 5 prevede dreptul la Libertate și interzicerea arestărilor arbitrare, art. 6 CEDO prevede dreptul la un proces echitabil în instanța de judecată pe cauzele civile și penale. Art. 8 CEDO apără dreptul la respectarea vieții private și de familie, art. 10 CEDO apără împotriva amestecului statului în libertatea de exprimare și art. 13 CEDO prevede obligația statelor membre de a crea la nivel național remedii efective împotriva violării drepturilor prevăzute în prezenta Convenție.

Haideți să discutăm două articole importante din CEDO, art. 5 dreptul la libertate și siguranță și art. 6 CEDO dreptul la un proces echitabil. După cum cunoaștem procesul penal împotriva unei persoane are mai multe faze procesuale. Ca regulă, art. 6 CEDO se aplică față de procedurile judiciare privind examinarea vinovăției inculpatului asupra învinuirilor aduse conform legislației penale. Cu toate acestea atunci cînd în cadrul procesului penal persoana este reținută ori arestată preventiv nu se aplică art. 6 dar se aplică art. 5 CEDO care a fost printre altele adoptat anume pentru așa situații.

Aceasta reiese din faptul că în cadrul procesului penal, judiciar se discută întrebarea privind vinovăția ori ne vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor încriminate în cadrul procesului penal ceea ce ține de domeniul art. 6 CEDO iar conform procesului privind aplicarea arestului preventiv se discută necesitatea aplicării măsurii preventive sub formă de arest față de bănuit, învinuit.

În cadrul necesității aplicării arestului preventiv nu se discută vinovăția ori ne vinovăția inculpatului dar se discută întrebarea privind necesitatea privării bănuitului, învinuitului de libertate. Întrebarea privind vinovăția ori ne vinovăția nici nu este ridicată în cadrul examinării arestului preventiv deoarece această întrebare nu ține de competența judecătorului de instrucție ci de competența instanței de judecată care examinează fondul învinuirilor. Anume din aceste motive la aplicarea arestului preventiv se discută prevederile art. 5 CEDO care este destinat anume acestor situații.

Conform art. 5 CEDO par.1, se cere ca procedura de examinare a arestului preventiv să fie conform legislației naționale cât pe plan material atât și pe plan procedural. În Republica Moldova pe plan material noi avem Codul Penal RM iar pe plan Procedural avem Constituția, Codul de Procedură Penală și alte acte normative. Cu alte cuvinte, prima cerință care impune art. 5 CEDO față de procedura de examinare a arestului preventiv este legalitatea. În afară de faptul legalității prevăzute de paragraful 1 art. 5 CEDO noi avem obligația statului prevăzută în par. 2 privind informarea persoanei arestate în limba pe care o cunoaște despre motivele arestării și acuzațiile care au stat la baza acestora.

Paragraful 3 al art. 5 CEDO prevede drepturi minime garantate unei persoane supuse arestului preventiv care sunt: orice persoană care a fost reținută fiind bănuită de comiterea unei infracțiuni trebuie să fie imediat adusă în fața unui judecător pentru a examina legalitatea și necesitatea menținerii persoanei sub arest într-un termen rezonabil sau eliberată până la examinarea vinovăției în fond de către o instanță de judecată competentă. Tot acest paragraf prevede că prezența persoanei în instanța de judecată privind examinarea vinovăției poate fi asigurată prin diferite garanții. Din practica precedentă a CEDO putem înțelege că paragraful 3, art. 5 CEDO cere printre altele ca judecătorul la aplicarea arestării preventive să motiveze hotărârea sa în mod adecvat și obiectiv întru cât persoana față de care a fost aplicată măsura preventivă să fie capabilă să înțeleagă motivele arestării sale și să-și poată exercita dreptul la un recurs împotriva acestei măsuri. De ex. vedeți hotărârile CEDO pe cauzele (Malai, Ipatii, Segheti și alții împotriva R. Moldova)

La fel, trebuie să menționăm art. 5 par. 4 prevede că persoana reținută și prezentată în fața judecătorului pentru examinarea necesității arestului preventiv are dreptul la anumite garanții procesuale minime care să îi garanteze respectarea dreptului la apărare împotriva arestării arbitrare. Conform practicii CEDO vezi cauza Veretco v. Moldova Curtea Europeană a explicat că acest paragraf acordă dreptul la apărare prin prezentarea și examinarea probelor propuse de către bănuit, învinuit, participarea unui avocat ales ori numit, precum și oferirea bănuitului, învinuitului posibilitatea să facă cunoștință și să comenteze probele prezentate de către acuzare în susținerea necesității arestului preventiv.

Art. 5 par. 5 CEDO Prevede că orice persoană care a fost arestată în mod arbitrar trebuie să se bucure de o compensație echitabilă sub formă bănească.

Violeta Gașițoi
2021-10-12 13:50:00

Comentarii