Video // Maia Sandu: "Este extrem de greu să lupţi cu corupția mică atunci când avem corupție mare. Cât de dur poți să fii cu oamenii care comit ilegalităţi mai mici atunci când se fură un miliard?"

Echipa CIJM
2016-05-18 10:19:00
Maia Sandu. Foto: CIJM

După 30 octombrie 2016 este important ca Republica Moldova să aibă un preşedinte responsabil, iar noul şef al statului să numească în funcţia de procuror general o persoană de la care va porni marea reformă şi adevărata luptă cu flagelul corupției, susţine Maia Sandu, aleasă recent preşedinta Partidului Acţiune şi Solidaritate. Fosta ministră a Educaţiei crede că este dificil să combaţi corupţia mică atunci când ancheta în cazul fraudelor bancare din ţara noastră, care au ţinut primele pagini ale celor mai importante publicaţii din lume, bate pasul pe loc. Declaraţiile au fost făcute în cadrul unui interviu amplu pe care Maia Sandu l-a oferit echipei Centrului de Investigaţii Jurnalistice. În cadrul aceleiaşi discuţii, politiciana a vorbit despre Bacalaureat, finanţarea PAS şi integritatea membrilor formaţiunii pe care o conduce, dar şi despre lustraţia în sistemul de drept.  

Anticoruptie.md: Duminică ați devenit oficial președinta unui partid. În Republica Moldova nu există foarte multe partide conduse de o femeie și în general femeile sunt în minoritate în politică. Cum credeți, de ce?

Maia Sandu: Bună întrebare. Cred că din punct de vedere istoric bărbații au fost văzuți ca fiind mai puternici, poate mai bine pregătiți și mai indicați pentru funcții manageriale. Cred că lucrurile se schimbă încet. Bineînțeles că testul cel mare va fi atunci când vor avea loc alegerile prezidențiale și dacă vom avea candidați femei vom vedea ce crede lumea, dacă populația acestei țări crede că o femeie poate să devină un președinte de țară. Am mai avut și alte situații, exemple când femei au ajuns în funcții de răspundere. Cred că este extrem de important ca femeile, când ajung în funcții de răspundere, să demonstreze că sunt foarte bune și că sunt independente, pentru că doar ele vor reuși să spargă acest stereotip, prin exemplu propriu, și să demonstreze că femeile pot fi la fel de bune sau mai bune decât bărbații.

Ca o femeie să reușească în politică, cum credeți, trebuie să fie de două ori mai bună decât bărbații, ca să reziste?

Da. La acest moment femeile trebuie să fie mai bune, pentru că trebuie să depășească, să spargă acest stereotip. E o situație reală, cu care ne confruntăm, dar sunt sigură că putem să trecem peste asta și depinde și de inițiativa femeilor, cât de multe femei sunt gata să vină în politică. Nu avem nevoie doar de un singur exemplu, avem nevoie de mai multe femei care vor să vină și să demonstreze că femeile sunt bune și atunci cred că noi putem să scăpăm de acest stereotip. La început însă va fi mai greu pentru ele și de aceea este important să avem mai multe femei.

În partidul care v-a promovat într-o funcție publică, PLDM, vocea femeilor era auzită?

Nu pot să vorbesc despre partid pentru că nu am făcut parte din el, nu am discutat cu echipa de femei din partid. Pot să vorbesc doar din experiența mea de ministru. Am reușit să mă impun și în Guvern, și la partid atunci când trebuia să obțin sprijin pentru anumite reforme. Nu pot spune că faptul că sunt femeie a contat când s-a luat o decizie sau alta, dar asta nu înseamnă că nu este cazul altor femei sau al altor partide.

Cum veți promova femeile în partidul pe care îl constituiți acum dacă tot vorbim despre egalitate de gen?

Pentru moment avem un echilibru de gen în echipă și nu neapărat am făcut ceva pentru asta. Așa s-a întâmplat că au venit și femei, și bărbați. Sperăm că acest echilibru se va menține. Dacă vom ajunge într-o situație în care vom vedea că avem o problemă de echilibru, atunci o să recurgem la măsuri concrete.

"Lustraţia, esențială pentru lupta anticorupție"

După o lungă așteptare, Legea cu privire la Procuratură a fost adoptată în a doua lectură. Între timp, a fost numit şeful Procuraturii Anticorupție pentru un termen de cinci ani, după ce în această funcţie, timp îndelungat, au fost mai mulţi interimari. Acum, pe segmentul anticorupție, având legea, având procurorul Anticorupție, de ce mai avem nevoie, în opinia Dumneavoastră, ca să obținem rezultate?

Avem în primul rând nevoie de voință politică și acest lucru e mai greu de obținut în contextul actual.

Când spuneți voință politică, la ce vă referiți?

Asta înseamnă că cei care mai controlează aceste instituții, iar ele sunt controlate în continuare, trebuie să renunțe la această influență și să ajute la consolidarea lor. Cred că următorul element important care ar trebui să se întâmple este numirea procurorului general și eu sper că Parlamentul se va ține de cuvânt și va face modificarea în Constituție și eu, de asemenea, vreau să sper ca după 30 octombrie să avem un președinte responsabil, care va numi următorul procuror general în funcție, să fie o persoană de la care va porni marea reformă în tot ceea ce ține de combaterea corupției, dar care are implicații mari și pentru reforma Justiției.

Cum eliminăm acest control neoficial asupra organelor de drept?

Controlul poate fi eliminat atunci când Parlamentul sau anumite persoane care controlează Parlamentul vor renunța la aceste practici de a interveni în activitatea acestor instituții. Asta se întâmplă acum, Procuratura, chiar dacă ar avea capacități, și nu spun asta pentru că nu știu, ar trebui să aibă și independență, ca să investigheze toate cazurile așa cum scrie legea. Acum se intervine în cazul unor infractori, ca aceștia să nu fie anchetați și sancționați. În cazul altora pot să intervină pentru ca lucrurile să nu fie elucidate corect. Deci, primul lucru important este ca politicienii să renunțe la aceste influențe și trebuie să avem politicieni responsabili ca acest lucru să se întâmple. Al doilea lucru extrem de important este creșterea capacităților acestor instituții. Nu este un lucru ușor, dar este fezabil și se poate întâmpla timp de doi-trei-patru ani. Sunt sigură că putem să obținem sprijin internațional consistent atunci când vom face dovada existenței voinței politice pentru măsuri de combatere a corupției, să consolidăm capacitățile acestor instituții și peste câțiva ani să avem procurori care chiar știu și pot să investigheze aceste cazuri în conformitate cu cele mai bune practici internaționale.

Mai mulți experți în drept au spus că avem nevoie de o masă critică în Procuratură și în sistemul judecătoresc care să producă schimbarea. Credeți că o avem?

Ceea ce am propus noi în programul PAS presupune curățarea sistemului. Am scris chiar despre lustrația în rândul procurorilor în funcție de acțiunile sau inacțiunile pe care le-au întreprins până acum. Credem că toți procurorii care au fost implicați sau care au tolerat acte de corupție trebuie să plece din sistem și acești oameni trebuie înlocuiți cu persoane noi. Același lucru spunem și despre judecători. Sunt două acțiuni concrete pe care promitem că le îndeplinim dacă ajungem la guvernare. Bineînțeles, după ce curățăm sistemul, optăm pentru creșterea independenței, atât în Justiție, cât și în Procuratură. Nu are rost însă să creștem și să consolidăm independența unor instituții care nu sunt curățate, care au elemente de corupție.

Prin ce instrumente poate fi realizat acest lucru?

Sunt mecanisme concrete. Credem că în cazul procurorilor putem să analizăm cazurile pe care ei le-au investigat, să avem sprijin din partea unei comisii, unui grup de experți internaționali, care să vină și să facă evaluarea. Bineînțeles că nu vorbim despre toate cazurile, dar luăm cazuri mai importante și după două-trei-patru exemple din experiența fiecărui procuror, se poate face o concluzie despre calitatea și despre integritatea acestui om. Acesta este un lucru care se poate face destul de ușor în opinia noastră.

Și în cazul judecătorilor, pentru că magistrații reprezintă o castă mai închisă de felul ei? Sunt destul de solidari și protejați de Consiliul Superior al Magistraturii care ia, până la urmă, deciziile-cheie referitor la unii oameni, care fie rămân în sistem, fie pleacă. În cazul lor, care ar fi instrumentele?

Același instrument. Vorbim despre aceeași lustrație și criteriile pentru această lustrație a sistemului sunt deciziile care au fost luate de instanțele de judecată. În cazul spălării miliardelor, bani negri, sunt deciziile care au autorizat transferul de acțiuni în mod ilegal de la un acționar în sistemul bancar la altul, mai ușor spus, raiderul bancar. Toate deciziile care au fost luate în mod ilegal, unele dintre ele poate legate de furtul miliardului, sunt niște exemple de corupție mare care sunt cunoscute tuturor și trecem toți judecătorii prin acest filtru, să vedem cine a participat la aceste fraude și este foarte simplu să identificăm acești judecători și să-i scoatem din sistem. Nu cred că cineva, CSM sau oricare alt organ poate să vină cu argumente, cu justificări, de ce acești oameni trebuie păstrați în continuare în sistem. Aici e nevoie doar de puțină voință politică, după cum spuneam. Mecanismele tehnice sunt destul de simple.

Centrul de Investigaţii Jurnalistice, bunăoară, a făcut o investigație privind judecătorii care au fost respinși de Președinție și care au fost promovați repetat de CSM, iar şeful statului a fost nevoit să-i promoveze. Acești magistraţi au destul de multe pete în activitate,  legate de integritate, dar totuși CSM îi promovează. Prin urmare, e greu să credem că CSM va schimba lucrurile...

Da, dar despre asta vorbeam când ziceam despre voință politică. Cine numește oamenii la CSM? Judecătorii și Parlamentul. Haideți să vedem cât de responsabili sunt cei aleși de către Parlament. Nu cred că sunt foarte responsabili și spun asta pornind de la deciziile pe care le-au emis în toți acești ani atunci când a venit vorba despre sancționarea unui judecător sau despre promovarea altui magistrat. Am văzut că deciziile au fost nu neapărat unele corecte. Deci, dacă este voință politică, se numesc oameni potriviți, onești, corecți în CSM, și de acolo începe reforma.

Despre voința politică au vorbit toți politicienii. Nu există în Moldova un partid care să nu fi spus că ceva nu merge la noi în societate pentru că nu este voință politică. S-a demonstrat de-a lungul anilor că actualele instrumente și mecanisme de curățare a sistemului judecătoresc, a sistemului de drept nu au funcționat. S-a demonstrat că venirea unor oameni noi tot nu a mers. Este și exemplul lui Corneliu Gurin, care a venit în fruntea Procuraturii Generale din societatea civilă. Oamenii au avut mari așteptări după 2009 încoace. Partidul Dumneavoastră vede schimbarea în acest sistem de drept altfel? Bunăoară, crearea unui DNA sau a unor structuri care să activeze altfel decât ceea ce am avut până acum?

Cred că totul depinde de autenticitatea declarațiilor și este adevărat că toată lumea promite și nu face. Am promis niște lucruri la Ministerul Educației și le-am făcut. Cu câțiva oameni, în cadrul aceluiași sistem de care toți ne plângem, am reușit să combatem o bună parte din corupția de la BAC. Deci, este la fel de simplu. În momentul în care partidul nostru ajunge în Parlament și deține suficientă putere ca să introducă niște legi, un mecanism de curățare a sistemului judiciar, un alt mecanism de curățare a Procuraturii. Atunci lucrurile sunt simple. Legea nouă a Procuraturii nu este o lege proastă. În cadrul acestei legi se pot face multe lucruri. Hai să începem prin numirea unui procuror general care să spargă acest sistem, să implementeze lucrurile pe care Parlamentul o să le aprobe și vorbesc, evident, despre un Parlament nou, în care vin oameni de altă calitate și, în același timp, va reuși să construiască ceva. Nu este important doar să spargem și să demolăm, trebuie și să construim. Sarcina este complicată, dar este absolut fezabilă în momentul în care avem la putere niște oameni responsabili.

Ce părere aveți despre actualul sistem național de integritate? Până acum, faptul că un funcționar public a acumulat averi, și-a construit case, conturi bancare, iar aceste lucruri au fost fixate în actele de constatare ale CNI nu a cântărit atât de greu încât omul să nu mai dețină funcția publică. Ce părere aveți la acest capitol?

Este un alt exemplu când un mecanism care arată foarte bine pe hârtie nu funcționează, pentru că intenția din start a celor care au aprobat acest mecanism nu a fost ca ea să funcționeze, pentru că ar fi funcționat împotriva multora dintre cei care l-au aprobat. Și aici noi am venit cu niște prevederi, cum consolidăm rolul acestei instituții. Este, de altfel, o instituție foarte importantă și depinde cine va lucra în această instituție, trebuie să fie oameni independenți de politic, care au curaj, care nu s-au compromis în trecut, deci, care nu pot fi șantajați, cu alte cuvinte, care pot să meargă până în pânzele albe ca să demonstreze că o persoană sau alta are averi pe care nu poate să le justifice în mod legal. Noi am inclus câteva prevederi la acest capitol. Eu inclusiv îmi doresc foarte mult să reușim să curățăm sistemul public și în special serviciul public. Am pus o prevedere care spune că oamenii care nu reușesc să facă dovada provenienței legale a veniturilor și averilor lor să nu poată să lucreze în serviciul public.

 

Ați avut cazuri cât ați fost la Ministerul Educației în care ați demis sau nu ați promovat în funcție pe cineva în privința căruia aveați dubii la capitolul integritate?

Da, am avut, dar din păcate, Ministerul Educației nu era și nu este în măsura să vină cu dovezi de corupție. Atunci când noi aveam anumite suspiciuni și chiar dovezi suficiente, trebuia să le expediem la Procuratură și la CNA și am făcut acest lucru. Din păcate, în raport cu toate aceste cazuri, am primit peste doi sau peste trei ani, scrisori de răspuns de la Procuratură precum că nu s-au adeverit faptele, că nu sunt suficiente dovezile și respectiv nu s-a întâmplat nimic. Noi am reușit să demitem o parte din aceste persoane, nu pe motive de corupție, pentru că nu suntem noi organul care poate să stabilească dacă e motiv de corupție sau nu, dar i-am demis pentru alte motive. Ei au fost restabiliți în funcție de către judecători și asta e o mare problemă. De aceea spun că este foarte important să existe în lege o prevedere care spune că funcționarii publici care au fost vreodată implicați într-un act de corupție să nu mai aibă dreptul să lucreze în serviciul public. Pot să lucreze în sectorul privat, mă rog, fiecare are dreptul la o a doua șansă, dar nu trebuie să aibă dreptul la o a doua șansă în serviciul public. Știu cazuri mult mai grave care s-au întâmplat la Ministerul Educației până să vin eu în funcția de ministru. S-a întâmplat în cadrul Agenției care organiza Bacalaureatul. Știu că anumite persoane care organizau BAC-ul au fost prinse asupra faptului că dețineau inclusiv mijloace financiare, au fost identificate de către CNA, după care lucrurile au rămas acolo, iar persoanei i s-a permis să se întoarcă înapoi în Ministerul Educației. Mi se pare un lucru ridicol, când există atâtea dovezi că omul a fost implicat în acte de corupție să-i permiți să revină la același post într-o instituție publică.

Și probabil i-au fost plătite despăgubiri pentru neplata salariului...

În cazul ăsta cred că nu au fost plătite despăgubiri, dar avem alte cazuri renumite, despre care am vorbit de mai multe ori, despre care pot să scriu o carte. Oameni care au fost demiși de trei-patru ori de la Minister timp de 15 ani pentru suspiciuni de corupție și pentru faptul că nu și-au îndeplinit obligațiunile de serviciu și care au încasat sume enorme de la stat, până la 200.000 de lei pentru perioadele în care s-au judecat cu statul. Apropo, acești funcționari, foarte abili de altfel, intenționat tergiversează procesul de judecată cu statul, astfel încât această perioadă în care ei lipsesc de la serviciu să fie cât mai îndelungată și să obțină un venit foarte mare, chiar dacă în această perioadă omul face alte lucruri.

 

"Acești 7.000 de membri pe care îi avem acum vor trebui să dovedească cu timpul că sunt într-adevăr ceea pentru ce au semnat acest angajament"

Care sunt metodele și mecanismele de verificare a integrității candidaților care vor veni în PAS ca membri sau pe care îi veți promova în anumite funcții publice? Cum veți filtra persoanele și cum veți obține oameni de calitate în partid?

Vreau să vă spun că noi deja suntem siguri că avem oameni de calitate în partid și spun asta după toate ședințele și discuțiile pe care le-am avut în ultimele trei luni cu membrii. Primul lucru în acest mecanism de filtrare este declarația pe propria răspundere, pe care fiecare membru o semnează și în care își ia niște angajamente, confirmă că nu a comis acte de corupție sau alte lucruri care nu sunt compatibile cu valorile pe care le promovează echipa PAS. S-ar putea să existe cazuri când anumiți oameni semnează o asemenea declarație fără ca să o respecte. Suntem conștienți de aceste lucruri, dar, în același timp, trebuie să vă spun că am avut și situații când veneau oameni și spuneau că au încălcat odată regulile de circulație și au trebuit să plătească o amendă și se întrebau dacă sunt eligibili pentru a intra în partid. Bineînțeles, noi nu mergem până la absurd. Nu este nimeni sfânt și nu vorbim despre asta. Vorbim despre corupție și despre lucruri care sunt cu adevărat urâte. Deci, acești 7.000 de membri pe care îi avem acum vor trebui să dovedească cu timpul că sunt într-adevăr ceea pentru ce au semnat acest angajament. Dacă pe parcurs se va demonstra că cineva totuși nu respectă valorile, atunci această persoană va trebui să plece. Pentru cei care vor să aspire la funcții în cadrul partidului avem un filtru mai riguros, avem aici o comisie de etică și integritate care analizează parcursul profesional de până acum al acestor persoane și care spune "Da", această persoană poate să aspire la o funcție în partid sau nu poate să aspire. Asta este valabil și în cazul alegerilor la nivel local, raional și central. Nu este foarte ușor. Am lucrat să elaborăm niște mecanisme și reguli foarte clare. Dacă ar funcționa justiția atunci nu am veni noi să facem amatorism aici, dar în lipsa unei justiții oricum există niște mecanisme. De exemplu, dacă un om a fost vizat în niște investigații jurnalistice - și mă refer la cele serioase - să știți că noi ne folosim de investigațiile pe care le faceți Dumneavoastră și colegii Dumneavoastră și dacă omul vizat nu a vrut să dea un răspuns foarte clar la întrebările care au fost formulate în aceste investigații, îl chemăm încă o dată la interviu, îi cerem să ne explice și nouă de ce s-a întâmplat un lucru sau altul. Cam așa se rezolvă lucrurile. În această comisie, avem membri de partid, dar avem și invitați care sunt din afara partidului, oameni respectați de societate, care cunosc mai multe despre oameni și care sunt indicați să vină cu asemenea propuneri atunci când vorbim despre criteriile prin care poate fi judecată o persoană sau alta. Cam acesta este mecanismul. Bineînțeles că o să-l elaborăm, o să-l completăm pe măsură ce creștem. Sunt și anumite cazuri când oamenii se supără, spun că nu au fost suficiente argumentele sau dovezile pe care le-a adus comisia atunci când nu le-a permis să candideze la o funcție sau alta. Noi vrem să-i rugăm să nu se supere. Oricând pot să fie membri de rând și cu timpul să demonstreze că percepția care există în societate sau în comunitate despre ei nu este una corectă. Deci, trebuie să avem răbdare și să demonstrăm aceste lucruri.

Aveți o listă de principii privind persoanele care nu pot să fie promovate la o funcție publică de către PAS?

Ce am spus este în raport cu funcțiile în partid și pentru acești oameni vom avea un registru, al potențialilor candidați la funcțiile în partid, pentru că, în primul rând, după cum spuneam, acești oameni trebuie să treacă de comisia de etică și integritate. În al doilea rând, trebuie să întrunească și niște criterii minime de profesionalism, or asta ne dorim noi. Pentru cei care vor fi promovați la funcții în stat, nu ne limităm doar la membrii de partid, dacă vor exista persoane din afara partidului care au un nivel profesional mai înalt, atunci suntem deschiși să-i promovăm, pentru că nu construim un partid ca să promovăm acești oameni în funcții publice, construim un partid ca să schimbăm situația în țară și avem nevoie de foarte multă lume bună și recunoaștem, înțelegem că nu toată lumea este dispusă să vină să facă parte dintr-un partid, dar ar putea să vină să facă parte din administrare la nivel central sau la nivel local. Primul lucru evident este integritatea. Partidul nostru de la bun început vorbește despre onestistate, corectitudine și integritate. Avem poate profesioniști buni în rândul celor care au fost sau mai sunt pe la putere, dar care nu sunt integri. Nu este suficient să fii bun profesionist. Primul lucru este integritatea și respectiv acesta este criteriul. Integritatea este elementul principal dacă vrem să reabilităm încrederea oamenilor în politic, în stat, în această țară. Dacă vorbiți cu oamenii o să vedeți că nimeni nu mai are încredere în nimeni, nici la nivelul comunităților mici, nici la nivelul comunităților mari, nici la nivel de țară, or încrederea putem s-o câștigăm doar prin oameni corecți.

Este puțin probabil ca un partid, al Dumneavoastră de exemplu, să ajungă la putere de unul singur. Vor fi coaliții. Cu cine vă vedeți colaborând?

Când ziceam că am putea promova oameni din afară în funcții publice nu mă refeream la oameni din alte partide. Ziceam despre oameni care nu fac parte din politic. Eu am fost ministru venind din afara oricărui partid și am fost promovată bănuiesc, pentru că am provocat un anumit interes ca potențial manager. La fel spunem și noi, că atunci când vom prelua puterea, contăm că vor fi mulți oameni din afara țării care vor fi gata să vină și să dea o mână de ajutor. Dacă vorbim despre coaliție și despre guvernare, bineînțeles că aceasta este o formulă ipotetică și nu poți să elaborezi prea mult. Noi ne dorim și o să depunem tot efortul să construim un partid politic puternic, în care oamenii să aibă încredere, astfel încât noi să avem un cuvânt de spus, pentru că atunci vom putea să facem lucrurile pe care le promitem. În același timp, dacă va fi situația să conlucrăm cu alte partide politice, singurul lucru care poate să ne apere de anumite situații care s-au întâmplat în trecut este transparența. Deci, toate lucrurile trebuie discutate deschis. Ne așezăm, negocierile se pot face deschis și atunci nimeni nu poate să impună niște interese obscure într-o asemenea coaliție sau alianță. Ne-am înțeles, sprijinim toți reforma A, B, C, D? Da, o sprijinim. Atunci am semnat. Cum facem reforma A, B, C, D? Asta înseamnă că avem nevoie de un procuror foarte bun. Ce înseamnă un procuror foarte bun și independent? Haideți să descriem profilul. Am convenit cu toții profilul, am plasat anunțul pe site. Am convenit care este comisia de selectare, ca să fie una independentă și credibilă și au venit oamenii, s-a prezentat, CV-urile se fac publice, interviurile se fac publice. Așa pentru fiecare element și pentru fiecare persoană în parte. Da, partidul A are un candidat. Haideți să vedem ce se știe despre acest candidat. S-a scris că a fost implicat trei ani în urmă într-o afacere sau are o casă de două milioane și nu este clar de unde vin banii pentru această casă. Deci, dacă deschidem toate lucrurile și toate discuțiile eu cred că putem să evităm cel puțin o bună parte dintre probleme. Evident că trebuie să aungem la un compromis pe reforme. Dacă vrem lustrația procurorilor atunci o facem, dacă vrem o altă reformă foarte serioasă, atunci toată lumea să spună deschis de ce "Da" și dacă nu, să spună de ce "Nu". Să afle și electoratul dânșilor, și electoratul nostru, toți. Acesta este singurul lucru pe care îl văd eu că ar putea să ajute o guvernare eficientă comună.

Cum convingeți electoratul că sunteți partidul care va aduce schimbarea? Vă întrebăm în contextul în care alegătorii s-au dezamăgit de atâtea ori, iar miliardul furat și ceea ce s-a întâmplat după fraudele din sistemul bancar, i-au făcut şi mai mult să-şi piardă speranţele. S-ar putea ca mulţi să refuze să iasă la votare. Ce şanse are un partid care se declară absolut transparent să convingă electoratul în contextul în care principalii concurenţi joacă în baza altor reguli: şantaj, cumpărarea alegătorilor, promovarea unor cadre cu probleme de integritate?

E o provocare, dar până nu încercăm, nu știm cum se vor întâmpla lucrurile. Cred că cel mai important element de încredere pe care putem să-l folosim noi sunt oamenii și vorbesc despre oameni din toate localitățile. Atunci când am constituit organizațiile teritoriale, am desfășurat alegerile în mod corect, democratic. Fiecare membru al partidului a putut să candideze pentru o funcție sau alta, după ce a trecut acest filtru de integritate și oamenii au făcut alegerea prin vot secret. Nu le-am spus noi pe cine să aleagă, cine ne place nouă, am spus: "Este alegerea Dumneavoastră, dar aveți grijă și trebuie să fiți conștienți de faptul că, dacă oamenii pe care îi alegeți astăzi aici vor fi respectați în comunitate, atunci și PAS-ul va fi respectat la nivel național. Dacă oamenii pe care îi alegeți nu vor fi respectați în comunitate, atunci nu contează ce-o să fac eu, ce-o să facă alți colegi de-ai mei la nivel central, pentru că așa noi n-o să câștigăm încrederea oamenilor". E un proces dificil, pentru că, într-adevăr, după 25 de ani am trecut prin atâtea decepții și oamenii nu vor să mai audă de proiecte politice, în același timp, faptul că noi am reușit să mobilizăm peste 7.000 de oameni, majoritatea dintre ei nu au mai fost într-un partid politic sau au fost membri într-un partid politic imediat după independență, ceea ce demonstrează că noi atragem în acest spațiu al activismului civic oameni care până acum nu au fost foarte activi, asta înseamnă că totuși mai există speranță și că avem șanse să construim ceva diferit.

Veți candida la prezidențiale?

Am spus și cu alte ocazii că sunt deschisă să particip în calitate de candidat al Partidului Acțiune și Solidaritate. În același timp, sunt conștientă de riscurile acestei campanii pentru țară și noi purtăm în continuare discuții cu alți potențiali parteneri în vederea identificării unui candidat comun pe centru-dreapta.

În cazul în care totuși Dumneavoastră veți candida la prezidențiale, considerați că societatea noastră este pregătită pentru o primă președintă?

Dacă sunt gata să candidez, înseamnă că eu cred. Da, va trebui și noi să facem un efort și asta o să facem, să ajungem la oameni, să-i ascultăm, să înțelegem ce nu le place la noi. Dacă sunt lucruri care nu le plac, să înțelegem ce așteptări au, dar cred că șansele sunt bune. Dacă nu aș crede, nu aș fi aici și nu aș pierde timpul, aș face altceva. Eu cred în ceea ce fac acum.

Se discută deja despre un candidat comun și mai mulți lideri au anunțat deja că se întâlnesc, propun candidaturi. Dumneavoastră v-ați întâlnit cu cineva concret, ați discutat?

Da, noi am discutat cu Platforma DA. Acum cel mai complicat element este să identificăm mecanismele tehnice concrete pe baza cărora putem să măsurăm sau să identificăm care candidatul cu cele mai mari șanse. Contează până la urmă părerea poporului, a cetățenilor, ei sunt cei care vor alege și respectiv noi trebuie să ne conformăm așteptărilor lor. În același timp, trebuie să avem un candidat care este mai puțin vulnerabil. Bătaia evident că o să fie una mare.

O misiune FMI vine la sfârşitul lunii mai la Chişinău, dar fără mandat de semnare a unui acord. Partenerii de dezvoltare vorbesc de foarte mult timp despre necesitatea acestuia. Care va fi deznodământul acestor vizite? Cât de curând credeţi că vor demara negocierile propriu-zise?

Cred că declarația pe care o va face misiunea FMI la sfârșitul următoarei vizite va fi una indicativă, în sensul în care vom avea în curând program cu FMI sau nu. Lucrurile cele mai importante pe care le va examina această misiune țin de sistemul bancar și de buget. Deci, în primul rând Guvernul trebuie să convingă Fondul Monetar că bugetul pentru 2016 este unul echilibrat și va fi foarte greu să echilibrezi un buget în situația în care finanțare externă nu există, veniturile la buget sunt totuși reduse, chiar dacă guvernarea spune altceva. O economie care nu se dezvoltă, care e speriată și deprimată nu are cum să aducă venituri la buget. Să vedem ce buget, pe de o parte populist, asta și-ar dori guvernarea, să vină să ne anunțe că o să ne fericească cu tot felul de cheltuieli pe care ei nu și le pot permite, pe de altă parte au de rambursat datorii enorme și pentru deservirea datoriei interne, și pentru garanția emisă pentru a stinge furtul miliardului. Deci, bugetul este cea mai mare problemă și o altă problemă la fel de mare sau poate mai mare este sistemul bancar. Banca Națională a Moldovei (BNM) trebuie să convingă FMI că ei controlează situația, că nu vom mai avea alte lucruri urâte de tipul celor care s-au întâmplat în 2013-2014 și cred că și în anii precedenți în sistemul bancar, că cele trei bănci în care exista supravegherea Băncii Naționale sunt în stare bună, sper că sunt, nu sunt sigură de asta, și că măsurile pe care le vor întreprinde ei de acum încolo vor fi de altă natură, adică BNM își va face treaba mai bine. Știu că guvernatorul precedent al BNM ne-a tot spus povești cu zâne, că Banca Națională și-a făcut treaba bine în toți acești ani. Dacă o să vedeți ultima evaluare a FMI și a Băncii Mondiale pe sănătatea sistemului bancar, publicată în 2016, dar pentru perioada din 2014, o să găsiți constatări foarte clare despre faptul că BNM totuși nu și-a făcut treaba chiar și în ianuarie-mai 2014, când această misiune era acolo și când noi eram în pragul falimentului acestor trei bănci, BNM nu a reușit să colecteze informație credibilă de la aceste bănci, deci informația care era prezentată era eronată, incompletă, ceea ce este inadmisibil. Asta într-un fel explică sau că BNM nu a vrut să știe ce se întâmplă în aceste trei bănci sau că nu i-a păsat, dar este același lucru.

Dar a avut pârghii?

BNM cel puțin a avut pârghii ca să obțină toată informația. Pentru asta legea scrie foarte clar – toate băncile comerciale și de stat sunt obligate să raporteze informația la Banca Națională o dată la trei luni sau o dată pe lună, nu știu, sunt diferite informații. Deci, aici nu ai nevoie de pârghii. Că BNM nu a avut pârghii asupra sistemului judecătoresc este altă întrebare și am vorbit și despre asta, că da, a intervenit de câteva ori sistemul judecătoresc și a anulat anumite decizii ale Băncii Naționale. Dacă aş fi fost guvernatorul BNM veneam și spuneam sus și tare: "Oameni buni, sistemul bancar este în pericol, din cauza că judecătorul cutare ne-a anulat o decizie, riscăm să avem A, B, C, D." Deci, dacă tu chiar ții la lucrurile pe care le faci și te simți responsabil pentru sistemul bancar, atunci iei o altă atitudine.

 

Ați făcut parte din guvernarea căreia i se incriminează furtul miliardului şi toate neregulile din sistemul bancar. Pe când erați ministru și făceați parte din guvernare ați luat anumite decizii legate de Banca de Economii, de cesionarea Aeroportului, lucru pentru care v-au fost aduse critici. Atunci când s-au discutat aceste chestiuni la Guvern, știați despre anumite lucruri, ați fost informată, ați avut posibilitatea să studiați anumite documente sau deciziile se luau fără ca membrii Guvernului să cunoască prea multe detalii despre ce stă în spatele lor?

Haideți să le luăm pe rând. În istoria Băncii de Economii (BEM) există două perioade: cea de până în momentul când statul a cedat cota majoritară și perioada de după. Perioada de până la cedare a fost o perioadă în care furturile s-au întâmplat și asta citim acum în raportul Kroll și în alte documente. Aceste lucruri nu erau foarte clare, dar suspiciunile sunt că aceste furturi sunt încă din 2005, de atunci de când a fost relaxată toată legislația ca anumite lucruri, inclusiv tranzacții cu companii off-shore să poată fi posibile. Deci aici vine perioada de supraveghere, cei care au supravegheat activitatea băncii nu au făcut o treabă bună. Și aici vorbim în primul rând despre BNM, pentru că ei sunt cei care trebuiau să fie preocupați de aceste lucruri. Aici vorbim și despre Ministerul Finanțelor, și despre tot acest Consiliu de supraveghere financiară, Consiliu din care ministrul Educației nu face parte, deci eu nu am participat la nicio decizie dintre acestea. Aici vorbim despre Procuratură, CNA, despre cei care știau că se întâmplă anumite lucruri care nu sunt legale. Prin urmare furturile s-au întâmplat și până la cedarea pachetului majoritar, după care vine decizia de cedare a pachetului majoritar. Această decizie iarăși nu a fost discutată în Guvern și nu a fost aprobată de către Cabinetul de miniștri. Noi am aflat despre această decizie așa cum ați aflat și Dumneavoastră, din presă, că Guvernul a cedat. Decizia a fost luată la nivelul unei comisii formate din viceminiștri și e un alt lucru care trebuia să ne pună pe gânduri – de când și de ce o comisie din viceminiștri poate să ia o decizie atât de importantă în stat și bănuiesc că s-a recurs la această modalitate pentru că nu au reușit să-i convingă pe anumiți miniștri să participe la această decizie sau au încercat să lase responsabilitatea pe alți oameni și au fost viceminiștrii care, mă rog, și-au asumat asta, nu știu dacă au înțeles, cred că acum au înțeles. Nu știu dacă atunci când au luat această decizie au înțeles ce responsabilitate își asumă. Lucrurile astea s-au întâmplat fără ca toți membrii Guvernului cel puțin să fie informați despre ceea ce se întâmplă. Da, noi într-un moment am aflat că acest pachet majoritar a fost cedat. Au apărut semne de întrebare, de ce unei asemenea companii, dar nu s-a discutat niciodată foarte serios. După cedare au continuat activitățile care au condus la delapidare și aici a fost iarăși responsabilitatea acelorași instituții. Nu a fost nicio discuție pe intern, în Cabinetul de miniștri, nici deschisă, nici închisă, pe situația de la bănci.

Am formulat și eu odată o întrebare prim-ministrului dacă e adevărat ce se scrie în presă despre BEM, ce se întâmplă acolo, putem să discutăm? A fost o discuţie când deja se vorbea în oraș despre aceste lucruri și mi s-a spus că totul este bine, că lucrurile se rezolvă acum. Asta e. După care în 2014, imediat după alegeri am auzit despre faptul că la cele trei bănci a fost introdusă supravegherea din partea Băncii Naționale. Asta a fost o dovadă foarte clară că lucrurile stau prost acolo, altfel de ce BNM introduce supraveghere acolo și mai târziu am aflat că în aceeași perioadă sau cu câteva zile înainte a fost emisă și o garanție din partea Guvernului pentru o sumă foarte mare pentru aceste trei bănci, garanția fiind emisă la BNM. Eu nu am participat la această decizie și am aflat despre ea după ce a trecut mult timp.

Acum, în martie 2015, a mai avut loc o ședință la care s-a discutat despre situația din sistemul bancar. Această situație deja era diferită, pentru că în această perioadă BNM răspundea de cele trei bănci, deci nu putem să vorbim că acolo erau alte interese. Responsabilitatea revine pe deplin BNM, spre deosebire de prima garanție, care a fost eliberată, sau cel puțin decizia a fost luată până ca Banca Națională să preia răspundere totală pentru cele trei bănci. Din câte am citit în raportul Kroll, în ultimele trei zile au fost nișe operațiuni bancare care demonstrează că cineva totuși a știut că s-a luat această decizie secretă și a hotărât să beneficieze de ea. Deci, la sumele delapidate până la decizie, până în ultimul moment, s-au mai adăugat câteva sute de milioane sau chiar miliarde de lei, care au complicat lucrurile. Bine, poate ponderea nu este atât de mare, dar oricum, ponderea este substanțială. În momentul în care s-a discutat emiterea ultimii garanții din martie, problema se punea în felul următor: BNM spunea că noi avem trei bănci care au dat faliment, avem deponenți care au rămas fără bani, întrebarea este dacă îi lăsăm pe acești deponenți fără niciun ban sau îi compensăm și într-o economie normală ar trebui să existe un fond de garantare a deponenților, evident că nu garantează nimeni 100% din depozite, există o anumită limită și toată lumea știe despre acest lucru. Fondul pe care îl aveam la acel moment Republica Moldova era extrem de mic și de slab și nu avea cum să facă față acelei situații și de aceea s-a pus problema banilor de la bugetul de stat. Alegerea era între a compensa deponenții de la acele trei bănci sau a le spune că ne pare rău, dar ați pierdut toate economiile Dumneavoastră de o viață. Și doi, cum se răsfrânge asta pentru sistemul bancar în general, pentru că în momentul în care, nu mai țin minte numărul deponenților care trebuiau să fie anunțați că nu pot să-și mai ridice banii, dar oricum era un număr foarte mare. În momentul în care acești oameni aud acest lucru, ce se întâmplă cu restul sistemului bancar, cât de mare va fi panica și dacă mai pică și alte bănci din cauza acestei panici? Asta era alegerea. Eu am avut întrebări foarte multe și foarte dure pentru guvernatorul BNM și dacă sunteți curioși poate ar fi cazul să solicitați de la Guvern procesul-verbal al acestei ședințe, ca să vedeți cine și ce a spus în această ședință. Au fost doar doi vorbitori, unul am fost eu și al doilea a fost guvernatorul Băncii Naționale cu care ne-am certat. Bine, și premierul. În rest, a fost liniște în acea ședință. Am avut întrebări dacă într-adevăr asta este suma pe care statul trebuie să o întoarcă deponenților sau acolo mai sunt și alte sume care vin de la tot felul de companii care, părerea mea, nu trebuiau să fie rambursate și cum vor fi utilizați acești bani. Atunci le-am spus colegilor mei din Guvern că înțeleg că oamenii aceștia trebuie să fie compensați, pentru că nu este vina lor. Eu într-adevăr cred că unii oameni au adunat cu greu acei bani ca să le pună în aceste bănci și nu au de ce să plătească pentru acest lucru, dar, în același timp, eu am spus clar că primul lucru care trebuie făcut este să fie demis acel guvernator, după care să vină următorul guvernator și să administreze garanția, pentru că nu am încredere în acest guvernator. Bineînțeles că discuția a fost: "Da, dar Guvernul nu poate demite guvernatorul. Parlamentul nu vrea să-l demită și iată noi suntem în această situație". Deci asta a fost situația în care eu am decis că odată ce BNM este responsabilă pentru aceste trei bănci, nu mai este situația din octombrie sau noiembrie 2014, este responsabilitatea deplină a Băncii Naționale, atunci acești bani pot fi dați și dacă mai târziu se demonstrează că banii nu au fost utilizați corect, să răspundă toți cei de la BNM. 

În rest, pentru concesionarea Aeroportului eu nu am votat, acest lucru se vede clar în ședința Guvernului. Nu am votat pentru că mi s-a părut un proces extrem de netransparent, a fost pus în agendă acest proiect pe ultima sută de metri, cu câteva ore înainte de ședință. Niciun om responsabil nu poate să-și facă o opinie despre un proiect, și atunci eu nu știam cât de grave vor fi consecințele, ce interese se ascund în spatele acestui proiect, dar am spus că eu nu pot să votez pentru ceva ce nu înțeleg. Mă rog, acumalumea speculează și nu vrea să vadă filmul ca să înțeleagă cine și pentru ce a votat. E altă întrebare, dar da, sunt decizii controversate.

Au existat multe decizii despre care nu știați foarte multe detalii?

Nu, astea au fost singurele decizii. În primul rând, pentru că decizii secrete au fost doar două, eu am participat doar la una, iar în rest au fost deschis spuse lucrurile. Bineînțeles, nu am apreciat situația în care se punea pe agendă proiectul cu câteva ore înainte. Acum îmi dau seama că asta s-a făcut nu din grabă, că trebuia imediat de semnat un contract de concesionare, ci s-a încercat să se se evite discuția publică și aflarea mai multor detalii despre această tranzacție. Nici până acum nu este clar cine stă în spatele acestei tranzacții. Cu toții avem niște bănuieli, dar trebuie să avem mai întâi o Procuratură responsabilă și atunci o să aflăm care este istoria cu concesionarea Aeroportului și ce s-a întâmplat exact în cazul acestor furturi bancare și când au dispărut cei mai mulți bani, în care perioadă și cine totuși sunt oamenii care au stat la butoane.

Sunteți optimistă față de activitatea de viitor a BNM, după numirea noului guvernator?

Eu sunt îngrijorată de faptul că până astăzi nu a fost numit Consiliul de Administrație al Băncii Naționale. Cred că dacă guvernatorul actual are libertatea sau i se va permite să numească în funcții vicepreședinți sau viceguvernatori ai BNM, și dacă oamenii aceștia vor avea o reputație bună, atunci o să pot să cred că lucrurile se vor schimba la Banca Națională. Guvernul a promis că, Consiliul de Administrație va fi numit până la sfârșitul lunii aprilie, dacă nu greșesc. Acest lucru nu s-a întâmplat și mă pune în gardă. Tare vreau să cred că actualul guvernator va face față situației și va fi independent, dar dacă mai întârzie cu numirea Consiliului de Administrație, înseamnă că el nu are putere de decizie și înseamnă că lucrurile nu se vor schimba.

Partidului Liberal Democrat i se incriminează furtul miliardului sau cel puțin că a admis acest lucru şi asta pentru că premierul reprezenta acest partid. Acum s-a schimbat guvernarea, este în totalitate reprezentată de PD și PL, principalii oponenț ai PLDM. Lumea oricum se întreabă de ce nu s-au schimbat lucrurile, de ce nu s-au început imediat niște anchete pe intern legate de furtul miliardului. Are cumva PD cota lui de implicare în acest furt masiv?

Evident că are. Da, este și responsabilitatea PLDM că a avut premier în funcție și, chiar dacă guvernatorul BNM are mai multă responsabilitate, Guvernul oricum, prin aceste comisii, la aceste discuții a participat și nu aveau oamenii cum să nu cunoască detalii. Poate nu știau absolut totul, nu pot să mă pronunț. În același timp, dacă recunoaștem cu toții că Procuratura este și a fost controlată de PD, că CNA este controlat de PD, nu putem să spunem că aceste instituții nu au știut ce se întâmplă în sistemul bancar. Ei au spus asta în ședința în plen a Parlamentului – că se furau bani cu sacul din aceste instituții bancare. Deci dacă ei știau, înseamnă că și Partidul Democrat știa. De ce nu s-a întreprins nimic? Și doi, exact ce spuneți Dumneavoastră, dacă se dorea să se investigheze furtul miliardului, era momentul și motivul cel mai bun pentru a câștiga încredere. Imaginați-vă că a venit cineva la guvernare care în trei luni începe să ne ofere informații și să sancționeze oamenii care au participat la furt. Este cerința numărul unu a întregii societăți. Oricine ar face acest lucru, ar deveni erou național, nu? Și ei își doresc să devină eroi naționali. Își doresc foarte mult, am văzut lucrul acesta. Dar, în același timp, nu se apucă să investigheze. Nu am văzut nimic. Să punem asta doar pe seama faptului că nu pot să investigheze, că nu au capacități? A spus-o și ambasadorul SUA – nu s-a adresat nimeni din actuala guvernare ca să solicite sprijin pentru a urgenta această anchetare. De ce? Eu, dacă ajung președinte, acesta este lucrul pe care îl fac în primul rând.

Spuneau și raportorii APCE, dar şi societatea civilă vorbește despre faptul că procesul fostului prim-ministru Vlad Filat trebuie să fie unul public, fapt care nu se întâmplă. Între timp, actuala guvernare invocă "renașterea Justiției". Câtă încredere pot avea cetățenii într-o Justiție corectă atunci când unul dintre cele mai importante procese are loc cu ușile închise?

Oamenii nu au încredere deloc nici în Justiție, nici în guvernare. Acesta nu este singurul exemplu. Sunt exemplele protestatarilor arestați care iarăși se face într-o manieră netransparentă și astfel de situaţii sunt multe, care poate nu sunt atât de mediatizate, pentru că oamenii nu au fost publici, dar asta nu înseamnă că lor nu li se întâmplă. E stranie această atitudine a guvernării. Pe de o parte foarte tare își doresc să devină populari și acasă, și peste hotare, pe de altă parte nu fac nici cel mai mic lucru care ar conduce la creșterea cât de cât a încrederii în ei. Eu nu reușesc să întrezăresc strategia acestei guvernări. Prin frică, prin intimidare, prin control – e și asta o strategie, dar nu cred că în societatea noastră are, totuși, mari șanse.

Dincolo de faptul că Dumneavoastră spuneți că lumea nu are încredere în Justiție și într-adevăr aşa este, la alegerile locale anterioare, la Orhei, unul dintre cei mai importanți actori care au fost implicați în "furtul miliardului" a obținut un procent foarte mare din votul oamenilor și logica este: "Chiar dacă a furat de la toți, a investit la noi". Cum luptăm cu această mentalitate?

Bine, e decepționantă această abordare, dar ea nu poate să funcționeze la scară națională. Ea a funcționat la scară locală. Acum, per țară, oamenii nu pot să gândească așa sau cel puțin asta cred eu. Ceea ce demonstrează sondajele e că totuși oamenii în general nu gândesc așa, dar alegerile din toamnă o să fie o dovadă și o să ne convingem dacă greșim. Din discuțiile pe care le avem noi cu oamenii, acum când construim partidul, impresia este că totuși există o masă critică de oameni cu gândire critică, care înțeleg cum stau lucrurile și care înțeleg că din furt nu ai cum să construiești o societate bună pentru toți și că nu poți să trăiești fericit doar în grupul tău mic acolo. Nimeni nu poate fi fericit pe deplin într-o societate săracă, într-o societate supărată, pentru că asta înseamnă instabilitate. Deci trebuie să existăm într-o comunitate fericită. Noi nu credem în aceste excluderi și eu nu cred că orheienii pot fi fericiți în pofida faptului că întreaga țară este nefericită sau că ei pot trăi acolo în bunăstare în contextul în care situația din țară se deterioarează în continuare. E o iluzie care va dispărea foarte curând.

Ne apropiem de o nouă sesiune de Bacalaureat. Un an în urmă, într-un prim interviu pentru Anticoruptie.md, declaraţi că sistemul a început să se schimbe, iar atitudinea elevilor ar fi diferită de cea de acum câţiva ani. Cum credeţi că se va desfăşura sesiunea din acest an, vor răsufla uşuraţi elevii, dar şi profesorii după ce Maia Sandu a plecat din fruntea Ministerului Educaţiei??

Lucrurile merg în continuare bine și spun asta din discuțiile pe care le am cu profesorii, pentru că acum călătoresc și reușesc să discut cu mulți profesori, care în pofida faptului că noi nu am reușit să le îmbunătățim starea materială și să le creștem salariile, ne respectă. Ei ne spun că copiii în continuare învață, deci ei s-au conformat situației și nu doar că s-au conformat, dar au înțeles că asta este corect. De aceea este extrem de important ca acest lucru să îl înțeleagă și Ministerul Educației și să mențină standardele în continuare. Va fi o decepție majoră dacă se va încerca în Bacalaureatul din această vară să se intervină așa cum s-a întâmplat până în 2013 și eu cred că și din punct de vedere politic cei care vor încerca nu doar să "relaxeze" rigorile, dar să permită anumite acte de corupție. Nu contează dacă o să permiți unui copil să copieze sau o să-i dai testul până la examen unui copil sau la o mie. Contează exemplul. Cred că oamenii sunt conștienți de prețul politic pe care îl vor plăti dacă vor face asta. Sper foarte mult ca acest lucru nu se va întâmpla și că Bacalaureatul va rămâne în continuare așa cum este.

În Educație sunt taxe neformale care sunt plătite și la grădinițe, și la școli. Bunăoară, pe Harta Corupției a portalului nostru avem foarte multe sesizări și ori de câte ori facem anumite materiale la aceast subiect există foarte multe reacții. Recent am publicat o investigație privind plățile neformale în grădinițe. Un coleg de-al nostru din Ucraina a mers la mai multe grădinițe și peste tot i s-au impus taxe. Am făcut și un top al taxelor. Nu s-a reușit eradicarea acestui fenomen pe perioada mandatului Dumneavoastră. Cum credeți că scăpăm de acest flagel?

Nu s-a reușit, chiar dacă am introdus anumite elemente de transparență, am schimbat modalitatea de finanțare a școlilor și, respectiv, aceasta a dus la creșterea bugetului oficial al școlii, și respectiv, a redus presiunea pe aceste plăți neformale, dar asta nu înseamnă că noi am reușit să rezolvăm problema și am auzit că după ce am plecat s-au relaxat unii directori care se simțeau un pic intimidați de noi cât eram în funcții. Chiar au anunțat după ce am plecat noi că revenim la practicile precedente. Aici avem două situații: în primul rând este extrem de greu de luptat cu corupția mică și cu plățile neformale, atunci când avem corupție mare. Care este argumentul și cât de dur poți să fii cu oamenii, atunci când se fură un miliard și nimeni nu este sancționat și tu mergi și impui niște rigori foarte dure acolo unde se întâmplă niște ilegalități mai mici. Și doi – salariile. Nu cred că problema plăților neformale poate fi rezolvată fără să rezolvăm problema salariilor profesorilor. Da, plățile neformale se adună nu doar pentru salarii. Legea permite să se adune contribuții benevole atunci când se face un proiect pentru școală. Dar și cu cuvântul "benevol" avem o problemă pentru că se interpretează. Oricum, în momentul în care statul va putea să asigure salarii decente, atunci când va putea să fie și foarte riguros, dur, atunci când luptă cu această corupție. Depinde de cadrele didactice, depinde de cadrele manageriale, dacă ai un manager bun, atunci el nu o să permită aceste lucruri să se întâmple. Nu avem manageri buni peste tot, noi am pornit acest proces, dar nu l-am dus până la bun sfârșit, acest proces de filtrare a managerilor școlari, dar astea sunt lucrurile. Primul lucru pe care trebuie să îl facă o guvernare responsabilă este să transmită un semnal clar și dur de luptă cu corupția mare. Acesta va fi un exemplu. Doi, inclusiv din banii pe care îi va confisca de la corupții mari, să crească salariile profesorilor și să spună: "Până aici! Da, știm că am avut perioade dificile, știm că nu v-am finanțat cum trebuie, s-a terminat totul aici, am tras linie și de aici încolo mergem corect. Vă asigurăm un salariu bun, dar să știți că sancțiunea pentru acte de corupție va fi pe măsură".

Domeniului Sănătății și domeniului Educației îi revin foarte puțini bani și nu acoperă nici pe departe necesarul de care au nevoie. Cum credeți, ce de guvernările anterioare nu au pus preț pe Educație și Sănătate? În Japonia, spre exemplu, Educația este finanțată foarte bine.

În Japonia Educația este finanțată foarte bine pentru că ei au un PIB foarte mare. În Republica Moldova, în valoare relativă, Educația nu este finanțată prost. 7- 8% din PIB este o cifră de două - trei ori mai mare decât procentul de finanțare în țările din regiune. Mă refer și la vecinii noștri, și la Europa Centrală, și Europa de Vest. Problema noastră este un PIB mic și ineficiențele mari în sector. Situația în care puținii bani pe care îi avem, că suntem săraci și nu avem cum să investim 50% din PIB. Eu mi-aș dori și am vorbit întotdeauna despre faptul că Educația o să rămână pentru noi o prioritate, este viitorul. Eu, dacă vreți, am fost responsabilă de "ministerul viitorului" și în continuare cred că acesta este cel mai important minister. În același timp, ținând cont de situația în care ne aflăm, că suntem o țară săracă, trebuie să asigurăm și eficiențele. Și sunt două lucruri: una e să nu mai fim o țară săracă, să scăpăm de corupție și să ne punem pe treabă, să construim o economie puternică, din care o să avem bani și pentru Educație, dar în același timp să asigurăm și această eficiență – și în Educație, și în Sănătate. Pentru că nu putem să cerem sectorului real să finanțeze niște lucruri care nu produc rezultate. Dar asta este pe partea despre finanțare, asta nu înseamnă că chiar dacă avem acest procent relativ înalt de finanțare că guvernările au acordat atenție sectorului educațional. Nu, dimpotrivă. Dacă ne uităm la reforme, dacă ne uităm la persoanele pe care le-au promovat în aceste ministere și în instituțiile care se ocupă de Educație, o să vedem că Educația a fost întotdeauna pentru marea majoritate a guvernărilor la coada clasamentului. Și asta este cea mai mare problemă, pentru că Educația pe termen mediu și lung este soluția pentru toate problemele noastre.

"Nu poți să-i ceri omului să comită un mare act de curaj atunci când este amenințat că o să-și piardă locul de muncă"

Noțiunea de corupție în politică nu este o noutate pentru Republica Moldova. Din momentul în care ați anunțat că vă lansați în politică, v-a propus cineva bani? V-a sugerat să renunţaţi? Au existat tentative de şantaj sau presiuni aşa încât oamenii să nu adere la partid?

Nu a fost nicio ofertă de la partide politice cu bani. Au fost oameni care au venit la birou și unii care au bani - au o mică afacere, de exemplu - și care pot să contribuie. Au fost oameni care nu au bani, oameni de vârstă înaintată bunăoară, care cu greu ajung la birou și spun: "V-am văzut ieri la televizor și ați zis că nu aveți bani pentru partid. Uite, am venit cu 300 de lei." Le-am spus tuturor că apreciem enorm, dar nu colectăm bani. Asta se va întâmpla după ce vom fi înregistrați ca partid, atunci când vom avea un cont deschis. Atunci vor putea să facă un transfer legal, frumos, documetat, transparent, pentru că nu vom putea exista dacă nu vom beneficia de anumite donații. Presiunile evident că au loc, dar am fost conștienţi de asta de la bun început. Am înțeles că nimeni nu cedează puterea de bună voie, mai ales cei care au ce pierde. Nu vorbesc doar despre averile mari, dar și despre libertate. Foarte mulți dintre ei vor trebui să-și piardă libertatea și bineînțeles că aceste persoane vor lupta cu toate metodele legale și mai ales ilegale. E o luptă care nu este dreaptă în acest sens, dar acolo unde intimidările sunt foarte mari noi le spunem oamenilor să se retragă puțin. Nu putem să le cerem oamenilor să renunțe la un loc de muncă dacă locuiesc într-o localitate mică, aceasta fiind singura sursă de existență. Nu poți să-i ceri omului să comită un mare act de curaj atunci când este amenințat că o să-și piardă locul de muncă. La Chișinău și în alte localități este mai simplu pentru că aici oamenii sunt mai liberi în alegeri. Documentăm toate aceste intimidări și acolo unde cei intimidați se simt confortabil ca să le facem publice, o vom face. Unde nu –  le vom raporta organizațiilor internaționale, cel puțin ca să le informăm despre adevărata față democratică a acestei guvernări. E destul de trist ca după 25 de ani de democrație oamenilor să le fie frică sau să fie sancționați pentru faptul că aleg un partid politic sau altul.

Cum veți asigura transparența resurselor financiare care vor veni la partid? În republicile baltice, de exemplu, poţi vedea numele fiecărei persoane care donează bani unui partid, chiar şi numele celor care au donat doar cinci euro. Cum va fi în cazul PAS?

Ați văzut că noi am făcut până acum publice cheltuielile grupului de inițiativă de constituire a partidului, deja a mișcării “În PAS cu Maia Sandu”. În momentul în care vom avea partidul înregistrat, intrăm pe buchia legii, pentru că este o lege care reglementează modalitatea. Cotizațiile de membru sunt prima sursă de finanțare. Şi donațiile sunt importante. Nu știm cât de multe donații vom reuși să adunăm, dar cred că aici depinde și de noi, cât de convingători vom fi în raport cu cei care pot să contribuie. Vom face aceste campanii de fundraising în funcție de un proiect concret. Anunțăm: Iată, pentru activitatea cutare și cutare care se va întâmpla aici și acolo în perioada iunie-iulie avem nevoie de un asemenea buget. Evident că ne propunem să raportăm, să deschidem toate aceste informații, chiar dacă am avut niște discuții cu oameni din mediul economic care au spus că ei sunt interesați să participe, dar că în momentul în care numele lor o să apară acolo, ei sunt conștienți că o să fie hărțuiți de organele de stat. Deci, aici o să vedem cum vom proceda. Acestă informație cu siguranță că este făcută transparent pentru CEC. Vom vedea câtor de mulţi dintre cei care vor să contribuie nu le va fi frică ca numele lor să stea pe site de dimineața până seara. Ne-am inspirat și noi, ne-am documentat și am văzut și experiența țărilor baltice. Am văzut și în cazul unor partide din Ucraina, partide noi, care au un fișier Excel pe site în care lucrurile sunt indicate și pentru sume mai mici. În cazul sumelor foarte mici nu este indicat numele. Se întâmplă în cazul unor sume mai mari, de exemplu de la 1.000 de dolari în sus, pentru că sunt sume importante.

Ce credeți despre presa din Republica Moldova? Este presa o putere? În ce măsură un partid nou creat, cu specialiști foarte buni şi care au ce spune au acces la presa publică și nu numai?

Situația o cunoașteți mai bine decât mine. Eu mă bucur să văd că în pofida situației vitrege existente, există totuși presă independentă și există ziariști curajoși, care fac investigații despre persoane puternice și influente. E o altă problemă că organele de drept nu reacționează la lucrurile pe care le scrie presa independent. Totuși este un act de curaj care trebuie apreciat - în acest mediu vitreg avem și o insulă a presei independente. Avem şi o altă categorie de presă care nu face altceva decât să mă manipuleze, să facă parte din echipa unor partide politice. Ne pare rău pentru existența acestor categorii de oameni, ele sunt nocive pentru că presa are un rol important în educarea societății sau, invers, poate să conducă la degradare. Dacă toată presa ar fi foarte bună, atunci rolul politicienilor responsabili ar fi mult mai ușor. Chiar și așa, ponderea presei independente fiind mai mică, un partid politic care este bine intenționat are totuși o mică posibilitate să ajungă la oameni. Dacă nu și nu, atunci există altă posibilitate care înseamnă de la ușă la ușă, din sat în sat. E mai laborios procesul, dar ajungi să comunici cu oameni pe viu. Asta presupune un efort mai mare, dar dacă funcţionează, atunci trebuie să ni-l asumăm.

Ce lucruri nu trebuia să avem peste 25 de ani de la Independenţă în Republica Moldova?

Noi multe lucruri nu trebuia să avem peste 25 de ani. Cu toții ne-am imaginat că această țară va arăta cu totul altfel peste 25 de ani și e trist. Să știți că în spațiul rural avem mulți membri care sunt de o vârstă înaintată, pentru că tineret nu prea este acolo și sunt mulți intelectuali care au fost în PMAN, atunci când s-a declarat Independența. Sunt oameni care atunci erau relativ tineri, de 40 de ani, și care sperau că o să prindă o altă viață, care au vrut foarte mult să pună umărul la această „altă viață” și care iată s-au pomenit după 25 de ani într-o situație care nu este cu mult mai bună decât cea până la Independență. Dar sunt oameni activi, care mai au optimism și lucrul acesta ne încurajează foarte mult. Este chiar o onoare să știi că acești oameni au încredere şi că poți să faci ceva pentru ei.

Vă mulțumim mult!

Echipa CIJM
2016-05-18 10:19:00

Comentarii