„În războiul lui Putin din Ucraina prețul pe care noi îl plătim este în monezi, în costuri mai mari la energie, carburanți și produse, în timp ce prețul pe care îl plătesc ucrainenii este în vieți omenești, infrastructură și orașe distruse. Războiul nu se poate încheia repede decât prin ajutorarea militară a Ucrainei, cât se poate de consistentă”, spune analistul Radu Hossu, consultant politic și activist civic din Brașov.

Radu Hossu consideră că planurile de intervenție ale Rusiei nu se limitau doar la Ucraina, ci aveau în vizor și Republica Moldova. Aceste planuri, care s-ar fi realizat cu ajutorul armatei din regiunea transnistreană dacă Ucraina nu ar fi opus rezistență, aveau în vedere nu doar schimbarea guvernării, cât mai ales schimbarea vectorului geopolitic al Republicii Moldova, în așa fel încât țara să renunțe la parcursul european.

Radu Hossu a adunat anul trecut donații fizice de peste 250 de mii de euro, prin intermediul apelurilor pe care le publica pe pagina sa de Facebook, împreună cu analizele și comentariile despre situația de pe front din Ucraina. Printre donatori sunt și români din Republica Moldova.

Am discutat cu Radu Hossu despre experiența pe care a avut-o în Ucraina, ce îi motivează pe ucraineni să reziste, despre când și cum se va termina războiul, despre propagandă și viitorul regiunii.

Lina Grâu: Radu Hossu, te salut, îți mulțumesc foarte mult pentru timpul tău. Se cam fac totaluri, este început de an 2023. Cum a fost anul care a trecut pentru tine?

Radu Hossu: Salut, Lina, mă bucur să ne reauzim. La mulți ani tuturor celor care citesc sau ne ascultă.

2022 a fost pentru mine un an care mi-a schimbat viața. Pentru că am ajuns în Ucraina, am văzut lucruri pe care oamenii nu ar trebui să le vadă în mod normal în viața lor. Am văzut războiul cât se poate de real, aproape, cu ochii mei. Am trecut prin zeci de baraje de artilerie, am intrat de două ori prin Bahmut sub baraj de artilerii și am ieșit sub baraj de artilerii și baraj de bombe incendiare. A fost un an ieșit din comun, din punctul acesta de vedere.

În același timp, a fost un an al solidarității, pentru că am strâns peste 250 de mii de euro din donațiile făcute de români pentru ucraineni. Ceea ce arată că există solidaritate și dorință de a ajuta Ucraina în rândul populației civile din România extraordinare, căreia îi și mulțumesc. În același timp, există un cetățean din Republica Moldova care a cumpărat de unul singur o mașină în valoare de 20 de mii de euro. Există cetățeni din Republica Moldova care mă contactează constant și mă întreabă cum pot ajuta. Ajută și cu 5 lei, și cu 10 lei, și cu 15 lei, și cu 100 de lei. Dar se întâmplă că există și oameni cu o potență financiară mai mare care, pur și simplu, spun că. „uite, eu vreau să ajut cu mai mult”. Mi-a spus omul că vrea să rămână anonim.

Lina Grâu: Da, asta vroiam să te întreb, dacă îi dăm numele sau nu?

Radu Hossu: Pot să spun că numele lui este Ion, lucrează în zona de agricultură din Republica Moldova. Este un om absolut extraordinar, care a înțeles foarte, foarte bine că dacă Ucraina pică, următoarea este Republica Moldova. Mă bucur foarte tare că există foarte mulți cetățeni ai Republicii Moldova care înțeleg foarte clar și foarte limpede pericolul rusesc, în situația în care suntem la momentul acesta.

Lina Grâu: Am observat și eu că ai foarte mulți urmăritori și din Republica Moldova la postările și rezumatele pe care le faci pe Facebook. Văd foarte mulți prieteni, colegi de ai mei, deci, sunt foarte mulți oameni de pe partea asta a Prutului care te urmăresc. În contextul acesta, era o discuție care venea inclusiv din partea americană, și a venit și înainte de război, că după Ucraina, planul Rusiei era, într-adevăr, Republica Moldova. Era planificată cam o zi pentru a ajunge la frontiera cu România. Tu ai făcut aceste rezumate, ai urmărit subiectul, crezi că, într-adevăr, acesta era planul?

Radu Hossu: Sunt sută la sută sigur că Republica Moldova era țintă, la fel cum era Ucraina țintă pentru schimbarea guvernului. De fapt, în realitate, ceea ce își dorește Rusia este să reintroducă din nou sferele de influență, ceea ce spunea John McCain în 2014. John McCain, fostul candidat la prezidențiale, fostul mare senator american, fostul veteran de război și prizonier de război din Vietnam, a spus clar cuvântul „Moldova”, și se referea la Republica Moldova. În 2014 spunea lucrul acesta.

Lina Grâu: Putem insera o bucată din declarația lui John McCain aici.

John McCain: Trebuie să înțelegem că ambițiile lui Vladimir Putin sunt restaurarea vechiului imperiu rus. Ceea ce a spus este că vrea „Novorossia”, care este o formulă țaristă veche, ceea ce înseamnă că vrea estul Ucrainei, vrea să se asigure că păstrează Crimeea. Și vrea să vadă dacă poate ajunge și la Moldova și Țările Baltice, de asemenea. Asta vrea să vadă restaurat. El nu își poate permite să vadă o Ucraină liberă, democratică și prosperă, pentru că atunci și poporul rus ar dori să fie precum Ucraina.

Radu Hossu: „John McCain face acolo o predicție exactă, exactă a ceea ce se întâmplă în momentul acesta. Faptul că Rusia își dorea un landbridge, o legătură între Donetsk, Luhansk și Crimeea terestră. Și mai departe Moldova era următoarea pe listă, și țările baltice.

Și în ce sens este o țintă Republica Moldova în continuare, din punctul meu de vedere? Tot ca schimbare a sistemului de guvernare, și nu cred că ar folosi Rusia armata rusă, cât armata transnistreană care, practic, este armata rusă. Adică, ar folosi omuleții verzi 2.0. Adică ceea ce s-a întâmplat în regiunile Donetsk și Luhansk în 2014.”

Lina Grâu: De fapt, un scenariu din acesta se discuta și în 2014 pentru Republica Moldova.

Radu Hossu: „Exact. Am vedea oameni îmbrăcați militar, cu arme în mână, care ar merge pe străzile din Chișinău și din alte orașe mari din Republica Moldova, și am vedea o dărâmare a sistemului democratic care există în momentul acesta, pentru a-l schimba cu un sistem nedemocratic.

Faptul că Ucraina a rezistat, faptul că bătălia pentru Nikolaev nu a fost câștigată de către ruși – pentru că, de fapt, planul rușilor era următorul: câștigăm Nikolaev, ajungem la Odesa și de la Odesa facem legătura cu Transnistria. În momentul în care se făcea legătura cu Transnistria, era activată, practic, celula transnistreană și de acolo se făcea cap de pod între armată rusă și armata transnistreană, care tot este armată rusă. Și i-ar fi folosit pe cei din Transnistria pentru a schimba regimul de la Chișinău. Și nu doar în sensul pentru a o schimba pe Maia Sandu, pentru că nu în sine un om este problema lor. Ci problema lor este ideea și dorința cetățenilor din Republica Moldova de a avea o identitate europeană și de a face parte din aceeași familie cu națiunile care cred în aceleași valori – drepturile omului, stat de drept, egalitate de șanse, egalitate de oportunități și egalitate în fața legii. Rusia nu-și dorește asta.

 

România trebuie să pună umbrela de securitate deasupra Republicii Moldova și să o protejeze

 

Lina Grâu: Republica Moldova în momentul de față este singurul stat la frontiera acestui război care n-are nici protecția Uniunii Europene ca stat membru, nici protecția NATO, pentru care această declarație scrisă în constituție, că ar fi stat neutru, declarație care nu este acoperită cu o capacitate militară pe măsură Elveției sau a altor state neutre. Pe ce protecție poate miza Republica Moldova într-o situație de forță majoră, sau în contextul regional actual care există?

Radu Hossu: Consider că în momentul acesta Republica Moldova trebuie să se bazeze pe România, și România trebuie să dea asigurări Republicii Moldova că, în cazul în care Rusia ar lua acțiuni împotriva Republicii Moldova, România ar acționa cât se poate de ferm în protejarea Republicii Moldova. La fel cum face în momentul acesta, de exemplu, Polonia pentru Ucraina, cum face România pentru Ucraina, cum fac Slovacia sau Cehia pentru Ucraina, cum fac Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie pentru Ucraina. Deci, cum fac aliații Ucrainei pentru Ucraina, chiar dacă nu este NATO. Sunt țări-membre NATO, dar, în același timp, nu este NATO ca alianță să pună umbrela deasupra Ucrainei și să protejeze Ucraina, la fel și România trebuie să pună umbrela deasupra Republicii Moldova și să protejeze Republica Moldova. În primul rând, România este responsabilă de apărarea Republicii Moldova.

În același timp, din toate afirmațiile pe care le-am auzit până în momentul acesta de la ucraineni – din partea oficialităților ucrainene, dar, în același timp, de la soldații ucraineni cu care am vorbit pe front, stând aproape trei luni de zile în Ucraina în linia zero și linia întâi de pe front – soldații ucraineni înțeleg foarte, foarte bine situația din Republica Moldova și ce înseamnă Republica Moldova și ei spun că, inclusiv, protejează Republica Moldova.

Lina Grâu: Dar uite, Radu, dar este și aspectul acesta, pentru că s-a discutat atunci când era faza foarte periculoasă de la începutul războiului în ce măsură Republica Moldova poate miza pe România. Și atunci exista ideea că România este stat-membru NATO și nu s-ar implica. Crezi că la nivelul clasei politice se discută acest aspect?

Radu Hossu: Sper sincer.

Lina Grâu: Poate nu transpare lucrul acesta?

Radu Hossu: Multe lucruri nu transpar din România și asta, pe de o parte, mie îmi pare rău, pentru că România sper sincer că ajută îndeajuns de mult Ucraina în momentul acesta. Pentru că Ucraina apară și Republica Moldova, dar, în același timp, apără și România.

Sper sincer că există planuri și se discută inclusiv planuri de ajutorare a Republicii Moldova în cazul posibilității unui conflict deschis. Ar trebui să existe astfel de discuții între guvernele noastre și sper sincer că ele există. Trebuie să existe planuri făcute pentru orice scenariu posibil.

Lina Grâu: Încă un aspect care mi s-a părut mie foarte relevant în situația aceasta: toate postările tale de la începutul războiului, pe măsură ce începeau să devină tot mai virale și să aibă o pondere tot mai mare, am observat că au devenit ca un fel de magnet pentru tot felul de postaci, troli, putiniști și așa mai departe. De unde în România există atâta propagandă și dezinformare rusească? De altfel, este o situație care există și în Republica Moldova, probabil chiar într-o formă mai gravă. Dar în România mizam pe faptul că sunt 30 de ani de democrație, mulți ani de Uniune Europeană. Propaganda nu ar trebui să funcționeze în halul în care a denaturat anumite minți.

Radu Hossu: „Aici am putea să privim în două planuri diferite. Există planul mediatic, avem televiziuni care sunt controlate de oligarhi români care sunt protejați, într-un fel sau altul, de către Rusia, unul dintre ei fiind deținătorul celui mai are post de știri, deși mai degrabă nu este un post de știri, este un post senzaționalist. Acest oligarh la moment este condamnat penal în România și este fugar, este în Serbia. Deci, există pe de o parte planul mediatic prin care se încearcă propagarea unor informații care nu au nici un fel de legătură cu realitatea legată de conflictul din Ucraina.

Apoi, mai există și planul politic, unde noi avem un partid care se auto-denumește „unionist”, dar care nu este nici pe departe unionist. Este și singurul partid care a spus că nu ar trebui să ajutăm Republica Moldova în niciun fel.”

Lina Grâu: Da, da, cunoaștem, este George Simion.

Radu Hossu: „Da, exact. Nu a trecut nici o lună de zile de la declarația liderului acestui partid, căruia nici măcar nu vreau să-i spun numele pentru că este un partid extremist, care a spus că Republica Moldova nu trebuie să fie ajutată. Asta după ce tot ei spuneau că unirea este importantă.

Lina Grâu: Sper să se fi auzit mesajul și în Republica Moldova, pentru că avea destul de mulți susținători aici.

Radu Hossu: Poate inclusiv prin acest interviu se va afla un pic mai mult lucrul acesta – faptul că partidul și liderul acestui partid care se dădea unionist în realitate a spus cât se poate de răspicat că Republica Moldova nu ar trebui să fie ajutată în cazul în care Rusia ar face vreo acțiune militară în zona Republicii Moldova. Ceea ce denotă că avem un partid care este ori finanțat, ori are legături cât se poate de clare, pot fi de la șantaj, până la absolut orice, cu Rusia.

Revenind la întrebarea inițială, acești troli sau putiniști sunt vocali, dar sunt puțini în România. Și ceea ce cred că este valabil inclusiv în Republica Moldova. Pentru că dacă stăm și ne uităm la scara protestelor pe care le-au făcut putiniștii din Republica Moldova, în realitate ne dăm seama că de fapt a fost un foc de paie și susținerea pentru Rusia și în Republica Moldova scade vertiginos. Dar aceștia sunt foarte gălăgios, sunt cei care urlă cel mai tare.

 

România și R.Moldova trebuie să investească în infrastructura energetică care să fie interconectabilă și interconectată

 

Lina Grâu: Uite, tot vocile astea sunt cele care susțineau tezele propagandei ruse că Europa va îngheța iarna asta fără gazele rusești și, pe de altă parte, responsabili de facturile mari și de scumpiri sunt guvernele naționale și nu Rusia. Am văzut harta cu Europa nocturnă, cu pata neagră atunci când erau blackout-urile în Ucraina, inclusiv Republica Moldova a fost de două ori în această situație. Tu cum vezi aspectul acesta al șantajului energetic la care a recurs Rusia? Și doi, la ce va aduce în perspectivă acest șantaj? Pentru că sunt niște lecții de învățat din asta pentru Europa, pentru regiune.

Radu Hossu: „Rusia este un stat terorist. Asta o spune Parlamentul European, o spun din ce în ce mai multe parlamente naționale din Europa, o spun și eu. Din punctul meu de vedere, este un stat terorist, pentru că ceea ce își dorește să facă este să introducă teroarea în populație, tocmai pentru a scădea susținerea pentru Ucraina și pentru eforturile de război ale Ucrainei.

Ghinionul Rusiei este vremea, care uite că este cea mai blândă de când se măsoară temperatura, adică de 200 și ceva de ani. Adică, avem una dintre cele mai calde ierni din istorie exact când avea Rusia nevoie să fie o iarnă rece.

Însă acest șantaj energetic, pe lângă șantajul nuclear de la centrala de la Zaporojie, pe lângă loviturile asupra infrastructurii energetice civile, nu militare, repet – civile – a Ucrainei, ne demonstrează că Rusia este un stat terorist. Și aici, evident, mă refer la președintele Vladimir Putin și toți cei care iau aceste decizii.

Ce trebuie să învățăm din asta este că trebuie să ne interconectăm noi, Europa între noi. România și Republica Moldova să investească în infrastructura energetică care să fie interconectabilă și să fie interconectată, în același timp interconectată și cu Ucraina, să ne ajutăm între noi și Uniunea Europeană să devină independentă energetic.

Un alt lucru pe care trebuie să-l învățăm este că trebuie să accelerăm trecerea înspre energiile verzi și surse de energie electrică și căldură regenerabile, tocmai ca să nu redevenim vreodată de o mare putere care este autoritară, totalitară și așa mai departe. Pentru că mai avem astfel de puteri care sunt livratoare de energie și, în același timp, încalcă drepturile omului zilnic.

 

85 la sută din ucraineni susțin lupta Ucrainei până la victoria totală, inclusiv recucerirea Crimeii

 

Lina Grâu: Radu, tu ai stat luni bune în Ucraina și spuneai și tu că ai văzut lucruri pe care n-ar trebui să le trăiască, să le vadă niciun om în viața lui. Spune-mi te rog ce ai înțeles tu din felul în care își trăiesc ucrainenii experiența prin care trec.

Radu Hossu: „Pe frontul de est ucrainenii care, foarte mulți dintre ei, înainte de război erau pro-ruși și așteptau să vină rușii pentru că considerau că este bine, asta pentru că propaganda acolo își făcuse efectul mult mai puternic decât în vestul Ucrainei, în acest moment nu-și doresc de niciun fel ca Rusia să mai aibă vreun om, vreun picior de rus în interiorul teritoriului suveran și independent al Ucrainei.

Chiar acum vreo două zile a ieșit un sondaj de opinie făcut de un institut de cercetare din Kiev în care se vedea că 85 la sută din populația Ucrainei susține lupta Ucrainei până la victoria totală, inclusiv recucerirea Crimeii. 85 la sută din populație este o cifră extraordinară, mai ales după aproape un an de zile de război...

Lina Grâu: ...de infrastructură distrusă, după frig, foame...

Radu Hossu: ...infrastructură distrusă, frig, foame, exact, întuneric. Deci, asta înseamnă că respondenții deja au trecut prin experiența întunericului și frigului și, totuși, scopul Rusiei de a distruge moralul civililor, adică a societății, pentru susținerea armatei ucrainene nu a reușit. Și iată că în momentul acesta ucrainenii, 85 la sută dintre ei, își doresc victoria totală. Ceea ce este, încă o dată, un lucru absolut extraordinar.

Ceea ce am simțit eu și am văzut pe frontul de est, stând cu soldați și din est, și din centrul, și din vestul Ucrainei, este un moral extraordinar.

Lina Grâu: Spune-mi, te rog, de unde vine acest lucru?

Radu Hossu: Îmi aduc aminte că vorbeam cu voluntarul căruia noi îi spunem Kasper, care ne spunea că există două niveluri. Nivelul mare este: „Aici luptăm pentru țara noastră”. Acesta este primul sentiment pe care o facem. Și când intrăm în detaliu, de fapt, noi luptăm pentru familiile noastre, pentru mama, pentru copilul, pentru soția, pentru fratele, pentru părintele meu. De ce? Pentru că am văzut ce înseamnă Rusia, ce înseamnă Europa, am văzut ce înseamnă valorile rusești, am văzut ce înseamnă valorile europene și ne dorim să fim europeni. Ne considerăm europeni și, astfel, trebuie să apărăm aceste valori și trebuie să apărăm ceea ce considerăm noi că suntem în sine.

Asta îmi spunea Kasper chiar într-o discuție cu el, într-una dintre sălile de pe linia zero, stând printre bombardamente. Acest soldat, Kasper, este voluntar, s-a oferit voluntar în armata ucraineană, și el este din vestul Ucrainei.

Lina Grâu: La începutul războiului țin minte că erau pline comisariatele din Ucraina cu tineri care vroiau să se înroleze și nu aveau cum, pentru că nu existau suficiente arme și muniție ca să-i ia pe toți. Spre deosebire de mobilizarea din Rusia, care a făcut să fugă de acolo peste un milion de oameni și alții să se ascundă prin țară. Deci, inclusiv și acesta este un criteriu de pe urma căruia se vede unde este războiul drept și unde este războiul nedrept în toată povestea asta.

Radu Hossu: În principiu, întotdeauna armata invadatoare este primită cu ostilitate. Rusia nu este deloc acceptată în Ucraina chiar de către cei care vorbesc limba rusă. În estul Ucrainei se vorbea preponderent limba rusă, iar oamenii în momentul acesta fac efortul conștient și conștiincios să vorbească limba ucraineană. De ce? Pentru că este un semn de solidaritate și de susținere a forțelor armate ucrainene, pe de o parte, și pe partea cealaltă este un semn de sfidare la adresa Rusiei.”

Lina Grâu: Vorbisem acum câteva săptămâni cu un critic de artă din Ucraina care îmi spunea că prin această agresiune, Putin, de fapt, a distrus tot ce însemna limbă rusă și cultură rusească în Ucraina, exact lucrurile despre care vorbeai și tu acum, și că limba rusă va deveni o limbă moartă în Ucraina în perioada următoare. Deci, exact asta era și estimarea expertului respectiv.

Radu Hossu: „Da, și asta am trăit-o și eu acolo, observând chestia asta, văzându-i pe soldați întâlnindu-se din zonele eliberate, cetățeni care se vedeau că se chinuiau să vorbească. Și de multe ori îl întrebam pe Misha, care putea să vorbească în limba română, de ce se comportă așa? Adică, mi se pare că parcă nu știu limba. Și spuneau că se chinuie să vorbească limba ucraineană. Adică era clar, la câteva luni de zile după invazie, că oamenii ăia își doreau să vorbească limba ucraineană, cu toate că ei toată viața lor, și aici discutăm despre oameni care aveau 50, 60, 70 de ani, care învățau în momentul acela, încercau să vorbească în limba ucraineană, tocmai pentru că nu mai vroiau să vorbească limba rusă.”

Lina Grâu: Radu, tu ai fost pe linia frontului, ai fost în orașele alea devastate și bombardate, în zone în care nu era curent, apă, era frig, nu erau lucruri elementare pentru viață. După care reveneai la Brașov, unde este lumină pe stradă, este apă, curent, este cald. Cum este să treci dintr-o lume în alta?

Radu Hossu: „E dureros. În primul rând, e dureros. Și îți dă o senzație de furie. Îți dorești să te întorci înapoi. Eu îmi doresc să mă întorc înapoi, să ajut cât se poate de mult. Îmi doresc să strâng cât mai multe donații în continuare și să-i ajut pe ucraineni cât se poate de mult.

Am fost în Harkiv, în zona de nord, oraș care a fost bombardat extraordinar de tare, unul din trei blocuri nu era întreg. Am fost în Izium la o săptămână după ce a fost eliberat și am trecut pe lângă gropile comune în momentul în care investigatorii erau acolo. Am fost în Oskil, trecând râul Oskil de la Izium spre est, în momentul acela era chiar linia zero, pentru a ajuta o unitate de acolo cu medicamente, pentru că soldații erau bolnavi și am cumpărat din Ucraina un portbagaj de medicamente pentru tot ce înseamnă răceală, viroze, inclusiv antibiotice injectabile. Am fost în Sloviansk care a fost bombardat foarte puternic. Kramatorsk, Bahmut, Melki Burluk care a fost unul dintre centrele logistice ale rușilor și care, dintr-un oraș care începea să înflorească, un oraș mic dar care arăta bine, ajunsese pe jumătate pus la pământ.

Mai ales noaptea este șocant să vezi un oraș în beznă totală. Am fost în Poltava în una dintre nopțile în care orașul a fost bombardat foarte puternic. Este aproape ca și cum ai fi iad. Era o ceață densă prin care nu vedeai la trei metri distanță, era întuneric beznă și singurele lucruri pe care le auzeai erau alarmele antiaeriene și flash-urile bombelor care explodau undeva în jurul nostru la câțiva kilometri.

Deci, este nedrept, te înfurie să ajungi înapoi acasă. Eu stau în momentul acesta într-o bucătărie – dintr-o bucătărie dau interviul acesta – stau într-o bucătărie care este încălzită, care are lumină, în care îmi încălzesc mâncarea când vreau eu, am curent electric, am apă curentă caldă, rece, pot să fac duș, pot să dau drumul la căldură, nu am să aud niciodată o alarmă antiaeriană și nu mi-e frică că o să-mi cadă apartamentul în cap.

În schimb în Ucraina – intenționat m-am dus în prima linie ca să văd cum este viața acolo – cred că primul duș l-am făcut după trei săptămâni. Este o experiență care este greu de înțeles pentru foarte-foarte multă lume, cum este să nu poți face un duș câteva săptămâni și cum este să nu-ți mai simți mirosul după 4-5 zile, pentru că te obișnuiești cu el...

Nu este nimic romantic în război. Tot acest eroism al oamenilor de acolo stă pe bazele unei mizerii, unui jeg, unei nedreptăți. Oamenii aceștia devin eroi ridicându-se din acel jeg, ridicându-se din acea mizerie, ridicându-se din acele lucruri pe care niciun om normal nu ar mai trebui să le mai trăiască în secolul XXI și mai ales în Europa.

 

Prețul pe care noi îl plătim este în monezi, iar prețul pe care îl plătesc ucrainenii este în vieți omenești

 

Lina Grâu: Apropo, crezi că oamenii din Europa înțeleg în măsura completă această tragedie a Ucrainei, această nedreptate care se face acolo? Cum poate fi explicată această realitate unui om de rând care se duce dimineața să-și ia cafeaua cu croasantul la cafeneaua de la colț de stradă? Și poate el face ceva mai mult decât doar să citească știrile și să compătimească Ucraina?

Radu Hossu: Poate, fiecare cetățean poate să facă. Este în puterea noastră, mai ales că suntem democrații în Europa. Fiecare cetățean poate să-și sune, să trimită un e-mail reprezentantului lui, fie că este consilier local, fie că este membru al Parlamentului, să-i spună că el înțelege necesitatea susținerii Ucrainei, că își dorește ca această nedreptate să se încheie cât se poate de repede. Iar războiul nu se poate încheia repede decât cu ajutorarea militară a Ucrainei, cât se poate de consistentă.

Altfel, cu cât se tărăgănează, cu cât se trage de timp mai mult, cu atât războiul va fi prelungit. Cu cât războiul va fi prelungit, cu atât vom vedea mai multe drame, cum am mai văzut: maternități lovite, copil de două zile omorât în maternitate în brațele mamei lui și tot așa.

Vrem sau nu vrem, în momentul acesta civilii sunt protejați de arme. Acest război nu mai poate fi întors. El a început. Este invenția lui Vladimir Putin, invazia este a lui Vladimir Putin, el este principalul vinovat. Prețul plătit de noi în costuri mai mari pentru energie electrică sau pentru benzină, motorină și așa mai departe, acest preț este plătit din cauza invaziei provocate de Vladimir Putin. Acesta este un lucru pe care trebuie să-l înțelegem cu toții – europeni, non-europeni, americani și așa mai departe. Și să facem tot ce ne stă în putere, inclusiv a cere și a scrie e-mailuri reprezentanților noștri să susțină Ucraina cât mai repede pentru a se încheia acest război.

Acest război nu se va încheia cu capitularea Ucrainei, ci doar cu victoria ei.

Lina Grâu: Vroiam să te provoc, dar, cumva, îmi dau seama că este aproape nedrept să întreb lucrul ăsta. Totuși, poate că europenii au obosit totuși de acest război? Tot timpul citesc despre Ucraina, război, bombardamente... Și unii poate se gândesc: „Mai lasă-mă cu astea, mă duc eu în vacanță, îmi beau liniștit cafeaua, îmi văd de viața mea, nu mai vreau să aud de război!”.

Radu Hossu: Este absolut normal. Se numește „oboseala de război”. Sociologic vorbind este inclusiv măsurabilă și predictibilă. Adică se știa de la început că se va ajunge la așa ceva. Rusia s-a și bazat pe asta, atunci când i-au picate primele obiective, adică nu au câștigat bătălia pentru Kiev, pentru Harkiv și așa mai departe. Ei s-au bazat pe oboseala europenilor.

Însă, din nou, prețul pe care noi îl plătim este în monezi, iar prețul pe care îl plătesc ucrainenii este în vieți omenești. Și aceste prețuri sunt plătite pentru o cauză comună, pentru valorile europene, pentru valorile umane, universale: dreptul la viață, dreptul la libera exprimare, dreptul la opinie, dreptul la liberă trecere. Toate aceste drepturi pe care noi le luăm în Europa de-a gata, ca fiind date de undeva de sus de la Dumnezeu, în realitate nu sunt un dat ci au fost câștigate. Și în România s-a murit în Revoluția din 1989 tocmai pentru aceste drepturi.

Noi, românii, înțelegem bine lucrurile acestea, polonezii înțeleg bine lucrurile acestea, cred că și cei din Republica Moldova înțeleg foarte bine lucrul acesta. Țările Baltice și țările din estul cortinei de fier înțeleg mult mai bine lucrurile acestea. Dar în același timp se vede și că oamenii din Marea Britanie înțeleg lucrul acesta. Și atunci, avem nevoie și de politicieni care să comunice cu poporul și să explice poporului de ce este nevoie să susținem Ucraina. Mă refer la țări cum ar fi Franța, Germania și așa mai departe.    

Lina Grâu: Cum vezi Ucraina ieșind din acest război? Ai spus că nu poate fi decât o victorie. Dar cum va ieși? Va fi o țară dramatic marcată pe generații înainte.

Radu Hossu: Un război nu poate fi încheiat decât prin două posibilități: capitularea uneia dintre părți sau negocieri. Din punctul meu de vedere nici Ucraina și nici Rusia nu vor capitula. Singura variantă prin care Rusia să se oprească din acest război este o lovitură de stat în interiorul Rusiei sau o luptă pentru putere în interiorul Rusiei. Astfel încât va trebui să se ajungă la niște negocieri de pace.

Negocierile de pace nu vor fi acceptate de către Ucraina decât în momentul în care – și asta a fost spus clar inclusiv în interviurile pe care le-am avut eu cu consilierii președintelui Zelenski, Aleksei Arestovici și Mihailo Podoleac – ei nu vor accepta negocieri de pace decât în momentul în care nu va exista picior de rus pe teritoriul Ucrainei.

Iată de ce spun că Ucraina are nevoie de ajutor militar – consistent și cât se poate de repede, tocmai pentru a se ajunge la încheierea acestui război cât de poate de repede și, astfel, la salvarea de vieți.

Cum va fi Ucraina pe mai departe? Cu siguranță va fi o țară pe de o parte traumatizată și, pe partea cealaltă, o țară care va fi moral puternică. Va fi o țară care își va dori să scape de corupția sistemică care a existat decenii la rând în Ucraina. Însă acest război schimbă radical starea de fapt a lucrurilor din Ucraina. Iar populația nu va mai accepta să fie condusă de către corupți.

Probabil din această cauză vedem și o susținere față de Volodimir Zelenski și partidul său în continuare foarte-foarte ridicată. Vom vedea cum va fi Volodimir Zelenski președinte pe timp de pace, pentru că din postura de președinte pe timp de război a intrat în galeria oamenilor marcanți ai istoriei, acolo, aproape de Winston Churchill. Multă lume face paralela aceasta, inclusiv eu, pentru că a reușit să insufle poporului ucrainean dorința și puterea de a rezista.

 

Am văzut solidaritate. Am văzut că Vestul poate să unească când e nevoie

 

Lina Grâu: Au fost și lucruri bine anul acesta? A fost un an de coșmar pe care nu ne imaginam că l-am putea trăi vreodată. Dincolo de asta, poate că au fost și ceva lucruri bune care ne fac să nu renunțăm și să mergem înainte?

Radu Hossu: Solidaritatea. Am văzut solidaritate. Am văzut că de fapt Vestul poate să unească în momentul când e nevoie. Am văzut solidaritate din partea cetățenilor, am văzut proteste de zeci de mii de oameni în capitalele țărilor cele mai îndepărtate din Europa. Am văzut o societate civilă transcontinentală la care nu mă așteptam: Australia, Noua Zeelandă, Asia de Sud-Est, țări din Africa, America de Sud, America de Nord și Europa care au susținut Ucraina prin diferite feluri. Inclusiv în Orientul Mijlociu. Iar asta înseamnă că oamenii înțeleg ce își doresc pentru viitorul lor – își doresc democrație, își doresc drepturi, de fapt, își doresc libertate.

 

Cât timp există acest război, cu siguranță mai este nevoie de donații

 

Lina Grâu: Radu, să-mi spui și despre donațiile pe care le-ai adunat prin intermediul paginii tale de Facebook. Care sunt lucrurile care s-au făcut din acești bani pentru Ucraina, bani care nu au venit din partea statului, ci ca acțiuni voluntare din partea cetățenilor români, de pe ambele maluri ale Prutului, așa cum spuneai chiar tu.

Radu Hossu: Vorbim despre un complex medical Oleg Gubal. Oleg Gubal este unul dintre voluntarii din echipa din care face parte și Misha, care din păcate a murit, chiar când erau eu acolo, ucis de o mină antipersonal. Și pentru a-i onora lupta pentru libertate am fost de acord și noi, și cei care au venit cu idea proiectului, adică niște medici din Cernihiv, ucraineni, să-l denumim Complexul medical mobil Oleg Gubal. Este un complex format din cinci unități blindate diferite, cel mai important este autobuzul în care se vor face operații. Va fi practic un spital în sine.

Din ce știu eu este primul spital mobil din Ucraina care este finanțat sută la sută din donații, iar cea mai mare parte din donații vine din România. Și asta nu poate decât să mă bucure și să mă facă mândru că punem din nou România pe harta acestui conflict de partea bună.

Acum, în aceste zile, cumpăr o mașină de pompieri pentru Bahmut. Brigăzile de pompieri din Bahmut practic au o singură maină funcțională și aia este găurită de șrapnele și de gloanțe. Voi duce mașina de pompieri probabil săptămâna viitoare în Bahmut.

În afară de asta, vorbim de 17 sau 18 mașini de teren 4x4, SUV-uri, care în medie au costat 6000 de euro bucata, plus reparații și pregătiri pentru a face față frontului. Plus o mașină 4x4 care a fost cumpărată integral de către un cetățean din Republica Moldova și care a costat 20 de mii de euro.

Au mai fost ajutoare umanitare, drone civile, căști și veste antiglonț pentru garda teritorială civilă din Ucraina. 30 de generatoare, fiecare costând cam 1000 de euro bucata, deci 30 de mii de euro au fost numai generatoarele pe care le-am cumpărat. Și vor urma și alte lucruri, pentru că nu am cheluit toți banii din donații.  

Lina Grâu: Mai e nevoie de donații?

Radu Hossu: Cât timp există acest război, cu siguranță mai este nevoie de donații. Și acesta ar fi un mesaj pe care l-aș da românilor care vor asculta sau citi acest interviu, dar și cetățenilor din Republica Moldova: este nevoie de susținerea Ucrainei până la finalul acestui război, pentru că nu ne permitem să facem jumătăți de lucruri. Și lucrurile trebuie să le facem de la început până la sfârșit cu aceeași dăruire și cu aceeași implicare.    

Lina Grâu: Pentru anul care a început, 2023, cred că este un singur lucru pe care ni-l dorim ce mai mult cu toții. Când crezi că se va încheia acest război?

Radu Hossu: Sper sincer să se încheie în acest an, dar asta depinde de foarte mulți factori, unul dintre ei fiind susținerea Vestului, o susținere consistentă militare. Asta ar grăbi finalizarea războiului. Nu pot să vă spun când, dar mi-aș dori să se întâmple anul acesta Pacea. 

Lina Grâu: Dar cum poate fi pacificată Rusia în așa fel încât să nu revină peste un an, doi, trei, sau peste zece? Cred că aceasta ar fi întrebarea cea mare.

Radu Hossu: În momentul acesta cred că Rusiei, în afară de armamentul nuclear pe care îl are, i-ar fi destul de greu să revină la supraputerea care era înainte. Iar Ucraina dacă va primi ajutorul militar necesar, cu siguranță după ce va ajunge la pace nu se va opri și va spune: „Gata, noi revenim fiecare la treburile pe care le aveam înainte”, ci cu siguranță își va întări capabilitățile militare și își va dezvolta industria militară în așa fel încât să se asigure că se va proteja pe viitor de o altă posibilă invazie a rușilor. 

Lina Grâu: Deci, Ucraina rămâne un scut pentru Europa, în orice evoluție?

Radu Hossu: Absolut! Inclusiv geografic – pentru că este acolo, este un scut pentru Europa.   

Lina Grâu: Mulțumesc tare mult, Radu! Pe tine ce te face să nu renunți în tot supraefortul acesta, care înseamnă și nopți nedormite, și un foarte mare consum emoțional...

Radu Hossu: ... și inclusiv și financiar, pentru că nu mai am niciun fel contract din luna iulie, trăiesc din banii de pe Patreon.    

Lina Grâu: Și atunci, ce te ajută să te menții?

Radu Hossu: Inspirația pe care o iau de la ucraineni – cum ei rezistă în condiții mult mai crunte decât le am eu în momentul acesta în bucătăria din care dau interviu. Și cred că noi cu toții trebuie să rezistăm și să îi susținem.

Ce mă face cel mai mult să doresc să-i susțin în continuare și să îi ajut cu donațiile pe care le pot strânge este că ne dorim cu toții același lucru. Acest război nu este pentru astăzi și pentru mâine, este practic pentru viitor. Pentru copiii noștri, pentru viața noastră pe care o vom avea de acum înainte. Vrem să avem un inamic care face totul prin violență, cum a făcut în Georgia în 2008, cum a făcut în Ucraina în 2014 de două ori, prin anexarea ilegală Crimeii și prin invazia din Donbas. 

Lina Grâu: Și în Transnistria în 1992.

Radu Hossu: În Transnistria în 1992, exact. Deci, ne dorim să avem acest inamic pentru tot restul vieții noastre, sau ne dorim ca acest lucru să se încheie odată cu acest război?

Dacă ne dorim a doua variantă, și ne dorim ca noi și copiii noștri să trăim într-o lume liberă și civilizată, atunci trebuie să continuăm acest efort. Care, da, uneori implică nopți nedormite, implică anumite sacrificii. Dar nu aș vrea să discutăm despre sacrificiile mele, pentru că sunt absolut infime comparativ cu sacrificiile pe care le fac ucrainenii în acest moment. 

Lina Grâu: Radu, eu îți mulțumesc tare mult pentru timpul tău! Îmi dau seama că este foarte greu de fiecare dată să vorbești despre partea emoțională a lucrurilor, pentru că înseamnă să le retrăiești iar și iar. Orice bombardament sau black-out-uri înseamnă emoțiile unor oameni, înseamnă o viață a cuiva care este transformată într-o dramă.

Radu Hossu: Practic, asta înseamnă și complexul medical Oleg Gubal – de aia are un nume. Pentru că a existat Oleg Gubal, care lucra în domeniul juridic, care s-a oferit voluntar și care era din vestul Ucrainei, din Ujgorod, care este la un kilometru de Slovacia. Iar el a luptat pe frontul de est, în zona Harkivului. De ce? Pentru că el considera că așa își protejează familia, așa își protejează țara.

Exact cum ai spus tu, în spatele fiecărui bombardament, în spatele fiecărei victime există o viață, există o familie, există vise, există dorințe de viitor care au fost năruite, au fost distruse. De ce? Pentru că un dictator de la Est și-a dorit invazia unei țări care era pacifistă.

Îți mulțumesc pentru interes și pentru acest interviu, pentru că îmi oferi posibilitatea ca vorbele și gândurile mele să ajungă și în Republica Moldova. Și le mulțumesc cetățenilor din Republica Moldova care au donat și care susțin această cauză – fie prin pagina mea, fie prin faptul că au susținut refugiații din Ucraina, fie prin orice fel de susținere pe care o au față de democrație, de libertate, de valorile în care cu toții credem.

Interviul a fost realizat de jurnalista Lina Grâu în cadrul proiectului „Moldova și noul context de securitate regională”, realizat în parteneriat cu Fundația „Friedrich Ebert”. Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat punctul de vedere al FES.