Deputata Partidului Mișcarea Alternativă Națională (MAN), Olga Ursu, a oferit un interviu pentru Buletinul de politică externă al FES/ APE, în care am discutat despre viziunea partidului de opoziție din care face parte privind modul în care ar trebui să arate reforma administrației publice locale. Am abordat modelele aplicate în alte state europene și care ar fi tiparul cel mai potrivit pe care Republica Moldova ar trebui să îl urmeze în cadrul acestei reforme cruciale, solicitate și de UE. Vă invităm să citiți în rândurile ce urmează interviul integral:

- Doamnă Ursu, reforma administrativ teritorială a revenit pe agenda Guvernului. Cum evaluați această inițiativă din perspectiva MAN – este o reformă necesară sau una grăbită politic?

- Din punctul meu de vedere, ca lucră tor în administrația publică locală și având în vedere dialogul constant inclusiv cu Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM), consider că reforma administrației publice locale este una strict necesară și inevitabilă.

Fără îndoială, ea este necesară și din perspectiva aderării la UE. Sistemul actual este mult prea fragmentat pentru dimensiunea populației pe care o avem și, din păcate, ineficient în anumite zone rurale, unde populația este foarte redusă.

Avem primării cu capacități fiscale și administrative limitate, cu o bază fiscală extrem de restrânsă. Toate acestea sunt însă consecința modului în care a fost gestionat sistemul în ultimii ani – nu doar în ultimii 6–7 ani, ci chiar în ultimii 15 ani – perioadă în care multe servicii au fost centralizate, iar descentralizarea financiară nu a avut loc în măsura necesară.

De aceea, inclusiv Partidul MAN susține această reformă. Totuși, întrebarea esențială nu este când o facem, ci cum va fi realizată.

Am analizat conceptul prezentat, unul lansat relativ târziu. În prezent, nu există un document final care să poată fi transmis Parlamentului spre aprobare. Ceea ce avem este, mai degrabă, o analiză bine structurată – o diagnoză. Avem, așadar, diagnosticul, dar nu și tratamentul.

În acest context, întrebarea este dacă vorbim despre o reformă structurală reală sau doar despre o reajustare, așa cum sugerează și conceptul prezentat.

Argumente valide, dar parțiale

Reducerea numărului de raioane și reorganizarea teritorială reprezintă una dintre ideile centrale ale reformei. Considerați că acest model este potrivit pentru Republica Moldova?

Guvernul invocă frecvent faptul că această reorganizare a administrației publice locale este necesară în contextul integrării europene. Ni se spune că, într-un fel sau altul, UE solicită Republicii Moldova să realizeze această reformă, inclusiv pentru a putea absorbi mai eficient fondurile europene care vor veni ulterior.

Acest argument este valid, dar doar parțial. Consider că problema Republicii Moldova nu ține doar de dimensiunea unităților administrativ-teritoriale, ci, într-o măsură foarte mare, de lipsa unei descentralizări financiare reale, despre care discutăm de fiecare dată.

Mișcarea Alternativă Națională, precum și eu personal, susținem mai degrabă conceptul municipalizării, un subiect tot mai des discutat. Este o poziție bine argumentată și susținută inclusiv de Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM), precum și de mai mulți experți, având în vedere că raioanele reprezintă o structură depășită.

Nu este vorba doar despre denumire, deși au existat numeroase discuții și pe acest aspect. Atât timp cât raioanele sunt păstrate ca structură, ele vor rămâne intermediari care redistribuie resursele, așa cum se întâmplă și în prezent, adesea pe criterii politice.

În opinia mea, o reformă corectă, autentică și eficientă poate fi realizată doar prin municipalizare, nu prin menținerea structurii existente. Municipalizarea presupune eliminarea nivelului intermediar – APL de nivel 2 – și consolidarea orașelor prin integrarea teritoriilor adiacente.

- Există riscul ca această reformă să ducă la o centralizare excesivă a puterii la Chișinău? În opinia dumneavoastră, cum ar trebui să arate un model echilibrat între autonomie locală și eficiență administrativă?

- Cu siguranță, riscul unei centralizări excesive este unul dintre cele mai discutate aspecte în contextul reformei APL propuse în prezent de Guvern. Totuși, nu este auto mat că o unitate administrativ-teritorială mai mare va beneficia și de o autonomie financiară mai ridicată.

Atât timp cât aceste unități nou amalgamate, mai extinse teritorial, nu vor dispune și de resurse suficiente pentru a-și exercita atribuțiile, reforma nu va produce efectele scontate. În acest caz, ea riscă să se limiteze la simple redimensionări teritoriale și, probabil, și politice.

De altfel, modificările recente la legea privind amalgamarea – în special eliminarea criteriului de proximitate și a necesității unui vot calificat al consiliilor locale pe o perioadă mai îndelungată – pot fi interpretate ca indicând mai degrabă o redimensionare politică. În acest sens, există riscul unei centralizări sporite, inclusiv pe criterii politice, în jurul actualei guvernări.

Promisiuni mai vechi

- Autoritățile promovează conceptul de amalgama re voluntară. Cât de realist este acesta în condițiile actuale? Considerați că stimulentele financiare sunt suficiente pentru a convinge primăriile mici să accepte această reformă?

- Guvernul promovează această amalgamare voluntară nu de ieri, de azi, ci de aproximativ trei ani. În tot acest timp, au fost anunțate diverse stimulente financiare investiții, granturi, suport tehnic și altele.

Totuși, dacă privim realitatea din teren, observăm că rezultatele sunt foarte limitate. Din cele 898 de autorități publice locale din Republica Moldova, doar două clustere au parcurs cu succes procesul de amalgamare voluntară.

Acest lucru sugerează că mecanismul nu a funcționat. Fie stimulentele financiare au fost insuficiente, fie au existat și alte probleme. În opinia mea, pe lângă lipsa re surselor – într-un context în care necesitățile de investiții în infrastructură sunt foarte mari (drumuri, iluminat, rețele de apă și canalizare) – a lipsit și predictibilitatea pe termen lung a acestor investiții.

Localităților li se promit investiții în primii ani după amalgamare, însă nu există claritate privind continuitatea și sustenabilitatea acestora pe termen lung. Acest aspect este esențial și explică de ce încrederea autorităților locale în acest proces rămâne fragilă.

În același timp, aflăm că, în cazul în care amalgama rea voluntară nu va avea loc, Guvernul ia în calcul o „amalgamare normativă”. Un termen care sună tehnic, dar care, în esență, poate fi interpretat ca o formă de amalgamare forțată, din oficiu.

Mesajul transmis localităților este că, în lipsa amalgamării voluntare, accesul la fonduri europene și la investiții de stat ar putea fi limitat. Acesta a fost, de altfel, unul dintre factorii care au determinat unele localități să intre în proces.

Cu toate acestea, există numeroase semnale privind modul în care se desfășoară acest proces. În unele cazuri, primarii nu sunt implicați, iar, potrivit unor poziții exprimate inclusiv de Congresul Autorităților Locale din Moldova (CALM), pragul de vot necesar pentru decizie a fost redus – de la două treimi la majoritate simplă.

Consider că orice modificare teritorială ar trebui, în primul rând, să reflecte voința cetățenilor. Este nevoie, cel puțin, de consultări extinse, iar soluția cea mai corectă ar fi organizarea unui referendum, fie local, fie național.

În această logică, MAN continuă să susțină organizarea unui referendum, pentru că nu doar o majoritate de consilieri ar trebui să decidă, ci cetățenii înșiși. Ei sunt cei care trebuie să hotărască dacă își doresc amalgamarea, ce impact acceptă asupra identității locale și ce așteptări au în materie de investiții și dezvoltare.

În acest context, modificările adoptate recent în Parlament ridică semne de întrebare serioase privind direcția și corectitudinea procesului.

Exemple din alte state

- Reforma este prezentată ca o soluție pentru eficientizarea cheltuielilor publice. Considerați că va genera economii reale sau mai degrabă o redistribuire a resurselor? Vor putea noile entități administrative să atragă fonduri europene fără sprijinul autorităților centrale?

- Chiar și Guvernul a recunoscut că reforma nu va genera economii pe termen scurt, ci, dimpotrivă, va duce la creșterea cheltuielilor în prima etapă. În ceea ce mă privește, argumentul potrivit căruia primăriile comasate vor avea automat o capacitate mai bună de a accesa fonduri europene nu este pe deplin convingător. Avem exemplul României, unde autoritățile locale nu s-au comasat pentru a accesa fonduri, ci și-au consolidat capacitățile instituționale.

Autoritățile locale au angajat experți pentru elaborarea proiectelor, au externalizat servicii de consultanță și au format parteneriate sau clustere pentru a accesa în comun fonduri europene.

Prin urmare, eventualele economii ar putea apărea doar în măsura în care sunt eliminate dublările administrative – și aici revine discuția despre necesitatea renunțării la structuri depășite, precum raioanele.

Pentru ca reforma să fie una eficientă, sunt esențiale trei elemente: (1) o descentralizare financiară reală; (2) delegarea atribuțiilor însoțită de resursele financiare necesare; și (3) consolidarea capacităților instituționale.

Un exemplu concret este legat de salarizarea personalului implicat în gestionarea proiectelor finanțate din fonduri externe. Începând cu acest an, adaosul salarial a fost limitat la 50%, față de 75% în anii anteriori. Pentru un tânăr specialist din administrația publică locală, acest aspect este esențial, deoarece influențează direct atractivitatea acestor poziții.

Teoretic, entitățile administrative mai mari ar putea avea un acces mai facil la fonduri europene. În practică însă, fără capacități instituționale interne sau fără sprijin extern specializat, acest lucru rămâne dificil de realizat. Extinderea teritorială, în sine, nu rezolvă problema de fond.

Risc de politizare

- Reforma este pregătită într-un an pre-electoral. Credeți că există o miză politică în spatele acestui proces?

- Atunci când astfel de reforme sunt inițiate în prag electoral sau într-un an electoral, ele ridică, în mod firesc, mai multe semne de întrebare.

Consider că asemenea reforme trebuie să depășească ciclurile electorale. Ele ar trebui planificate și implementate pe termen mai lung și, mai ales, să beneficieze de un consens larg. Pentru că ne dorim o reformă corectă, autentică și ireversibilă. Este o reformă esențială pentru administrațiile din Republica Moldova, iar obiectivul ar trebui să fie, fără echivoc, succesul ei.

Succesul sau eșecul unei astfel de reforme nu ține doar de idee, ci mai ales de modul în care este realizată. De aceea, este important ca ea să aibă o susținere largă și să fie implementată corect. În lipsa unei certitudini privind modul optim de aplicare, ar fi utilă inclusiv pilotarea unor soluții înainte de extinderea la nivel național.

- Guvernul leagă această reformă de parcursul european. Este justificată această legătură sau este mai degrabă un argument politic?

- Guvernul asociază aproape orice reformă, modificare sau inițiativă legislativă cu parcursul european. Or, cetățenii Republicii Moldova și-au exprimat deja opțiunea în acest sens, inclusiv prin referendumul privind integrarea europeană.

În ceea ce privește absorbția fondurilor, aceasta depinde, în primul rând, de capacitatea autorităților locale. Nu este neapărat adevărat că o unitate administrativă mai mare va accesa mai ușor fonduri. Dacă ne uităm la direcțiile de finanțare discutate inclusiv la nivelul Comisiei Europene, acestea sunt orientate, în următorul ciclu bugetar al UE, în mare parte către autoritățile centrale.

Prin urmare, există o tendință de centralizare inclusiv la nivel european. În opinia mea, aceasta este o abordare discutabilă, deoarece autoritățile locale au capacitatea de a implementa proiectele mai rapid și mai eficient. Atât timp cât administrațiile publice locale nu beneficiază de finanțare directă, ci prin intermediul autorităților centrale, există riscul politizării investițiilor și al întârzierilor în implementare. În schimb, finanțarea directă ar contribui la depolitizarea alocărilor și ar permite direcționarea resurselor exact acolo unde este nevoie.

Primarii și consilierii locali sunt cei care cunosc cel mai bine necesitățile comunităților. În acest sens, proiectele concepute și implementate direct la nivel local ar putea răspunde mai adecvat acestor nevoi, comparativ cu programele centralizate, cum este, de exemplu, „Satul European”.

Baze corecte pentru reformă

- Dacă reforma va fi implementată în forma actuală, considerați că va contribui la consolidarea administrației publice locale sau, dimpotrivă, riscă să genereze noi probleme structurale?

- Dacă reforma se va limita doar la modificarea granițelor teritoriale ale localităților, efectele vor fi nule, iar implementarea ei riscă să nu fie dusă corect la bun sfârșit.

Pilonii esențiali ai unei reforme reale sunt descentralizarea, delegarea de competențe, creșterea veniturilor proprii ale administrațiilor publice locale – nu doar a celor provenite din transferuri – precum și digitalizarea și dezvoltarea serviciilor integrate.

Obiectivul ar trebui să fie apropierea serviciilor publice de cetățean. În forma actuală însă, reforma pare să ducă mai degrabă la îndepărtarea acestor servicii, la diminuarea rolului administrațiilor publice locale și la o continuare a centralizării excesive.

În esență, vorbim despre o redimensionare a centralizării, nu despre o veritabilă reformă.

- Vă mulțumim!