Am protestat pentru că nu mai vreau să dau mită

Filmul cu reţinerea abuzivă de săptămâna trecută şi circul făcut de către procurorul Mihail Proca la Judecătoria Buiucani îşi are începutul încă din 2009.

Anatol Mătăsaru
03/02/2016
Foto: facebook.com

Filmul cu reţinerea abuzivă de săptămâna trecută şi circul făcut de către procurorul Mihail Proca la Judecătoria Buiucani îşi are începutul încă din 2009. După ce am stat încarcerat câteva luni în urma evenimentelor din  aprilie 2009, fiind torturat la sânge, am fost eliberat. Am constatat că hoţii de două ori au pătruns în localul unde desfăşuram activitatea şi au luat tehnică de calcul. Întreprinderea nu şi-a mai putut  continua activitatea, iar din această cauză ne-am pomenit în scurt timp cu datorii de peste 50 de mii de lei pentru locaţiune. Dar, naiv fiind, eram plin de speranţe. Credeam că am făcut schimbarea. Doream să muncesc, să-mi relansez afacerea.

Constantin Trifan, şeful  Asociaţiei de locatari , de la care închiriam încăperea, însă începuse sa ne terorizeze cu datoria. În cele din urmă am ajuns la un acord verbal: achit datoria, îi mai dau 1500 de euro si trei calculatoare, iar el îmi va da acodrul în scris pentru privatizarea încăperii. În cele din urmă am fost nevoit să mă împrumut şi să-i dau banii. Dar estorările nu s-au terminat. În scenariu a fost inclusă şi Clava, soţia lui Costea. Timp de două luni Costea mă tot suna şi mă soma că fără Clava nu voi reuşi nimic, că ea este expertă şi a mai rezolvat aşa cazuri etc.

În cele din urmă i-am mai dat familiei Trifan încă 1100 de euro. Bani împrumutaţi de sora. Singura acţiune pe care a făcut-o Clava a fost că a dus la Primărie cererea depusă de soţia mea. În acelaşi timp, Clava şi-a cumpărat maşină.

Timp de trei ani familia Trifan ne-a dus cu zăhărelul, că tot e bine şi frumos, că nu există cvorum în Consiliu etc. Ca pe urmă să mai ceară bani, că trebuie să plătesc şi alţi funcţionari de la Primăria Chişinăului. Mai mult, Costea mi-a invocat şi o datorie de 7 mii de lei pentru locaţiune.  

Am fost nevoiţi să închidem afacerea. Dar am depus şi o cerere la CNA. Iniţial a încercat soţia, dar i-au respins  cererea pe motiv că ei se ocupă doar de rețineri în flagrant. Doar după o audienţă la Vadim Cojocaru, cei de la CNA ne-au primit cererea. După ce am fost audiaţi au durat vreo opt luni de tăcere grea, ca apoi să ne trezim cu o ordonanţă de încetare a urmăririi penale. Motivul: Costea şi Clava nu şi-au recunoscut vina şi au refuzat să facă declaraţii.
 

Au urmat iarăşi luni de contestaţi şi aşteptări. Judecătorul de la Buiucani, Mihai Diaconu, a scos în cele din urmă, pe furiş, o încheiere în care a respins contestaţia. A urmat Curtea de Apel, care a trimis cauza la rejudecare. La 28 ianuarie 2016, judecătorul Pavliuc s-a abţinut de la exminarea dosarului.
N-am mai putut răbda şi m-am dus să protestez. În aceiaşi zi. Am vrut să le transmit mesajul că sunt nişte „căcăcioşi” şi mă ... eu în tot sistemul şi declaraţiile lor mincinoase.

A doua zi am fost răpit de acasă de vreo 12 cai, aşa cum i-a etichetat nevastă-mea. M-au privat de libertate 72 de ore şi 30 de minute în lipsa unui mandat. Procurorul a minţit instanţa  că nu doresc să vin la judecată, în timp ce eu, fiind încătuşat în dubiţa poliţiei, răcneam în gura mare şi ceream să fiu dus la judecată. Avocaţii spuneau că nu au mai întâlnit aşa ceva. Noroc de Brega, a sunat la 902, a venit un echipaj de poliţie şi le-a cerut colegilor de la Buiucani să mă elibereze. Adică poliţia m-a salvat de poliţie.

Acasă am constatat că cineva mi-a tăiat cu cuţitul  roţile  la maşină. Mi-au distrus telefonul. Soţia mi-a arătat şi gardul prăvălit...

Dezmăţul continuă...

Anatol Mătăsaru
03/02/2016

Comentarii