Fără mecanisme clare și oameni responsabili, legile și convențiile rămân nefuncționale

Violeta Gașițoi
11/07/2024
advocat.ro

Cea mai grea misiune a unui avocat e să nu înrăutățească situația unei victime ori să nu cauzeze și mai multe victime.

În una din zilele trecute, vă scriam despre un caz în care o copilă cu dizabilități intelectuale gr. 2 era violată de tata său. La un moment dat, fata spunea că el îi aducea și alți bărbați și ea era violată. Ea este însărcinată și locuia în sat la o rudă căreia îi era milă de ea.

Având intenția să ajut acea fată să fie plasată sub protecție, și după să fie investigat cazul, mulți mi-au dat recomandări cine ar putea să o ajute.

În scurt timp, m-am bucurat, am crezut că am rezolvat întrebarea și deja se părea la acel moment că am găsit instituțiile potrivite care să ajute fata și care știu cum să gestioneze o astfel de cauză, am scris și în acea postare această informație.

Cu regret, am greșit și am constatat că avem mult până ajungem la nivelul de reacție și acționare corectă în protejarea victimelor.

Mi s-au recomandat două centre care se presupunea că o pot pune pe fată sub protecție. S-a discutat cu un centru, însă ei au refuzat să o ia fără ca să o vadă ori să o evalueze sub motivul „noi nu cazam în centru persoane cu dizabilități”, acesta e regulamentul nostru. E un centru de stat, ca să nu credeți că a fost refuzată de un ONG, nu, de o instituție care s-a angajat prin semnarea Convenției de la Istanbul că va proteja orice persoană supusă violenței domestice fără nici o discriminare. Am încercat să explicăm prin ce calvar trece fata, dar nu pasă, nu contează, asta e regulamentul.

A doua instituție la fel a fost telefonată, acolo deja alt regulament. Ne-au spus că o primesc doar dacă primăria ori asistenta socială va semna îndreptarea la ei ca să o primească.

Le explici: ei nu vor semna, eu au știut mulți ani la rând despre situația acestei fete și nu au făcut nimic, nu le-a păsat, nu s-au interesat de ea, că doar e cu dizabilități, cine oare din autorități își mai pierde timpul cu această fată. Încercăm să le explicăm situația, să le spunem că e bine satul nici să nu știe că e plasată la ei, avem nevoie ca să se colecteze probe, să luăm declarațiile de la fată, dar în primul rând să fie scoasă din sat, din familie și doar după ce va fi protejată să fie sesizate organele de drept.

 

Rezultatul gestionării acestui caz:

1. S-a făcut o ședință la Minister în care aflu că despre situația fetei s-a știut de mult timp, autoritățile au știut dar nu au făcut nimic.

2. Ni s-a spus că e grav faptul că centrul nu a primit-o făcând referire la regulament, deși referirea întâi a fost făcută nu la regulament dar la faptul că e cu dizabilități.

Este important să cunoaștem că orice regulament, decizie, hotărâre dacă contravine legislației naționale ori internaționale, se va aplica și va avea prioritate legea ori tratatul internațional pe care l-am semnat, dar despre aceasta mai trebuie să se țină și niște lecții.

3. Mi s-a spus că acest caz nu este unic și arată lipsa serviciilor pentru persoanele cu dizabilități.

4. Raportul de mortalitate din 2023 arată clar că Organele de asistență socială ignoră cele mai vulnerabile cazuri, ca apoi acestea să se soldeze cu deces ori leziuni corporale grave.

5. În acea localitate sunt mai multe cazuri în care femei cu dizabilități au fost omorâte de propriii copii, iar autoritățile au ignorat situația.

6. A doua instituție care a fost rugată să nu fie transmisă autorităților locale informația, dar să se ocupe întâi de plasarea fetei la ei, și după să colecteze probele care să ajute victima, dar nu să îi înrăutățească situația, a făcut exact invers. A anunțat autoritățile, poliția și ca rezultat:

- Agresorul stă acasă nederanjat de nimeni.

- Persoana care a cerut ajutor și a vrut să ajute fata, a fost segregată și marginalizată de Primar, Asistenți sociali și învinuită că totul e din cauza ei, că ea probabil vrea să profite din situația dată și acum nimeni nu mai vorbește cu ea.

- Autoritățile locale caută posibilități să obțină repede actele necesare pentru ca să poată decide pentru fată și să semneze toate actele pentru ea.

- Poliția nu vine la agresor dar vine la poarta fetei care a rugat ca victima să fie ajutată.

- Tot satul e plin de bârfe și calomniere.

Sincer, mie îmi pare rău de toată această situație, dar, cu regret nu poți să schimbi nimic în Moldova fără ca să gestionezi cazurile de acest gen corect.

Putem să semnăm și 100 de Convenții, fie de la Istanbul, CEDO, ONU, dar ele niciodată nu vor putea ajuta fără aplicarea lor corectă.

Opinia mea umilă: Niciodată lucrurile nu se vor schimba și viața persoanelor cu dizabilități nu va deveni mai bună cu semnarea Tratatelor internaționale și lipsa de componență a celor care trebuie să le aplice. Nu vom obține nici un rezultat pozitiv pentru această categorie de persoane vulnerabile doar prin scrierea de rapoarte, de punerea unei bife că s-a făcut o ședință și s-a discutat cazul. Aici e nevoie de mult mai multe cunoștințe și implicare.

Scriu despre această situație fără a numi instituțiile, pentru că scopul meu este nu să dau denumirea lor, dar să descriu și arăt care este situația cu implementarea Convenției de la Istanbul și cât de repede și „corect” o situație de acest fel este rezolvată atât de instituțiile statului, dar și de unele ONG-uri.

Concluzie: femeile cu dizabilități sunt în continuare discriminate.

Aveți grijă de voi și de cei dragi.

Violeta Gașițoi
2024-07-11 17:12:00

Comentarii