INTERVIU 12 ani de la „Revoluția Twitter” // „Fenomenul corupției s-a adaptat ca acest coronavirus care produce mutații”// G4Media

Mădălin Necșuțu
2021-04-07 18:15:00

Directorul executiv al Promo-LEX, Ion Manole, unul dintre cele mai puternice ONG-uri pe zona justiției și a apărării drepturilor omului din Republica Moldova, vorbește într-un interviu pentru G4Media despre anevoiosul drum spre democratizare al Republicii Moldova, la 12 ani distanță de la evenimentele de la 7 aprilie 2009.

Mii de tineri au fost arestați, maltrați și unii chiar omorâți de către organele de forță ale statului în încercarea de a opri protestele. Mai mult, președintele Parlamentului de astăzi de la Chișinău, Zinaida Greceanîi, pe atunci premier, era cea care avertiza părinții să îi țină pe tineri în casă, deoarece ar putea ar putea deveni victimele mitralierelor.

Revoluția „Twitter”, așa cum a numit-o atunci presa occidentală, deși a fost mai degrabă vorba de „Revoluția Yahoo Messenger” a alungat de la putere regimul comunist al fostului președinte Vladimir Voronin.

Cu toate acestea, sistemul cleptocratic de la Chișinău a fost preluat de către foștii săi colegi și ucenici politici care, așa cum spune Ion Manole, nu au produs schimbări, ba din contra au perfecționat metodele și schemele de furt din avutul public.

Cum vedeți evoluția Republicii Moldova la 12 ani de la Revoluția de la 7 aprilie 2009. Este Republica Moldova unde și-a propus atunci, după ce i-a alungat de la putere pe comuniști?

Dacă vorbim de politicieni, probabil, ei sunt mulțumiți. Republica Moldova rămâne în zona de control și influență a politicienilor în așa mod încât ei să se poată simți confortabil fără a da vreunele explicații societății pentru nereușitele și pentru faptele lor.

Dacă ne raportăm la societate, probabil că nu. În primul rând, cea mai mare problemă de după 7 aprilie 2009 este că nu știu dacă, după alungarea comuniștilor, s-a schimbat ceva. Foștii oameni din acel partid se află și astăzi în funcții importante.

În schimb, au fost alungați mii de tineri, probabil, în marea lor majoritate sunt cei care au participat la protestele pașnice de atunci. Așadar, probabil, aceasta este cea mai mare pierdere pe parcursul celor 12 ani.

Unele victimele ale violențelor de la 7 aprilie 2009, pe care noi le-am apărat în instanțe, sunt  astăzi oameni de afaceri, oameni realizați în acele țări în care au emigrat. Din toate astea nu a avut de pierdut decât societatea prin plecarea acestor oameni de calitate.

Au fost pedepsiți cei care au supus la violențe tinerii din Republica Moldova sau mai degrabă justiția nu și-a făcut treaba pe aceste aspecte?

Nu, nici pe departe. Dar nici nu știu dacă justiția în Republica Moldova și-a făcut treaba, în general, pe un astfel de aspect de la independența statului și până în prezent. Noi nu avem niciun dosar prin care putem spune: „Da, uite justiția a fost la înălțime cuvenită!”.

Ce s-a întâmplat cu dosarele intentate șefilor instituțiilor de forță care au acționat și au comis abuzuri asupra manifestanților de la 7 aprilie?

Faptul că nu avem niște hotărâri, decizii și rezultate clare demonstrează că aceste dosare au urmat calea obișnuită pentru justiția din Republica Moldova. Adică, au fost purtate dintr-o instituție în alta, dintr-un sertar în altul. S-au mai schimbat cei responsabili de dosar, au mai dispărut informații din ele și au mai fost pierdute termene din procese.

Astfel, s-a ajuns la rezultatul pe care îl numim noi astăzi „un rezultat zero”.

Președintele Maia Sandu era optimistă astăzi în privința faptului că, citez: „Cu fiecare judecător corupt care este dat afară din sistem, ne apropiem de vremuri mai bune”. Vedeți un viitor mai bun pentru Republica Moldova?

Noi cu toții sperăm la el. Dar de văzut, deocamdată, nu aș fi atât de optimist. Nu îl văd. Cu toții, evident, ca societate și mai ales ca instituție nepolitică și neguvernamentală care se implică și depune eforturi în această direcție, ne dorim să avem un viitor mai bun.

Dacă ar fi să facem o comparație cu 2009, cum vedeți fenomenul corupției în Republica Moldova? S-au schimbat ceva în bine sau în rău, cum anume ne-am putea raporta la el?

Da, s-a schimbat. Dar nu în bine. Pentru că fenomenul corupției a evoluat, s-a adaptat. Este ca acest coronavirus, care se adaptează și găsește permanent alte tulpini și alte posibilități de a se dezvolta.

Evident, putem da ca exemplu negativ Republica Moldova la capitolul corupție. Cel puțin, în Europa de Sud-Est pentru că aceste scheme de corupție, aceste metode testate și implementate în Republica Moldova, care cu siguranță încă mai există, nu se referă doar la mica corupție, dar în mare parte este vorba de marea corupție.

Așadar, noi am evoluat și, din păcate, spun că noi vedem acțiuni ale unor guverne străine – așa cum este în cazul fostului premier Vlad Filat, Marea Britanie – depistează și depun eforturi ca să înapoieze banii furați în cadrul „furtului miliardului” în Republica Moldova. În același timp, justiția noastră și statul nostru nu sunt capabile să facă acest lucru.

Mai sunteți optimist că acest caz al furtului miliardului se va rezolva, fie măcar și parțial? Vor mai fi aduși în Republica Moldova ceva bani furați acum opt–nouă ani (între 2012 și 2014)?

Suntem și aici exact ca la capitolul justiție. Cu fiecare oră și zi ce trec se amână recuperarea banilor. Acest lucru înseamnă bani pierduți pentru societatea Republicii Moldova. Dar pe această speță, politicienii noștri s-au consolat și s-au aranjat destul de bine pentru că povara a fost pusă pe umerii societății și a populației.

Vorbiți despre faptul că cetățenii vor trebui să plătească banii dispăruți din băncile moldovenești în „furtul miliardului de dolari” drept datoria publică pe următorii 25 de ani?

Da, exact. Putem spune că politicienii „și-au făcut datoria”. Ei au scăpat de povară și au lăsat-o tot pe umerii cetățenilor care, vor sau nu, va trebui să plătească acești bani.

De ce ar fi nevoie ca Republica Moldova să poată ieși din această paradigmă în care se află de 30 de ani. Care ar fi resorturile ce ar împinge înainte Republica Moldova?

Eu cred că doar oamenii ar putea împinge înainte Republica Moldova. Pentru acest deziderat este nevoie ca ei să se informeze corect. Este nevoie ca ei să aibă modele de comportament adecvat atât din afara țării, cât și din interior.

Astfel de modele ar trebui să le servească ca exemplu că se poate și trebuie să se întâmple acest lucru și în Republica Moldova. Chiar dacă ar fi să se întâmple la o distanță atât de mare de 30 de ani.

Foto: Imagine de la protestele din 2009 / Wikipedia

Mădălin Necșuțu
2021-04-07 18:15:00

Comentarii