Marin Gherman: Este greu să construiești o logistică a acestor lucrări de reconstrucție în Ucraina, pentru că pot cădea rachete care să-ți distrugă tot ce ai construit

Mădălin Necșuțu
2024-07-30 15:08:00

Analistul politic și jurnalistul din Cernăuți, Marin Gherman, a vorbit pentru buletinul de politică externă al FES/APE despre planurile Kievului în ceea ce privește războiul, dar și abordarea de reconstrucție a Ucrainei. Am discutat despre aspecte tactice de câmpul de luptă, despre mizele politice ale alegerilor din Europa și SUA, dar și despre triunghiul strategic din regiune pe care l-ar putea forma Ucraina, România și Republica Moldova. Toate aceste aspecte se regăsesc în interviul care urmează:

- Cum se prezintă situația în Ucraina în prezent? Cum fac față trupele ucrainene și care sunt așteptările Kievului în confruntarea cu armata invadatoare a Rusiei?

- În primul rând, se pare că cele mai grele perioade, clipe din această confruntare au trecut pentru Kiev în acest an în contextul ofensivei din est, din regiunea Harkov și alte provocări care au fost organizate și planificate de Rusia. Kievul s-a descurcat și nu mai este acea primejdie atât de mare cum se prezenta la începutul acestui an din Karkov, Sumîi și deschiderea unui front pentru Ucraina.

Părțile nu pot să obțină rezultate spectaculoase, rapide, într-o perioadă scurtă de timp, un joc de șah în care Rusia din când în când preia inițiativa și controlul asupra unor teritorii, altfel spus le ocupă, apoi Kievul depune eforturi și le eliberează și tot așa un joc de ping-pong în care Rusia are o inițiativă tactică, dar nu și strategică.

Deci nu ne putem aștepta la ceva spectaculos, asemănător cu ofensiva ucraineană, să zicem, din septembrie 2022, dar nici nu ne putem aștepta la o prăbușire a frontului, după cum ne spune propaganda rusă. Sunt anumite probleme, desigur, în Ucraina și nu doar ce țin de muniție, ci și de încurajarea populației, de menținerea spiritului de luptă, de încurajarea mobilizării, o oboseală de război.

Toate sunt probleme care s-au acumulat și rămâne de văzut în ce mod Ucraina va reuși să le gestioneze cu succes, că învechirea acestui război presupune și schimbarea tacticilor de comunicare cu societatea, ceea ce deocamdată nu observ să se întâmple foarte, foarte bine pentru Kiev.

Scenarii de compromis

- Suntem departe de un acord de pace în acest moment? Poate fi forțată Rusia de comunitatea internațională să accepte o pace în termenii retragerii trupelor sale din teritoriile ucrainene cucerite?

- Noi nu avem nicio formulă de pace în anul 2024. Avem doar denumiri, dar nu și formule de pace. Formula de pace a lui Volodimir Zelenski înseamnă capitularea Rusiei, formula de pace a lui Vladimir Putin înseamnă capitularea Ucrainei.

Celelalte formule de pace nu presupun mecanisme de soluționare a acestui conflict. Când vorbim de un acord de pace pe teritoriul Ucrainei, nu cred că acest lucru s-ar putea întâmpla în viitoarele luni. Nu exclud că ar putea să existe cumva un armistițiu fragil, dar nu și o pace.

În cel de-al doilea rând, ce înseamnă pace în acest război? Aceasta este o altă discuție și ce înseamnă o victorie și o înfrângere pentru toate părțile implicate în acest conflict este o altă discuție.

În același timp, nu cred că vor exista suficiente argumente, dar și capacități strategice din partea Occidentului și Ucraina să-l forțeze pe Putin să se retragă, dar discuția este dacă vor fi sau nu vor fi de acord Zelenski și societatea ucraineană să accepte un armistițiu în contextul în care nu toate teritoriile ucrainene au fost eliberate.

Așadar, despre o pace care ar însemna încetarea focului, dezescaladarea, deminarea teritoriilor și retragerea trupelor de ambele nu cred că vor avea loc nici anul viitor. Un armistițiu nu va fi posibil decât în cazul în care ambele părți ar înțelege că nu au suficiente resurse pentru operațiunile de luptă, au nevoie de o regrupare. Mizele și resursele s-au schimbat foarte mult, lucru care ar putea să se întâmple până la sfârșitul acestui an, astfel încât la începutul anului viitor să avem o nouă configurație. Până atunci, cred că în acest context hibrid, războiul va dura așa cum îl vedem în momentul de față.

În plus, Ucraina și-a schimbat legislația, încearcă să mobilizeze noi și noi forțe și bărbați în acest război și este cu ochii pe alegerile din Statele Unitele Americii, care este posibil să schimbe foarte mult această discuție după lunile noiembrie-decembrie, atunci când vor avea loc alegerile pentru un nou șef la Casa Albă.

Strategii pentru reconstrucția Ucrainei

- Ce efecte a lăsat războiului până în prezent și care sunt estimările, dacă există ele, privind reconstrucția Ucrainei? Cât de costisitor și dificil va fi acest proces de reconstrucție a Ucrainei?

- Un subiect foarte dureros, pentru că Școala de Economie de la Kiev calculează în fiecare zi costul războiului și are și un site în care există toate obiectivele distruse și care sunt în reconstrucție. Chiar și acum se renovează anumite obiective, presupunând miliarde de dolari pentru acest proces și cifrele cresc de la o zi la alta.

Un subiect dureros din două perspective: una simbolică, și anume data de 24 februarie 2022 a însemnat o dilemă pentru conducerea ucraineană fie să lupte sau să accepte condițiile Federației Ruse și să ia revanșă mai târziu.

Atât Ucraina cât și societatea ucraineană au fost de acord cu continuarea luptelor împotriva agresiunii Federației Ruse. Iar în momentul de față, după doi ani și jumătate de război, mulți ucraineni se întreabă, așa cum ne arată și sondajele sociologice, dacă a meritat acest efort foarte mare în contextul distrugerilor care au fost provocate.

De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că unii cred în propaganda Federației Ruse care le spune ucrainenilor că, în realitate, avem curent electric, dar oligarhii ucraineni îl vând în Uniunea Europeană.

Nici autoritățile ucrainene nu au avut prea multă măiestrie în a comunica cu cetățenii și în a le explica acestora în cel de-al treilea an de război ce se întâmplă în realitate cu sistemul energetic ucrainean. Și această oboseală de război creează multe, multe dificultăți, dar problema renovării, reconstrucției ucrainene va fi actuală, indiferent de cum se va încheia acest război.

Discuția merge mai departe. Dacă în 2022 discutam despre o posibilă victorie a Ucrainei, sau o încetare a luptelor pentru o reconstrucție ucraineană, în momentul de față se pune întrebarea cum să o facem azi, pentru că sunt necesități sporite în acest proces azi, în contextul distrugerii infrastructurii energetice, infrastructurii critice și a multor altor provocări care trebuie rezolvate pe măsură ce apar.

 

- Am citit un studiu recent foarte interesant care estima că circa 80% din resursele necesare reconstrucției Ucrainei se regăsesc deja pe teritoriul Ucrainei și n-ar trebui ele importate tocmai pentru a impulsiona economia Ucrainei și așa afectată de război. Cum vedeți lucrurile, ar trebui Ucraina să folosească primordial aceste resurse interne și apoi să exporte anumite materii prime necesare în procesul de reconstrucție sau pur și simplu să lase piața liberă pentru reconstrucția Ucrainei?

- Eu cred că cel mai bun exemplu a fost cel al statelor europene după încheierea celor de-al Doilea Război Mondial. Și chiar s-a discutat despre un „Plan Marshall 2” pentru Ucraina anul trecut. Uniunea Europeană nu a adus ciment și nisip din Statele Unitele ale Americii după cel de-Al Doilea Război Mondial, ci și-a activizat forțele interne.

Este adevărat că Ucraina are resurse naturale foarte importante pentru tot ceea ce înseamnă o reconstrucție - materiale de construcție, forță de muncă, tehnologii și oameni cu experiență. Acest proces ar activa foarte mult economia ucraineană. Dar această discuție ține din nou de o posibilă pace sau armistițiu în Ucraina. Dar este greu să construiești o logistică a acestor lucrări, pentru că pot cădea rachete care să-ți distrugă tot ce ai construit. Acest lucru s-a întâmplat și au distrus și șantierele și oamenii care lucrau acolo.

Pe perioada de pace este o paradigmă și un mod de gândire cu adevărat în care resursele sunt suficiente, dar avem nevoie, desigur, de resurse financiare pentru pornirea acestui motor economic în Ucraina și avem nevoie și de sprijinul vecinilor, inclusiv al Republicii Moldova, al României și altor state din vecinătate, care ar putea să ajute prin consultanță și prin exportul de expertiză mai liberă comparativ cu solicitările care vor apărea pe teritoriul Ucrainei.

 

Perspectivele colaborării trilaterale

- Cum vedeți colaborarea trilaterală în acest moment dintre Ucraina-Republica Moldova – România? Cât de importantă este dezvoltarea cooperării între cele trei state în regiune?

- Acest triunghi geopolitic pe care l-am promovat mult timp eu și alți specialiști în relații internaționale a fost umbrit de provocări geopolitice mari din trecut. Și era cumva lăsat deoparte. Kievul nu considera ca fiind o prioritate a sa primordială de a-și dezvolta relațiile cu Republica Moldova și România.

Dar lucrurile s-au schimbat foarte mult după 2014, dar mai ales acum. Nefericirea războiului face că Kievul se uită tot mai atent la Republica Moldova și la România, ca la un spațiu al prieteniei. Desigur, prin prisma decidenților politici de la Kiev, Republica Moldova este văzută, pe de o parte, ca un partener, pe de altă parte, ca o sursă de destabilizare în contextul proceselor electorale și comunităților de acolo, ca fiind un prieten, nu un inamic, iar acest lucru s-a schimbat în Ucraina extraordinar de mult după 24 februarie 2022.

Când vorbim de România, vorbim despre un stat membru NATO și membru al Uniunii Europene. România reprezintă un pilon de sprijin pentru Ucraina în contextul eforturilor defensive. Multe dintre dosarele problematice din trecut, pas cu pas, sunt rezolvate, inclusiv cele ce țin de diferendurile din trecut pe tema canalului Bâstroe, Insula Șerpilor, problema minorităților naționale românești din Ucraina.

Au început să fie separate aceste dosare de discuții și segmentate așa cum ar trebui să fie, într-un spirit european. Pas cu pas, lucrurile se schimbă, merg înspre o normalizare a acestor relații.

În plus, avem și inițiativa aceasta de fundamentare, de creare a unui parteneriat strategic dintre Ucraina și România. Desigur, lucrurile nu merg așa cum ne-am dorit, atât de accelerat, dar se schimbă foarte mult, pas cu pas.

Și nu în ultimul rând, trebuie să menționăm faptul că România poate să se transforme într-un important actor care să exporte stabilitate și securitate în Ucraina. Despre România în Ucraina se menționează acum în termeni de stabilitate, securitate, NATO.

Lucrul acesta contează foarte mult pentru decidenții politici de la Kiev și tot ceea ce înseamnă mediul de expertiză. Ne-am dorit mult mai mult să se dezvolte această trilaterală Kiev-București-Chișinău.

Multe, de asemenea, depind și de rezultatele alegerilor care urmează să se desfășoare pe teritoriul Republicii Moldova, ca să fie un triunghi cimentat, geopolitic, din toate punctele de vedere.

Avem și un trenuleț geopolitic care merge dinspre Kiev și Chișinău spre Bruxelles. Ambele state au lansat procesul de negocieri pentru aderarea la Uniunea Europeană și, desigur, ambele capitale au nevoie de sprijinul Bucureștiului, astfel ca România să continue să fie un avocat de nădejde pentru ambele capitale. Și sunt, după cum vedeți, foarte multe aspecte care pot fi dezvoltate în viitor dacă configurațiile militare, geopolitice, vor fi favorabile.

 

- Legat de deschiderea capitolului de negociere cu Uniunea Europeană, atât de către Ucraina, cât și de Republica Moldova, cât de dificil îi va fi Ucrainei în condiții de război să facă reforme pentru că știm că acesta e un proces tehnic care durează mulți ani de obicei, trebuie investite multe resurse, capacitatea administrativă și așa mai departe.

- Și războiul este o provocare. În același timp, războiul nu mai este o scuză când vorbim despre promisiunea Kievului de a realiza reforme. Odată ce îți asumi aceste reforme, trebuie să mergi mai departe. Și a doua problemă în acest context este posibila rezistență care va fi manifestată dacă vorbim de regiunile vestice, unde există această deschidere pentru modificarea configurațiilor administrative, după cum solicită Uniunea Europeană, dar există și alte regiuni ucrainene în care va fi prezentă această rezistență.

De ce trebuie să modificăm anumite lucruri? De ce trebuie să fim mult mai transparenți ca decidenți politici și administrații locale, de ce avem nevoie de toate aceste lucruri? Nu peste tot ideea de integrare europeană este văzută la fel.

Aceasta este, în general, sprijinită și pentru acest lucru, de fapt, își dau viața militarii ucraineni care luptă împotriva agresiunii Federației Ruse. Dar când vorbim despre Europa și integrare europeană, noțiunile acestea sunt văzute diferit în diferite regiuni ale Ucrainei și asta ne-o arată și studiile sociologice.

Dacă undeva în sudul țării, când vorbim despre integrare europeană, oamenii înțeleg o bunăstare mâine și dimpotrivă nu sunt de acord cu schimbarea modului de viață, că asta presupune o integrare europeană - renunțarea la multe lucruri care nu ne fac bine.

În vestul țării lucrurile sunt văzute mult mai realist, pentru că acel contact cu Uniunea Europeană în vestul țării era mult mai accentuat pe parcursul ultimilor decenii. Oamenii au văzut ce înseamnă spiritul libertății și cum este construită o instituție europeană oriunde în lume.

Cum va reuși Kievul să gestioneze aceste două provocări — Războiul și rezistența și opoziția față de reforme din partea elitelor locale și a populației — de aceste două lucruri va depinde foarte mult succesul sau insuccesul Kievului. Autoritățile ucrainene trebuie să vină cu explicații plauzibile și unele ce țin de comunicare strategică cu populația, și toate acestea în contextul unei agresiuni din partea Federației Ruse. Este o ecuație foarte complicată și cred că nimeni din analiștii politici nu ar avea curajul să zică când toate lucrurile acestea ar putea să fie finalizate.

Și cel mai trist poate pentru Kiev este că nu mai există modalități de a scurta acest proces, nu mai există scurtături.

Kievul a găsit o scurtătură și a reușit să deschidă dosarul de negocieri cu Uniunea Europeană, dar alte nu vor mai exista. De acum înainte, orice scurtătură, atunci când vorbim despre o apropiere instituțională, economică și politică de Uniunea

Europeană, ar pune sub semnul întrebării funcționalitatea Uniunii Europene ca atare.

Și cred că am încheiat capitolul sărbătorii, deschidem capitolul în care trebuie să se muncească și să se demonstreze prin fapte concrete și reale disponibilitatea de europenizare a societății și a mecanismelor administrative din Ucraina.

 

Miza alegerilor din SUA

- Cât de important este pentru Ucraina ce se întâmplă în alegerile de la Casa Alba? Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a menținut relații bune și cu Joe Biden, dar a vorbit de curând la telefon și cu Donald Trump. Cât de important este pentru Kiev cine va fi următorul președinte la Casa Albă, și mai ales cum se va raporta la acesta din perspectiva sprijinul militar pentru Ucraina din partea SUA?

- Tocmai acest al doilea aspect este de fapt cel important. Pentru Ucraina nu contează neapărat cine va fi președinte la Casa Albă, ci în ce măsură va continua să sprijine Ucraina, cel puțin la fel ca administrația Biden.

Și nu contează că va fi Donald Trump sau altcineva, și nu contează care partid va reprezenta, lucrurile acestea sunt mai puțin importante. Îngrijorarea numărul unu la Kiev este să nu se trezească statul ucrainean singur, și nevoit să lupte singur împotriva Rusiei.

Să nu uităm că din mai 2022, Ucraina este total dependentă de resursele, munițiile, de sprijinul occidental, și în special cel american, care a contat foarte mult. Doar să observăm câte lucruri grave, tragice pentru viața oamenilor din Ucraina s-au întâmplat în timp de șase luni, cât Statele Unitele Americii au tergiversat sprijinul acordat Ucrainei în contextul acestui război.

Și desigur, Kievul se gândește că o eventuală schimbare a președinției americane ar însemna anumite riscuri pentru păstrarea statului ucrainean ca atare, pentru rezistența acestuia. Ultimele discuții dintre Volodimir Zelenski și conducerea ucraineană cu echipele Biden și Trump au demonstrat încă odată că Kievul se pregătește pentru orice scenarii. Indiferent cine va fi președinte, se va discuta cu acesta. Iar dacă Trump are șanse foarte mari să devină președinte, vom intra într-un alt scenariu în care liderii țărilor din estul Europei, rând pe rând, vor încerca să creeze noi legături simbolice cu liderul celui mai important stat de pe planetă - Statele Unite ale Americii.

Există și mesaje interne pentru populația din Ucraina, cumva de parcă se observă o pregătire pentru cele mai sumbre scenarii. Administrația Zelenski spune că chiar dacă SUA nu ne vor ajuta ca odinioară, ucraineni sunt doritori să lupte până la final, chiar și fără sprijinul SUA.

Dar resursa aceasta comunicațională a Kievului este cumva epuizată. Zelenski reușea în 2022 să sensibilizeze mult mai mult opinia publică, era pe primele pagini ale ziarelor, era invitat de Parlamentele lumii și încerca să schimbe abordarea comunități internaționale față de acest război. Acum acestuia îi vine tot mai greu.

Acum interesele și agendele statelor lumii s-au schimbat și configurațiile electorale din Europa nu par favorabile Ucrainei. Am văzut și alegerile din Franța și alegerile care se desfășoară și care urmează să se desfășoare în alte state ale Uniunii Europene, în plus alegerile din statele Unitele ale Americii — toate acestea ar putea să genereze o schimbare fundamentală a abordării subiectului războiului în Ucraina.

De toate aceste lucruri va depinde aprobarea sau dezaprobarea Kievului pentru o încetare a focului. Deci vorbim despre resurse și despre mizele în acest conflict care le putea să se schimbe în funcție de contextul electoral.

 

Vă mulțumim!

Mădălin Necșuțu
2024-07-30 15:08:00

Comentarii