Într-un stat de drept, actul de justiție nu este doar un proces formal de aplicare a legii, ci un fundament al încrederii publice în corectitudinea, obiectivitatea și onestitatea autorităților. Or, includerea unor probe sau informații false în procesul-verbal al ședinței de judecată ori în materialele dosarului judiciar, inclusiv în înregistrările audio ale ședinței, constituie nu doar o abatere procedurală, ci o amenințare gravă la adresa demnității justiției și percepției publicului asupra echității procesului.

1. Inadmisibilitatea probelor și informațiilor false în procesul-verbal

Procesul-verbal al ședinței de judecată are valoare juridică și documentară. El reflectă desfășurarea reală a procesului, susținerile părților, întrebările și răspunsurile, obiecțiile, cererile și dispozițiile instanței. Tocmai de aceea, falsificarea conținutului acestui document, intenționată sau din neglijență, este o faptă de o gravitate deosebită.

Codul de procedură civilă al Republicii Moldova prevede în mod expres (de exemplu, art. 184–186 CPC) că procesul-verbal trebuie să reflecte cu fidelitate cursul ședinței de judecată. Orice abatere de la această obligație poate vicia întregul proces și duce la anularea hotărârii judecătorești sau la răspundere disciplinară ori penală a celor implicați.

2. Efectele negative ale informației false

Includerea în procesul-verbal a unor informații care nu au fost exprimate, a unor susțineri denaturate sau a unor date evident eronate produce confuzie, compromite integritatea procesului și aduce atingere principiului contradictorialității și al egalității armelor.

Mai grav, astfel de practici induc în eroare nu doar instanțele de apel, dar și publicul larg, părțile implicate și profesioniștii dreptului. Aceasta generează dispreț față de actul de justiție și pierderea încrederii în imparțialitatea sistemului judiciar — o consecință deosebit de periculoasă într-un context în care încrederea în instituțiile statului este deja fragilă.

3. Obligația judecătorului de a preveni și sancționa includerea datelor false

Judecătorul, în calitate de garant al bunei desfășurări a procesului, are datoria de a veghea la exactitatea consemnării celor ce au loc în ședința de judecată. Aceasta nu presupune soluționarea fondului cauzei, ci verificarea factuală și procedurală a probelor și declarațiilor.

Judecătorul poate, chiar în timpul ședinței, să depisteze indicii de fals sau date prezumat inexacte, cum ar fi:

- Afirmații ale participanților care nu corespund actelor din dosar;

- Transcrieri greșite în procesul-verbal sau omisiuni grave;

- Contradicții evidente între ceea ce s-a spus și ceea ce se consemnează;

- Erori de nume, calități procesuale sau obiect al cauzei.

În asemenea cazuri, judecătorul poate cere reluarea unei explicații, verificarea înregistrării audio, audierea completă a martorului sau solicitarea unei explicații scrise de la grefier, fără a intra în deliberarea asupra fondului.

4. Remedii și măsuri de protecție

Pentru a proteja integritatea procedurilor, părțile au dreptul:

- să formuleze obiecții asupra conținutului procesului-verbal (în termenul legal prevăzut, de obicei 5 zile de la luarea cunoștinței);

- să solicite corectarea sau completarea procesului-verbal;

- să ceară anexarea înregistrării audio integrală ca mijloc probator;

- să depună plângeri disciplinare în cazul suspiciunii de fals intenționat.

Adevărul judiciar nu se poate construi pe fals. Orice abatere de la acuratețea și onestitatea actelor procedurale subminează nu doar un proces individual, ci credibilitatea întregului sistem de justiție din Republica Moldova. Este responsabilitatea judecătorului să vegheze ca în dosar să nu fie incluse informații false, iar în caz contrar, să ia măsuri imediate, fără a afecta imparțialitatea sa asupra fondului cauzei.

Doar printr-un angajament ferm față de adevăr și integritate, sistemul judiciar poate asigura respectul cetățenilor și consolidarea statului de drept.