Comparația eronată dintre Uniunea Avocaților și autoritățile publice autonome din justiție – CSM și CSP.

La modificările legii cu privire la avocatură, fără consultarea reprezentanților profesiei și fără un dialog autentic cu Uniunea Avocaților din Republica Moldova este esențial să clarificăm un aspect de fond, pentru că toți legiuitorii ne compara cu CSM și CSP. Uniunea Avocaților nu poate fi comparată cu Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) sau cu Consiliul Superior al Procurorilor (CSP). Această paralelă este eronată din punct de vedere constituțional, legal și doctrinar.

Judecătorii și procurorii sunt funcționari publici, parte a autorității judecătorești și ai autorității de urmărire penală. Ei exercită funcții publice și sunt supuși unui regim disciplinar și administrativ reglementat de stat. Atât CSM, cât și CSP sunt autorități publice autonome, constituite în mod expres pentru a asigura autoadministrarea sistemului judecătoresc și al procuraturii, în limitele funcției publice. Ei sunt achitați și asigurați din bugetul statului.

Avocatul nu este funcționar public, iar profesia de avocat este una liberală și independentă, esențială într-un stat de drept. Ea se bazează pe principiul autonomiei profesionale și autogestiunii, ceea ce înseamnă că reglementarea și controlul exercitării profesiei trebuie să aparțină exclusiv avocaților, prin structuri proprii și autonome.

Potrivit Legii cu privire la avocatură (nr. 1260/2002), Uniunea Avocaților din Republica Moldova este o organizație profesională de autoadministrare, constituită în baza principiului independenței față de orice ingerință a autorităților publice, partidelor politice sau altor entități.

Spre deosebire de CSM și CSP, care sunt autorități instituite prin Constituție și supuse controlului democratic și al Curții Constituționale, Uniunea Avocaților este expresia libertății asocierii și a garantării exercitării unei profesii libere.

Implicarea unor persoane din afara profesiei de avocat în procesele de guvernare internă a avocaturii, fără acordul sau consultarea prealabilă a Uniunii Avocaților, încalcă autonomia profesiei și poate duce la o subordonare nepermisă sau la o influență politică asupra apărării – o funcție esențială pentru garantarea drepturilor fundamentale. Iată de ce Uniunea se opune.

În concluzie, Parlamentul trebuie să înțeleagă că Uniunea Avocaților nu este și nu poate fi tratată ca o autoritate publică. Avocatura este o profesie liberală, fundamentată pe independență, etică și responsabilitate proprie și nu poate fi reglementată din exterior fără consultare.

Orice modificare legislativă care afectează funcționarea Uniunii Avocaților sau modul de exercitare a profesiei trebuie să fie precedată de un dialog autentic și de respectarea principiului participării. Autonomia profesiei nu este un privilegiu, ci o garanție pentru respectarea drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Cu regret legislativul nu ne aude și merge pe comparații…