Vadim Vieru, avocat și Director de Program în cadrul Asociației PromoLEX, a oferit un interviu pentru buletinul de politică externă al FES/APE în care am discutat despre cele mai importante aspecte semnalate de juristul Promo-LEX în cel mai recent raport de monitorizare independentă privind evaluarea progresului Republicii Moldova în implementarea recomandărilor Comisiei Europene privind Clusterul „Elementele fundamentale” în contextul aderării la Uniunea Europeană. Am discutat despre respectarea drepturilor omului, reforma justiției și evaluarea extraordinară a magistraților – vetting–, dar și despre condițiile din penitenciare și violența domestică. Vă invităm să citiți pe larg interviul nostru cu avocatul Vadim Vieru:

Cum stăm în zona drepturilor omului și dacă autoritățile de la Chișinău au implementat recomandările UE pe această dimensiune? Care este situația în ceea ce privește violența domestică, de exemplu?

S-au făcut pași vizibili, însă tabloul general rămâne inegal. Există un cadru de politici și instituții funcționale – Programul național 2023-2027 împotriva violenței față de femei este realizat în proporție de circa 93%. De asemenea, Agenția Națională pentru Prevenirea și Combaterea Violenței este operațională, iar reprezentarea femeilor în Parlament a depășit 40%.

În practică însă, protecția efectivă este șubredă: aproape jumătate din ordinele de protecție sunt încălcate, adăposturile și serviciile specializate sunt puține și subfinanțate, mai ales în rural. Inegalitățile economice rămân pronunțate. De pildă, în IT, decalajul salarial urcă spre 38%. La incluziunea rromilor, progresul este minim. Doar circa 43% dintre copiii rromi sunt integrați efectiv în școală. În penitenciare, deși există norme noi de alimentație și un plan național pe drepturile omului, suprapopularea, violența între deținuți și criza de personal persistă; situația minorilor deținuți e îngrijorătoare.

Instituțiile naționale pentru drepturile omului sunt active, dar depind prea mult de bani externi, ceea ce le vulnerabilizează. Concluzia: direcția e corectă, dar aplicarea pe teren și finanțarea încă nu țin pasul cu standardele UE.

Deficiențe la capitolul dezbateri publice

Cum evaluați transparența decizională a actualei guvernări, ținând cont că au fost semne de întrebare la mai multe proiecte de lege care au fost trecute rapid prin circuitul legislativ și au existat critici că nu au fost coordonate și dezbătute și cu specialiștii din societatea civilă?

Pe hârtie, cadrul a fost îmbunătățit prin ajustări la Legea 100/2017, angajamente OGP, sau module noi în e-Parlament. În practică însă, recurgerea la procedura de urgență a devenit regulă, nu excepție.

Pentru a exemplifica, rectificarea bugetului din aprilie 2025 a fost promovată într-un ritm care a exclus dezbaterea reală, iar la 10 iulie 2025 s-a votat un volum mare de proiecte cu documentație lipsă și termene scurtate. Imaginea de ansamblu arată transparență selectivă, mai precis atunci când miza politică este ridicată, consultarea cedează teren.

Cum vedeți în general consultările cu societatea civilă și transparentizarea anumitor procese în sensul unei consultări mai largi cu mediul asociativ pe anumite legi importante? Au fost autoritățile în parametri cu aceste cerințe ale UE în privința dezbaterilor publice care au implicat societatea civilă?

Mecanismele există și, formal, sunt utilizate. ONG-urile participă în 33 din 35 de grupuri de screening, Parlamentul transmite plenul în regim „live”, iar unele ministere publică regulat informații. În cauzele sensibile însă, reflexul este „să trecem repede”.

Vă dau două exemple grăitoare în acest sens, rectificarea bugetară din aprilie 2025 și numirile la Curtea Constituțională din iunie 2025 – ambele fără dezbatere substanțială. Raportarea la standardele UE cere consultări previzibile, cu termene minime ferme (20-30 zile lucrătoare pe proiectele majore) și obligația explicită de a răspunde argumentat la propunerile primite. Aici mai este de lucru.

Semnale negative

Cum vedeți inițiativele legislative precum comasarea Procuraturii Anticorupție și a PCCOCS în ceea ce s-a numit PACO, o reformă care însă nu a fost dusă până la capăt. Creează confuzie astfel de inițiative legislative în zona reformei din justiție?

Da, creează confuzie și instabilitate. În 2023 s-a decis separarea clară a competențelor (PA pentru corupția mare, CNA pentru corupția mică și sistemică), iar structurile abia se reașezau.

Inițiativa „PACO” repornește jocul cu reguli noi, fără analize de impact solide și fără consultări consistente, exact când sistemul are nevoie de previzibilitate pentru a livra rezultate. Schimbările conceptuale dese demotivează oamenii din instituții și întârzie dosarele.

Ce ne puteți spune despre îmbunătățirea condițiilor de detenție din penitenciare. Sunt acestea mai bune, a reprezentat acest aspect un interes pentru autorități?

Interes există și s-au făcut pași concreți: norme de hrană modernizate din 1 ianuarie 2025, contract cu UNOPS pentru noul penitenciar din Chișinău (țintă 2028), reparații și instruiri pentru personal. Problemele de fond însă au rămas, precum violența între deținuți, creșterea arestului preventiv (care reumple celulele), lipsa cronică de cadre (inclusiv medicale), proiecte IT întrerupte și goluri de finanțare.

În locurile de detenție pentru minori și femei am găsit deficiențe grave. Prioritar ar fi de deblocat angajările pe posturile critice, accelerată construcția penitenciarului nou și transferată medicina penitenciară la Ministerul Sănătății pentru a stabiliza serviciile.

Vetting-ul, între aspecte pozitive și negative

Cum vedeți funcționarea procesului de vetting, ținând cont de ce s-a realizat până acum, dar și de restanțele care sunt în prezent, cu câteva luni înainte de finalizarea legală la finele anului a acestui proces care cel mai probabil va fi prelungit?

Da, a livrat rezultate importante. CSM și CSP au fost completate, evaluările la CSJ și la curțile de apel au înaintat, iar integritatea guvernanței s-a întărit. Costul colateral a fost însă mare.

Mai precis, au avut loc demisii masive și un deficit acut de judecători la nivelurile superioare. Ritmul actual face improbabilă închiderea până la 31 decembrie 2025, iar o prelungire controlată, cu jaloane clare pe luni, resurse adecvate și comunicare publică onestă, ar permite finalizarea fără a bloca instanțele.

Cum vedeți menținerea, dar și atragerea unor procurori noi în sistem, ținând cont de salarizare și de volumul de muncă? Este suficient de atractiv să lucrezi astăzi în sistemul procuraturii?

Nu, nu este încă suficient de atractiv. În Procuratura Anticorupție (PA), numărul efectiv de Buletin lunar, Nr.8 (234), August 2025 9 procurori a scăzut, volumul de cauze a crescut, iar logistica – spații, echipamente, expertize – a rămas în urmă.

Fără o politică salarială competitivă, echipe multidisciplinare complete, inclusiv ofițeri de urmărire penală detașați, și un cadru normativ stabil, atractivitatea rămâne scăzută. Asta înseamnă bani, oameni și reguli previzibile – toate trei în același timp.

Cum vedeți volumul de muncă a instanțelor și ce fel de reforme sau măsuri ar trebui luate pentru decongestionarea volumului de muncă imens din instanțe?

La fond se văd efecte, și anume specializarea completelor la Judecătoria Chișinău a crescut rata de soluționare și a redus timpii, inclusiv pe dosarele de corupție. Sus se sufocă: curțile de apel și CSJ au rămas cu multe posturi vacante și conduceri interimare.

Ar trebui luate mai multe măsuri-cheie precum concursuri rapide pe posturile vacante, încetarea provizoratului, respectarea deciziei Curții Constituționale privind salarizarea, management activ al cauzelor –filtrarea cererilor repetitive, proceduri simplificate–, digitalizare reală (dosar electronic, termene și citații online) și menținerea specializării pe materii.

Cum evaluați măsurile luate de autorități în zona combaterii corupției, mai ales în zona corupției electorale, ținând cont de experiențele anilor trecuți? Este vreo îmbunătățire în acest sens sau nu?

Pe plan normativ și de supraveghere, da, există Legea 100/2025 care înăsprește sancțiunile pentru cumpărarea voturilor și finanțări opace, iar Comisia Electorală Centrală a intensificat controalele și auditarea partidelor.

Pe planul practicilor dubioase, problema „donatorilor fictivi” persistă, iar actualul prag de verificare –peste trei salarii medii – lasă o zonă gri consistentă.

Pentru alegerile din 28 septembrie 2025, ar conta trei lucruri: coborârea pragului de verificare a donațiilor, folosirea completă a sistemelor IT de „control financiar” și consolidarea capacităților electorale la nivel local.

De asemenea, orice modificare nouă a regulilor ar trebui consultată cu Comisia de la Veneția înainte de adoptare, pentru a evita contestații postfactum. În ansamblu, progresul e vizibil în reguli și controale, dar încă insuficient în descurajarea tuturor stratagemelor din teren.

Vă mulțumim!