Expert român: „Circa 80-90 la sută din banii iliciți ai partidelor provin din achiziții publice și companiile de stat”

Cornelia Cozonac
2018-04-25 10:46:00
CIJM

Achizițiile publice bazate pe clientelism și interese de partid sunt una din sursele de finanțare ilicită a partidelor, de rând cu companiile de stat controlate de clasa politică, a declarat expertul român, Sorin Ioniță, în cadrul unui interviu pentru portalul Anticoruptie.md. Sorin Ioniță este președinte al „Expert Forum” România, expert ȋn reforma administraţiei publice, dezvoltare şi politici locale, consultant al Consiliului Europei, Băncii Mondiale şi UNDP pe Europa de Est şi Balcani. În cadrul interviului pe care ni l-a acordat, expertul s-a referit și la lecțiile ce țin de parcursul european pe care Moldova le poate învăța de la România.

Anticorupție.md: Expert Forum a lansat la începutul acestui an un studiu referitor la costurile clientelismului în administrația locală și companiile de stat. Ce înseamnă asta pentru România și cum se văd în context regional tendințele de a clienteliza resursele administrative?

Sorin Ioniță: Aceste tendințe se văd foarte bine în context regional pentru că problemele din România sunt probleme regionale. Mai mult sau mai puțin, în toate țările din regiune, că sunt ele membre UE sau nu, problemele sunt cam aceleași. Ce încercăm noi să facem de câțiva ani de este să măsurăm clientelismul politic, corupția sau proasta guvernare, cu indicatori obiectivi, adică nu cu sondaje de opinie, nu cu păreri de experți, nu sub formă de monitorizare din partea partenerilor străini care îți dau note politice, ci chiar să mergem acolo și să vedem fenomenul și să punem niște cifre pe el. Am luat două domenii sensibile, astea pe care le-ați spus. În primul rând, am încercat să urmărim banii care se transferă de la bugetul național către primării, consilii județene. Întrebarea e cum se dau aceste transferuri, sunt sau nu obiective, măsurabile și transparente. Sunt niște evaluări de nevoi, primarii depun niște proiecte care sunt evaluate frumos, ca în Uniunea Europeană, cu note, cu scoruri, transparent și se dau celor mai bune proiecte sau se dau politic, pe influență și pe lobby? Răspunsul cred că e evident. Banii sunt mai mulți sau mai puțini în fiecare țară, în Moldova sunt mai puțintei, în România sunt bani enormi în acest mecanism, sunt mai mulți decât bani europeni. Noi vorbim aici de bani pur naționali și este unul din principalele rezervoare pentru finanțări ilicite în campanii electorale sau pentru partide în general, chiar și în anii când nu sunt alegeri. Și a doua zonă vulnerabilă sunt companiile de stat sau companii municipale, iarăși o zonă uriașă, resurse multe, care sunt clientelizate în diferite feluri - de la numirea politică a unor oameni în sinecuri, în consilii de administrație sau numirea în funcții de manageri a unor oameni care nu au nicio competență, oameni de partid, tot felul de pițipoance, de frizeri. Deci, tot felul de oameni sunt împănați prin aceste companii și încă ăsta e riscul cel mai mic. Riscul cel mai mare este când li se sifonează resursele, fie că procură lucruri prea scumpe, fie că nu vând, de exemplu energie în România. O vând la prețul care trebuie ca să facă bani la bugetul de stat sau vând prin contracte preferențiale foarte ieftine unora favorizați, bine conectați? Am analizat și am constatat că circa 80-90 la sută din banii iliciți ai partidelor cam din astea două zone vin. Pentru că nu prea mai avem privatizări mari în România, restituirea proprietății - vechile teme din anii 90, s-au cam încheiat. Acum ai transferuri pentru primării și achiziții publice la lucrări, când primarii lansează licitațiile, și companii de stat. Cam cu astea se joacă partidele. Dacă închizi robinetele i-ai terminat cu astea două.

Anticorupție.md: Cum ajung banii la partide?

Sorin Ioniță: Ajung în diverse feluri. În primul rând, prin achiziții mânărite, prin companii favorizate, care vin cu bilețel de la minister și câștigă pe urmă cam în întregul județ. Relația nu e între o companie și un primar, deși poate să fie și așa. De cele mai multe ori, relația este între câteva companii și ministerul care alocă banii. Cum ajung banii la partide, odată ajunși la companii? Păi, ăștia dau niște prețuri mai mari decât ar trebui, îți includ o primă de risc pentru că mediul funcționează incert, netransprent. Niciun primar nu știe când îi vin banii. Banii vin cu miloaga, ei se roagă de Guvern, de un ministru, de un deputat. Banii vin la sfârșitul anului și trebuie să îi cheltuie repede, așa că îi dă la companii favorizate, iar aceia au bunuri și servicii mult mai scumpe, decât dacă totul ar fi foarte stabil, cu contracte pe patru ani, foarte transparent, cu licitații corecte. Și atunci ce avem? Avem mulți bani cheltuiți pe lucruri proaste și scumpe, lucrări de proastă calitate. Cred că nu vă spun noutăți pentru că deja începe să semene și cu Moldova, mecanismul e cam același peste tot. De aceea, am ales zonele astea și am încercat să facem o teorie a proastei guvernări căreia i-am zis bugetarea de tip bazar, guverarea de tip bazar. Ce este bazarul? Este opusul sistemului de bugetare occidental modern, în care te planifici, ai niște priorități, ele rămân stabile pe patru ani, licitațiile sunt transparente și cumperi ce trebuie, la momentul care trebuie. Bazarul este o chestie rapidă, astăzi e de târg, de iarmaroc, mă văd azi cu tine și cumpăr. Tu încerci să mă păcălești pe mine, eu încerc să te păcălesc pe tine, ne-am despărțit și nu ne mai vedem. Deci, nu e o relație stabilă, e o tranzacție spontană cu orizont de timp scurt. Or, orizontul de timp scurt creează incertitudini, risc, iar toate astea înseamnă prime de risc. La rândul ei, prima de risc înseamnă scumpirea bunurilor și a serviciilor. Toată lumea face lucrurile mai ineficient, mai prost și mai scump pentru că așa e proiectat sistemul de sus. Iar un primar onest sau un manager de companie de stat care vine cu cele mai bune intenții - e profesionist, cu școală în Vest, când intră în acest sistem nu are ce face. Ori joacă după aceste reguli, ori nu-l mai votează lumea după aceasta pentru că el nu poate să aducă bani în comunitate. Iar banii vin prin lobby. Degeaba este el profesionist și știe să scrie proiecte, dacă ministerul altfel alocă fondurile. Și atunci, ce fac primăriile noastre și companiile de stat, și toate grupurile? Încearcă să dezvolte capacitatea de lobby. Ce înseamnă asta? Înseamnă rețele de oameni și schimb de favoruri. Și iată că am ajuns la politica reală, așa cum aceasta se face în țările noastre, iar partidele sunt niște mașinării create în jurul acestor mecanisme.

Anticorupție.md: Și cum depistăm aceste scheme? Cum încurajăm cetățeanul să pună presiune ca să eliminăm schemele respective?

Sorin Ioniță: Țintind acolo unde este legitim într-o democrație, și anume, în sectorul public. În aceste trasferuri și în companii, trebuie îmbunătățit ceea ce se cheamă guvernarea corporativă. Nu trebuie să inventăm nimic, importăm din vest, că acolo e un exemplu de bune practici – cum trebuie să numești un consiliu de administrație, cum selectezi managerii, cum îi asiguri stabilitate, cum îi dai un mandat. Mă refer la companii de stat acuma, la cele ce țin de căile ferate, linii aeriene, diverse alte companii publice. Trebuie stabilit clar ce mandat are omul acela, cât profit trebuie să pruducă și ce mandat social are. Toate lucrurile astea trebuie scrise într-un contract, iar managerul trebuie făcut responsabil pentru performanțe. Însă asta nu se face nici în Moldova, nici în România, și chiar în unele țări vechi membre ale UE, eșuează parțial în acest sens. În cazul transferurilor către primării e și mai simplu. În loc ca ministrul să aloce prin decizie cât vrea el la fiecare primărie, n-ar fi bine să facem o selecție de proiecte? Să ai un comitet de experți independenți care nu sunt angajați ai ministerului care are bani, ci doar examinează proiectele și pun note. Toate proiectele trimise de primării se pun pe un site, toată lumea se uită la ele și se finanțează în ordinea notelor. Cât sunt bani atâta se finanțează, mai apar bani, coborâm pe listă mai în jos. Asta ar fi finanțare transparentă, cu criterii din care să fie clar de ce dai aici și nu dai dincolo. Nu e o agendă revoluționară ce spun eu, sunt lucuri de rutină, ordinare, trebuie hărnicie și consecvență în aplicare. Nu e foarte complicat, nu trebuie să facem rachete, dar trebuie să îmbunătățim, să transparentizăm aceste reguli. Cum o facem? Cum punem presiune pe politicieni? Păi, în primul rând, vorbim noi mai mult, încercând noi să stăpânim aceste domenii, să înțelegem ce se întâmplă, că nu-i ușor.

Am un fond de drumuri, cum există și în Moldova Fondul Rutier, și e o grămadă de drumuri de făcut, că ele sunt proaste. De unde încep? Care sunt prioritățile? Am un studiu de trafic să văd beneficiul maxim? Ar fi logic să repar drumurile care au cel mai mare trafic, ca să beneficieze cât mai multă lume. Dar se fac lucrurile așa? Câteodată se mai uită la trafic, dar în general, nu.

Anticorupție.md: În ce măsură există influența politică a partidelor în cazul distribuirii fondurilor de rezervă? Știu că ați monitorizat și aceste aspecte...

Sorin Ioniță: Este influență mare și observi analizând perioade mai lungi de timp, așa cum am făcut noi. Sursele de investiții locale sunt mai multe și le găsești politizarea. Avem niște hărți interactive, se poate intra pe ele, te joci cu acele buline și vezi, în anii când unii sunt la putere, harta capătă o anumită culoare, după care aceasta se schimbă de îndată ce vin alții.

Anticorupție.md: Așa se întâmplă și în Republica Moldova.

Sorin Ioniță: Sigur că da, după cum am mai spus, este o problemă europeană. E la fel și în Serbia, la fel și în Bugaria, și în alte țări.

Anticorupție.md: În alt context, vreau să vă întreb cum se vede Republica Moldova în context geopolitic regional?

Sorin Ioniță: Cred că nu e o noutate pentru Dvs., Republica Moldova se vede destul de rar și puțin. Când se întâmplă ceva e mai prezentă în știrile în România, dar nu tot timpul. Din păcate, retorica asta sentimentală nu e prea acoperită și în fapte. Românii nu știu foarte bine ce se întâmplă la Chișinău și nici nu merg foarte des în Republica Moldova. Puțini români ajung acolo în interes personal sau profesional. Moldova e mai mult un simbol pentru românul care nu a fost acolo. |n Vest și la Bruxelles e și mai puțin prezentă, după cum știti. Și este în pachetul de state asociate și încet-încet stat problemă chiar, unde trebuie puse presiuni ca să fie ținută pe linie buna guvernare. Cum e și România, cum e și Bulgaria. Avem mecanisme ca să ni se impună condiționalități și e foarte bine că le avem. În România avem anumite progrese din cauza condiționalităților, altfel nimic nu făcea clasa politică românească. Bani mulți nu sunt în Moldova și nici perspective să vină foarte multă finanțare externă. De aceea trebuie folosită inteligent asta care este. În Moldova e nevoie de reforme de care are ea însăși nevoie, pe care să nu i le impună cineva. Multe dintre aceste schimbări nu costă foarte mult și ele trebuie făcute pentru a îmbunătăți viața moldovenilor, nu că-ți cere cineva sau ca un hatâr făcut Bruxelles-ului. De altfel, acest lucru este valabil și în România, și în Bulgaria, și Ungaria, și Polonia, peste tot unde încă mai trebuie făcute reforme. Europa nu mai e cea de acum zece ani, adică prietenoasă, favorabilă și unde se discută de extindere. N-am mai auzit cuvântul extindere la Bruxelles de ani de zile. E păcat că nu s-a folosit acea fereastră de oportunitate mai viguros, când ea era deschisă, înainte de marea criză, înainte de valul eurosceptic din țări-membre, dar asta este. Nu are rost să plângem după laptele vărsat. Trebuie făcut ce se poate face acuma - fără îndoială, transparentizare, mecanisme clare pentru tot ceea ce înseamnă bani publici și stat de drept. Pare atât de simplu, dar știți cât de complicat e de făcut?

Anticorupție.md: Ce ar trebui să facă România pentru Republica Moldova? Cum ar putea fi îmbunătățită relația între RM și România?

Sorin Ioniță: Nici românii nu știu foarte bine ce a făcut România pentru Republica Moldova. Ce trebuie să facă România pentru Republica Moldova este să fie mai bine guvernată, să fie un proiect atractiv și model mai de succes care să poată inspira. Din păcate, România n-a contribuit foarte mult la puterea Europei de a fi o chestie atractivă. N-are rost să enumerăm aici mecanismele de suport acordate de România Republicii Moldova – grădinițe, autobuze școlare, se putea face mult mai mult, cu acești bani sau cu nu mult mai mulți bani. Se putea să fie mai mulți bani, în primul rând, pentru că nu era un cap de țară pentru România să finanțeze jumătate de miliard sau așa ceva. Având în vedere că în 2007-2013, primii noștri ani în UE, noi am lăsat pe masă banii UE, alocați nouă, pe care nu i-am cheltuit, la nivel de trei-patru miliarde de euro, mă gândeam că un miliard îi puteam folosi ca să ajutăm Moldova. Iată un plan simplu pe care îl puteam face. Nu s-a făcut pentru că nu suntem capabili. Și atunci când tu ești elev codaș în Europa, e greu să îi ajuți și pe alții. Și ține și de interesul clasei politice, care dincolo de retorică, nici ea nu știe foarte multe despre Republica Moldova, nu știe problemele reale de acolo. Majoritatea politicienilor de la București nu au fost în Republica Moldova nici măcar o zi și știu lucrurile din ce mai prind din zbor, din rarele știri când se mai întâmplă ceva pe acolo.

Anticorupție.md: În Ucraina Rusia a intrat cu tancurile, în Moldova Rusia intră prin televizoare. Se lucrează foarte mult prin dezinformare, propagandă, manipulare prin canalele rusești. La acest capitol cum ar trebui să se implice România? Ce ar trebui să facem ca să încercăm să minimalizăm propaganda rusească?

Sorin Ioniță: Și în România avem probleme de mass-media - nu sunt de acord cu ce văd seara la televizor, cu ce se discută, nu se discută ce cred eu că ar trebui să se discute și anume temele europene importante pentru România. Noi nu formulăm poziții la Bruxelles, nu ne trimitem miniștrii și secretarii de stat acolo, se duc directorii de prin ministere fără mandat. Deci, n-avem o voce în Europa. Și unii nu se duc că nu știu limba engleză sau franceză. Într-o situație atât de complicată ca a Moldovei, eu aș putea să dau niște idei, dar cine să le pună în aplicare, cine să facă o strategie informațională, din moment ce singura emisiune de la televiziunea publică din România dedicată Moldovei e scoasă din grilă? Era pe TVR Internațional, ea nici nu se prea vedea în România, dar se vedea în Moldova și în diaspora. Teama mea e că a scos-o cineva fără să aibă vreun plan, pur și simplu a tăiat-o din listă. Cam așa sunt guvernate sistemele publice din România. Ce ar trebui făcut? Sigur că TVR-ul ar trebui să fie mult mai prezent la Chișinău, dar TVR-ul nu e prea prezent nici în România. Sigur că ar trebui să grăbim interconectorii pe energie, gaz și electricitate, astfel ca Moldova să nu mai depindă în partea de est. Devii mai independent de est și altfel discuți cu lumea, inclusiv cu Transnistria, în momentul când tu nu mai depinzi, sută la sută, de Cuciurgan. Și nu trebuie să cumperi din România, trebuie să cumperi din Europa. România e Europa, este o piață integrată de energie. Cam astea sunt lucrurile care ar trebui făcute. România ar trebui privită în Moldova ca o bucățică de europenitate. Și să ne rugăm la Dumnezeu ca moldovenii să nu se uite prea bine și să vadă că asta e un pic fictiv. Adică noi încercăm să construim Europa, dar nici pe departe nu am terminat. Adică România încă nu-i model de bună practică.

Anticorupție.md: Vă mulțumim pentru interviu.

Cornelia Cozonac
2018-04-25 10:46:00

Comentarii