Ion Iovcev: „Demiterea mea este un cadou făcut Tiraspolului”

Interviu cu fostul director al Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol

Ilie Gulca
2021-06-24 19:51:00
Ion Iovcev, fostul director al Licerului Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol. Foto: Europaliberă.org

Fostul director al Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din Tiraspol dezvăluie în cadrul unui interviu pentru Portalul Anticoruptie.md condițiile în care a funcționat instituția pe pandemie și circumstanțele în care am fost demis de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării. El descrie cum am colaborat cu vicepremiera pentru Reintegrare, Olga Cebotari, și cu actualii angajați ai Ministerului Educației, Culturii și Cercetării.    

– Stimate Domnule Iovcev, cum a fost ultimul an de mandat în fruntea Liceului Teoretic „Lucian Blaga”? Cum ați supraviețuit?

A fost foarte greu în 2020–2021, în special după instituirea ordinului lui Krasnoselski cu privire la starea de urgență. Am fost izolați complet, era imposibil să ieșim din regiune. În martie 2020, am început lucrul cu predare la distanță, erau probleme foarte mari. Nu toți copiii aveau cele necesare, dar am ieșit din această situație. Am terminat anul de studii 2019–2020 cum l-au încheiat toate școlile din Republica Moldova.

Din păcate, am ridicat cu mare dificultate salariile. Dar la Biroul de Reintegrare nu era Olga Cibotari, nu știu cum ar fi fost dacă ar fi fost ea atunci în fruntea acestei structuri. La Biroul Politici de Reintegrare era doamna Cristina Lesnic și la Ministerul Educației – domnul Igor Șarov, cu care am avut o colaborare foarte bună.

Am ridicat salariile prin intermediul Biroului Politici de Reintegrare și al Inspectoratului de Poliție Bender. Pe această cale îi mulțumesc foarte mult șefului acestui inspectorat. Am făcut un demers ca să mergem o dată pe lună să putem ridica salariul de la bancomatul din Varnița. După asta, schimbam leii pe care îi primeam la Tiraspol.

La început de an școlar 2020–2021, acest ultim an pe care l-am avut eu în liceu, a fost de asemenea foarte anevoios pentru că eram în pandemie. Începând de atunci, când aveam ședințe online, simțeam eu că cei de la minister au o atitudine diferită față de mine. Vedeam că cineva, la indicația cuiva, nu îmi accepta unele lucruri...

– Puteți să îmi oferiți detalii despre această relație, vă rog?

Bunăoară, trebuia să am o discuție online cu doamna Grîu, secretar de stat la Ministerul Educației. În timpul acestei discuții, la liceu a descins un grup de vreo șapte persoane de la stația epidemiologică. Toți lucrau online, dar noi am revenit la procesul de studii cu prezență fizică. Eu i-am spus doamnei Grîu că nu am cum să discut, trebuia să vorbesc cu cei de la stația epidemiologică.

La scuzele mele, doamna a reacționat violent: „Nu aveți cum pleca! Dați-i pe toți afară!”. De aici am tras concluzia că unii oameni nu știu ce înseamnă să lucrezi în Tiraspol. Nu știu ce înseamnă stație epidemiologică, ei îți închid școala imediat și nu o mai poți deschide.

După ce am început reparația și școlile din Tiraspol erau în pandemie, funcționau la distanță, am cerut vreo două săptămâni în plus. Reparația nu au fost tergiversate din cauza noastră, au fost modificări la planul de finanțare. Astfel, nu s-a putut face reparația în 2020.

La început, ministerul a refuzat, dar după ce o parte din profesorii noștri s-au îmbolnăvit de COVID, inclusiv eu, am fost luat la Slobozia, nu mai spun în ce condiții, riscam mult să rămân acolo.

În această perioadă, datorită directorului Liceului „Alexandru cel Bun” din Bender, Maria Roibu, și Eugeniei Halus, i-au contactat pe dl ministru Șarov și doamna Lesnic. Ei au făcut tot posibilul ca eu să fie transportat de la Slobozia la Spitalul „Toma Ciorbă” din Chișinău.

Am fost într-o stare foarte gravă, de trei săptămâni, în perioada asta, s-a făcut reparația la liceu. După ce am fost externat din spital, am terminat reparația. A fost un an foarte greu.

Pe parcursul anului 2021, noi am lucrat mai mult cu prezență fizică a elevilor, în timp ce toate școlile din oraș funcționau online. Am avut mari dificultăți cu transportul copiilor, deoarece troleibuzele din Tiraspol circulau de la 8:00 până la 10:00 și apoi, între această oră și 16:00, nu exista circulație. O parte bună din elevi nu puteau să ajungă la ore. Cea mai mare parte din ei trebuia să meargă pe jos.

Cei care veneau din sate aveau și mai mari probleme pentru că transportul între localități nu circula deloc. Am decis să punem în circuit autobuzele donate de Guvernul României.

Cu toate acestea, am terminat anul de studii 2020–2021 cu succes. Avem 27 de absolvenți, și 22 de absolvenți de gimnaziu.

– Am înțeles că ați avut în aceeași perioadă un accident de mașină...

La sfârșit de an de studii, la 29 aprilie, am avut un accident rutier legat cu deplasarea mea de serviciu. Fiind într-o stare gravă, am supraviețuit ca prin minune. Foarte puțini oameni s-au interesat de soarta mea, mă refer la cei de la Biroul de reintegrare și de la Ministerul Educației.

Am fost internat la Căușeni două săptămâni. Am stat de Paști de unul singur în salon. Am avut fracturate cinci coaste din regiunea inimii. Am decis să ies la lucru pe 1 iunie, deși mai aveam nevoie de îngrijiri medicale. Am fost la ultimul sunet, a fost atât de frumos, cu dansuri românești frumoase, cu baloane cu heliu, cu tricolor. A fost foarte frumos, sus, pe cer, în Tiraspol, să vezi tricolorul.

După ce elevii au susținut examenele cu brio, mă gândeam cum să sărbătorim 30 de ani ai acestei instituții. Această aniversare coincide cu ziua independenței Republicii Moldova. Am vrut repar autobuzul, dar iată că pe 22 iunie, până la amiază, am avut un sunet de la minister...

– Și cine v-a sunat?

De la resurse umane mi-au telefonat. Mi-a spus: „Bună ziua, trebuie să veniți să ridicați un ordin”. „Da’ ce ordin?...” „Azi este ultima zi de muncă a Dvs.” Asta este tot ce a putut să facă ministerul pe parcurs de 30 de ani, cât am lucrat eu la liceu.

– Până la acest sunet, ați mai vorbit cu cineva de minister?

Nu.

– Când ați vorbit cu cei de la minister ultima dată până atunci?...

Înainte cu două săptămâni, îmi ceruseră lista cadrelor didactice. Abia acum mi-am dat seama, ei au vrut să afle cine lucrează și pe cine l-ar propune ca director interimar în locul meu.

Au procedat atât de josnic. Pe 12 iunie, a fost ziua mea de naștere. Au venit de la minister și m-au felicitat cu diplomă. Am aflat mai târziu că trebuia să vină un angajat de la Biroul de reintegrare, dar viceprim-ministru Cebotari nu i-a permis.

– De ce nu i-a permis?

Nu știu... de ce mă întrebați pe mine?! Nu i-a permis din considerente politice, din cauza convingerilor mele. Eu am fost și am rămas pe aceleași poziții. Totul are un început și un sfârșit, dar modul în care am fost concediat este josnic. Astăzi [joi], mi-a telefonat curatorul liceului și mi-a spus că ministra vine mâine la Tiraspol. Și ar fi bine să o întâmpin. Am refuzat categoric. Ea este ministră a Educației și Culturii, ăsta este nivelul ei.

Scopul lor este să distrugă această școală românească. Demiterea mea este un cadou făcut Tiraspolului. Acest ordin a apărut înainte de a se întâlni experții din educație din Tiraspol și Chișinău să discute despre școlile românești din Transnistria.     

Îmi spun cei de la minister că doamna ministră vine mâine la Tiraspol... Demnitarii de stat de la Chișinău au restricție să circule în Transnistria. Înseamnă că vizita ei este coordonată cu Tiraspolul.

Interviu realizat de Ilie Gulca 

Ilie Gulca
2021-06-24 19:51:00

Comentarii