Curtea Supremă de Justiție a constatat la 15 ianuarie curent  încălcarea dreptului la un proces echitabil în cazul fraților Adrian Repeșcu și Constantin Repeșco, în special prin utilizarea unor declarații obținute ilegal. Instanța a dispus rejudecarea cauzei, subliniind necesitatea unei analize riguroase a probelor și a circumstanțelor. Cererea de suspendare a pedepsei a fost respinsă, dar Curtea a subliniat importanța corectării eventualelor încălcări procedurale care ar putea afecta validitatea condamnării.

„Completul, cu unanimitate de voturi, admite parțial cererea de revizuire declarată de avocatul Vadim Vieru, Adrian Repeșcu și Elena Repeșco. Casează deciziile Curții Supreme de Justiție din 15 ianuarie 2014, 26 iunie 2014, 26 mai 2015 și 13 iunie 2022, și dispune rejudecarea recursurilor ordinare de către Curtea Supremă de Justiție. Respinge cererea de suspendare a executării pedepsei aplicate prin decizia Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2013. Încheierea este irevocabilă”,   se menționează în  încheierea instanței.

La data de 11 august 2007, cei doi frați au fost reținuți de către colaboratori ai Comisariatului de Poliție al sectorului Botanica, sub acuzația de omor al unei persoane F., ceea ce nu s-a confirmat. Potrivit afirmațiilor lor, încă din momentul reținerii, fiecare ar fi fost supus unor forme grave de tortură fizică și psihologică, diferitor forme de presiuni, cu scopul de a obține declarații auto-incriminatoare. Reclamanții susțin că loviturile, bătăile crunte, utilizarea măștilor de gaz și amenințările repetate au continuat, iar în această perioadă li s-ar fi refuzat atât examinarea medicală adecvată, cât și dreptul la asistență juridică efectivă.

Frații au menționat că au încercat să reclame tratamentele la care ar fi fost supuși, însă, pe parcursul anchetei, ar fi fost intimidați, ca să renunțe la orice astfel de demersuri. Din aceste motive, spun ei, multe dintre leziunile fizice nu au fost documentate în timp util, iar probe relevante nu au fost verificate în mod exhaustiv.

De-a lungul mai multor ani, frații Repeșcu și Repeșco au înaintat cereri la organele de drept și în instanțele naționale, invocând faptul că mărturiile lor inițiale au fost obținute sub constrângere și nu pot servi drept probă validă, conform art. 15 al Convenției ONU împotriva torturii (UN CAT).  Potrivit normei, fiecare stat parte veghează ca nicio declarație, stabilită ca fiind obținută prin tortură, să nu poată fi invocată ca element de probă în vreo procedură, cu excepția cazului în care este folosită împotriva persoanei acuzate de tortură, pentru a demonstra că declarația a fost obținută astfel.

În absența unor rezultate favorabile în instanțele interne, aceștia au depus, la 3 mai 2011, o cerere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO), fiind asistați de avocații Asociației Promo-LEX și beneficiind de consiliere psihologică și documentare medicală a cazului, din partea Centrului de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria”.

CtEDO a pronunțat o decizie și o hotărâre în cauzele Repeșcu și Repeșco v. Republica Moldova, în legătură cu violări ale art. 3 (interzicerea torturii și a tratamentelor inumane și degradante) și art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 6 din CEDO. După ultima hotărâre CtEDO, la nivel național, avocatul Promo-LEX a depus cerere de revizuire, invocând jurisprudența CtEDO și necesitând reevaluarea situației în lumina probelor existente.

Vadim Vieru, avocat al Asociației Promo-LEX, subliniază că acest demers reprezintă un moment crucial pentru clarificarea acuzațiilor de tortură și pentru examinarea imparțială a întregului probatoriu din dosar. În egală măsură, se impune valorificarea concluziilor Curții Europene, în scopul ajustării practicilor naționale la standardele europene privind asigurarea garanțiilor procesuale și respectarea drepturilor omului.