Parascovia Munteanu:  „Atâta timp cât nu va exista legătură dintre politici, servicii sociale și bugete, nu vom avea rezultate în asigurarea drepturilor persoanelor cu dizabilități”

Cornelia Cozonac
2020-08-21 13:28:00
CIJM

În 2010 Republica Moldova s-a angajat, prin ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, să asigure șanse egale și oportunități pentru integrare și dezvoltare tuturor persoanelor cu dizabilități. Ce s-a reușit și unde mai avem încă probleme de soluționat, ne spune Parascovia Munteanu, expertă în protecția drepturilor persoanelor cu dizabilități și coordonatoare de proiecte în cadrul organizației Keystone Moldova. Am discutat cu Parascovia Munteanu despre drepturile persoanelor cu dizabilități în Republica Moldova, politici de dezinstituționalizare și integrare în comunitate, dezvoltare de servicii în comunitate, despre atitudini și mentalitate, despre implicarea autorităților, dar și despre efortul și dedicația cu care lucrează mai multe organizații neguvernametale pentru a promova drepturile persoanelor cu nevoi speciale, pentru a le ușura viața mamelor cu copii cu dizabilități, a familiilor în care sunt persoane cu nevoi speciale:   

Anticoruptie.md: - Acum zece ani, Republica Moldova a ratificat Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Ce s-a schimbat în această perioadă din perspectiva drepturilor persoanelor cu dizabilități? 

Parascovia Munteanu: - Sunt schimbări aproape la toate drepturile. Cel mai vizibil este că s-a redus din discriminarea persoanelor cu dizabilități de a trăi în comunitate. Aici avem dezvoltat atât cadrul de politici, cât și multe activități întreprinse, în special, de organizațiile  persoanelor cu dizabilități sau alte organizații ale societății civile care promovează drepturile omului. Practic, persoanele cu dizabilități în această perioadă au demostrat că sunt o forță și au abilități, că trebuie și pot contribui la consolidarea unei societăți incluzive. În acest timp, foarte multe s-au reușit la aspectul de politici, în ceea ce privește incluziunea socială. Zece ani în urmă nu puteam vorbi despre dezinstituționalizare, pentru că era o rezistență enormă din partea autorităților publice locale, centrale și chiar din partea familiilor, membrilor comunităților care încercau să ne convingă  că persoanele cu dizabilități mitale nu pot să meargă la aceiași școală ca alți copii, să muncească în rând cu alte persaone. Cu eforturi comune și cu suportul societății civile, care a beneficiat de suportul mai multor donatori și aș vrea să menționez aici contribuția Uniunii Europene și a Fundației Soros-Moldova la promovarea incluziunii și a traiului în comunitate a persoanelor cu dizabilități.

Îmi aduc aminte acum 10 ani cât era de complicat să convingem autoritățile să susțină inițiativele implementate de societatea civilă și în special proiectul Educație incluzivă Moldova, inițiat în 2008. Cu mare greutate am pătruns în comunitățile din republică și cu mare greu am intrat pe teritoriul instituțiilor rezidențiale. În acea perioadă Keystone era singura organizație care încerca să schimbe mentalități, să spargem stereotipurile despre traiul în comunitatea atât al copiilor cu dizabilități, cât și al persoanelor adulte. Astăzi sunt mândră că forța societății civile este mult mai mare. În prezent zece organizații similare există în Moldova, colaborează și au acorduri de parteneriat cu instituțiile rezidențiale din țară și pledează, alături de noi pentru dezinstituționalizare și  trai în comunitate. Aceasta este o realizare majoră.

La nivel de comunitate există tot mai multe organizații neguvernamentale locale care au implementat acele practici pozitive, pe care le-a avut organizația noastră, care este una internațională, și au stabilit un dialog consolidat cu APL-uriel și, grație suportului financiar al partenerilor. Practic, partenerii contribuie la dezvoltarea serviciilor sociale pentru copii și adulți cu dizabilități, iar aceasta, în primul rând , contribuie la realizarea drepturilor lor. Ieșind din casă și mergând la un serviciu social sau așteptând diferite echipe să vină la domiciliu și să acorde asistența de care au nevoie, aceasta este o relaizare mare și este o atribuție în asigurarea calității vieții, ale standardelor și accesul persoanelor la viață în comunitate. 

   Asociația  Social- Asist din satul  Cocieri a construit sere lânga locuințele protejate și ajută persoanele cu dizabilități să-și dezvolte abilități de lucru; de antreprenoriat social

Anticoruptie.md: - Suntem în perioada pandemiei, care a schimbat viața în comunitate, a generat provocări cărora trebuie să le facă față autoritățile locale și nu numai. Cum se descurcă persoanele cu dizabilități în perioada de pandemie. Cum au acționat autoritățile în raport cu familiile în care sunt persoane cu dizabilități?

P.M.: - În contexul pandemiei, încă o dată ne-am convins că persoanele cu dizabilități au fost uitate de autorități în toate acele măsuri de prevenire și control a infecției. După o anumită perioadă, atunci când prestatorii de servicii au început să vorbească și să scoată în evidență vulnerabilitatea persoanelor cu dizabilități în fața pandemiei, abea atunci au început a fi promovate unele acțiuni concrete.

Autoritățile au decis sistarea și închiderea serviciilor sociale la nivel de comunitate, ceea ce a fost o mare greșeală. Pentru persoanele cu dizabilități, aceste servicii au fost extrem de necesare. Aceste categorii de persoane vulnerabile cu atât mai mult au avut nevoie de servicii de la începutul perioadei de pandemie. Keystone Moldova este și un pretator de servicii de asistență telefonică gratuită pentru persoanele cu dizabilități. Din luna martie, numărul de apeluri a crescut cu 50 %, aceasta s-a întâmplat din cauza că persoanele nu puteau găsi suportul la nivel de comunitate, majoritatea acestor persoane au rămas practic fără asistența zilnică. Persoanele care sunt la asistența statului, aici mă refer la persoanele care se află în plasament, în servicii comunitare, cât și în cele rezindențiale, practic prestatorii au rămas singuri să facă față situației. Lipsa de cunoștințe și lipsa de abilităților, pe alocuri și lipsa echipamentului de protecție, acestea au fost principalele probleme cu care s-au confruntat prestatorii de servici, în mod special din cadrul organizațiilor neguvernamentale. 

Ei au sunat și au cerut suportul societății civile, dar vă dați seama că societatea civilă nu are resurse financiare, alocate special pentru materiale de protecție. Keystone a inițiat dialoguri cu organizațiile donatoare și suntem recunoascători finanțatorilor că au fost receptivi și au creat fonduri separate pentru a răspunde situației emergente. Prin intermediul societății civile au fost procurate materiale de protecție pentru personalul de asistență  și persoanele cu dizabilități din comunitate, care au continuat și pe perioada de pandemiei – să meargă la serviciu, să poată merge să-și facă cumpărărturi.

O altă problemă e că au fost sistată de nenumărate ori serviciilor de reabilitare și recuperare, de ortopedie și protezare. Multe persoane nu pot pur și simplu să amâne sau să replanifice aceste ședința de reabilitare. Toate serviciile de sănătate s-au reorientat la serviciile de prevenire și control Covid-19, însă celelalte probleme au rămas neacoperite. Părinții care au copii cu dizabilități severe, cu probleme de comportament au rămas fără suportul necesar din partea autorităților și ale prestatorilor de servicii. Este vorba despre servicii de sănătate și cele sociale.

Un alt aspect, care nu trebuia să se întâmple e că toate persoanele cu dizabilități infectate au fost referite în spitale de psihiatrie și aici este discutabil. Nu toate persoanele cu dizabilități intelectuale, de exemplu, care s-au infectat de Covid suferă de tulburări mintale. Însăși spitalizarea în spitalul de psihiatrie a intensificat acest stres emoțional, această stare psihologică, pentru că unii dintre ei au mai avut unele experiențe trăite în spitalele de psihiatrie și această infecție cu Covid a agravat starea psiho-emoțională a persoanelor cu dizabilități.

Dacă e să vorbim despre drepturi, nicăieri nu vom găsi că persoanele cu dizabilități trebuie să fie tratate în servicii de sănătate special amenajate pentru ei. Ei au dreptul la serviciile de sănătate de care beneficiază toată populația. Noi, ca societate civilă, am fost contactați de unii prestatorii care ne-au rugat să menținem anonimatul și s-au plâns că specialiștii din cadrul serviciului de sănătate publică refuză să vină să efectueze testarea sau să primească în instituții generale persoanele cu dizabilități, ca să fie testate la Covid. Aici prestatorii au fost puși în situația să preleveze probe, să le aducă la laboratoare. Întrebarea noastră este cât de pregătiți au fost acești prestatori de servicii, noi nu putem să știm. Unii au beneficiat de ghidare la telefon, alții - la distanță, însă cu regret avem și semnale că unii prestatori s-au informat singuri despre ce trebuie să facă.

Parascovia Munteanu, Keystone Moldova

Anticoruptie.md: - Noi am relatat cazuri despre numărul mare de infectați în centrele de plasament. De ce s-a ajuns la așa situații? Care au fost problemele acolo? 

P.M.:- Personalul din aceste instituții a avut nevoie de mai multă susținere și suport, pentru că li s-a modificat regimul de lucru și aveau mai multe ture una după alta. Nu au fost pregătite persoanele, cu toate că a fost timp suficient pentru aceasta, nu au avut suficinte materiale de protecție, ceea ce a făcut ca mai mulți angajați să se  concedieze sau să solicite concediu pe această perioada pentru a nu-și pune viața în pericol. Multe reguli și instrucțiuni la nivel național nu au putut fi implementate în instituțiile rezidențiale. Nu putem vorbi aici despre distanța fizică sau socială, gradul de înțelegere a persoanelor cu dizabilități intelectuale sau psiho-sociale, despre reguli de utilizare a dezinfectantului, spălatul pe mâini sau purtarea măștii. Ei au nevoie de mai multe sesiuni de informare în format ușor de ințeles, cu imagini, spoturi video, ceea ce nu s-a întâmplat, pentru că instituțiile nu au asemenea posibilități. Personal acestor instituți a fost nevoit  să acorde și servici de îngrijire și asistență și informare. În rândul persoanele cu dizabilități au început să se intensifice diverse conflicte cât și între personal și persoane cu dizabilități. Ei nu înțelegeau de ce rutina lor a suferit unele modificări, de ce nu au voie să iasă în curte, de ce nu pot să se plimbe de la un etaj la altul, dintr-o clădire în alta. Normele de prevenire și control a infecției au fost foarte greu de implementat. Multe persoane nu au avut acces la informația de afară, nu au putut să se plângă de anumite măsuri de constrângere. Foarte puține persoane au un telefon și pot vorbi cu cei dinafară.

Noi am făcut o statistică cu referire la asistența telefonică înainte și după pandemie. Datele ne arată, că înainte de pandemie, mai multe de 50% din apeluri erau apeluri din instituții. Odată cu stabilirea stării de urgență, numărul apelurilor din instituție a scăzut drastic, ceea ce ne face să credem că și acele puține persoane care aveau acces la un telefon, la internet ca să ne comunice, pe perioada de pandemie, au fost limitate în această posibilitate. Multe dintre acțiunile și măsurile care au fost întreprinse în instituții nu au fost expuse de persoanele cu dizabilități, care o făceau de regulă la serviciul de asistență telefonică.

Anticorupție.md: - Unde rămân carențe  la nivel de cadru normativ, de practici, acțiuni ale APL-urilor, dacă e să ne referim la Convenție?

P.M.: - Cele mai mari carențe rămân la coraportul dintre documentele de politici elaborate și mecanismul de asigurare financiară ale acestor politici. Documente de politici în incluziune socială ale persoanelor cu dizabilități avem foate bune, însă nivelul de implementare lasă de dorit. Nu există un mecanism de implementare a cadrului de politici atât la nivel local, cât și la nivel național.  În multe documente de politici – Programnul național de incluziune, Programul național de dezinstituționalizare,  - vom găsi responsabili, surse de finanțare indicate, dar nu vom regăsi aceste sume și o continuitate în documentele adiționale sau care sunt elaborate ulterior, pentru punerea în practică a acțiunilor prevăzute în programele naționale. Atâta timp cât nu va exista legătura dintre politici, servicii sociale și bugete, nu vom avea rezultate și ne vom baza doar pe contribuția donatorilor și  alocarea resurselor după posibilitate de către APL. Noi cunoaștem foarte bine care sunt bugetele autorităților de nivelul I și II, practic domeniul social nu este unul prioritar pentru autoritățile publice.

Ajungem la perioada de raportare, avem indicatori scriși, dar nu avem rezultatele care au fost planificate. Principala problemă e lipsa resurselor financiare. Nu există o concordanță dintre prioritățile autorităților de la nivel central până la autoritățile de la nivel local. Uneori documentele de politici aprobate de autoritățile centrale nici nu sunt cunoscute de autoritățile publice locale. Uneori la ședințele consiliului raional constatăm că ei nici nu cunosc că avem astfel de programe, planuri naționale de acțiuni, unde ei sunt responsabili pentru a le implementa la nivel local. Încă există această percepție că persoanele cu dizabilități sunt grupul de care trebuie să se îngrijească autoritățile publice centrale. Și de aici vine și rezistența lor, de a promova politicile la nivel local.

Anticoruptie.md: - Dar Convenția presupune mecanisme de monitorizare a activităților stabilite în aceste programe naționale. Sunt responsabili pentru punerea în practică a acțunilor. Și-apoi Moldova trebuie să raporteze periodic, la forurile ONU despre ce s-a realizat din prevederile Convențiie, din angajamentele luate. Cum stăm la acest capitol?    

P.M.: - Nu există nici un mecanism de evaluare și monitorizare continuă – acțiuni care urmează să fie făcute anual, cu o anumită periodicitate, dar nu atunci când trebuie să elaborăm un raport pentru comitetul ONU, deoarece perioada de implementare a documentului de politică se apropie. Nu întotdeuna policile nu se implemnetează cu rea intenție, uneori asta se face din necunoaștere. Fie că au fost alegeri locale, au fost mulți reprezentanți, persoanele nu au beneficiat de o instruire, nu sunt susținuți și în procesul de bugetare în bază de performanță. Nimeni nu analizează indicatorii de performanță, cum transpunem la nivel local politicele centrale, obiectivele strategice majore, care sunt prioritățile Guvernului. Toți trebuie să activeze și să meargă după aceiași traiectorie și să existe acest dialog dintre autoritățile centrale și cele locale. Aici, din pacate, lucrurirle nu merg așa cum trebuie.  

Anticoruptie.md: - În ce măsură societatea civilă și Keystone s-au implicat să ajute autoritățile la elaborarea de politici, servicii noi pentru persoanele cu dizabilități?

P.M: -  Practic, implementarea Convenției nu putea fi realizată fără un cadru de politici. Keystone Moldova  a avut o abordare comprehensivă, pe de o parte a pilotat servicii cu suportul donatorilor și a oferit servicii autorităților centrale să reglementeze aceste servicii. Toate serviciile care au fost pilotate, reglementate de autoritățile publice centrale au fost preluate la finanțare de la bugetul de stat din 2015 și toate raioanele care au acceptat colaborarea cu Keystone Moldova au intrat în relații interbugetare cu bugetul de stat, pentru a obține finanțare pentru serviciile speciale pentru persoanele cu dizabilități.

Odată cu aprobarea modificărilor la Legea finanțelor publice locale, în 2015, acest proces a devenit mai anevoios. Domeniul serviciilor sociale a rămas la discreția autorităților  și nu are o finanțare directă de la bugetul de stat, cum este domeniul educațional. Această ruptură a dat bătăi de cap sistemului și după 2015 procesul de dezvoltare a serviciilor pentru persoanele cu dizabilități  este dificil și este anevoios în a  le asigura drepturile. Autoritățile au și argumentul lor, ele spun că nu pot din bugetul lor local  să asigure practic funcționalitatea.

Anticoruptie.md: - Dar cum reacționează autoritățile locale la inițiativele societății civile atunci când vine cu propuneri de a dezvolta servicii la nivel loca pentru susținerea persoanelro cu dizabilități? Sunt deschise să le accepte, le preiau ulterior și le dezvolta sau mai există încă reticență față de integrarea în comunitate a persoanelor cu dizabilități, mai ales ale celor dezinstituționalizate, care au dreptul să revină în localitate de unde au fost duse, de exemplu la internatele psihoneurologice

P.M.: - În ultimii ani suntem martori ale unor fenomene care ne dau de gânditi. Din resurse de la donatori, prin societatea civilă, și averm organizații ale societății civile locale care au obținut granturi de la UE, până la 50.00 de euro, pentru a dezvolta servicii locale. Ne dăm seama că autoritatea locală nu are bani pentru dezvoltarea unor servici. Singura cerință de la donatorii care susțin asemenea servicii este ca autoritatea locală să creeze parteneriate cu societatea civilă și ca serviciile create în parteneriat să aibă o continuitate, după ce se încheie proiectul. Din 33 de astfel de proiecte avem două situații în care proiectele au fost inițiate, însă autoritățile au solicitat rezilierea contractului de colaborare, ne spun că nu au nevoie de acele resurse care vin de la UE, pentru că ei nu pot să asigure durabilitatea.

Conducătorii raionului Șoldănești, de exemplu, ne-au demonstrat că și-ar dori să pună în practică servici, dar guvernarea raională precendentă a luat credite pentru un proiect mare de eficiență energetică și autoritățile actuale urmează să întoarcă acest credit și nu au resurse pentru ceva suplimentar.

În  cazulul raionului Briceni există un tratament rezervat sau chiar negativist față de societatea civilă și față de donator, este o atitudien politică mai degrabă. Autoritățile locale din acest raion tot întreabă de ce UE este cointeresată să dezvolte un serviciu de locuință protejată pentru a dezinstituționaliza cinci femei cu dizabilități. Ei nu vor să înțeleagă că aceste femei trebuie să revină în racest aion, deoarece ele și așa se află într-o instituție rezidențiale. Aici avem o luptă de negociere cu autoritatea din  Briceni, deja de un an și jumătate nu reușim să-i convingem că fiecare persoană, indiferent de dizabilitate și abilitate, are dreptul să trăiască o viață decentă, să beneficiente de trai în comunitate, de un loc de muncă. Femeile care urmează să fie dezinstituționalizate au suficiente abilități și pur și simplu au nimerit în sistemul rezidențial tot din cauza autorităților care nu și-au făcut munca onest atunci când nu știau ce să facă cu acești copii care au rămas abandonați.

Anticoruptie.md: - Se mai întâmplă și în prezent astfel de lucruri, ca să ajungă în centre de plasament persoane din vina familiei sau a autorităților?

P.M.: -  Acum nu mai există o poartă deschisă, așa cum a fost acum 10 ani și asta se datorează unor activități de advocacy ale societății civile. La nivel de minister a fost creat un grup de lucru, care examinează plasamentul și se admit plasamente în instituții, numai în cazul în care cu adevărat viața persoanei cu dizabilitate  este pusă în pericol la nivel de familie și de comunitate.  În cazul în care există alte oportunități, aceste persoane  nu ajung în instituții și APL-ul  încearcă să soluționeze cazurile la nivel local. În acest an numărul de plasamente a scăzut considerabil, pentru că sunt admise 1/3 sau chiar mai puține cazuri. La recomandarea noastră au fost incluși în acest grup de lucru reprezentanții Institutului pentru drepturile omului (IDOM), un medic psihiatru independent, reprezentanți ai ministrului și ai Agenției Naționale de Asistență Socială.

Anticoruptie.md: - Noi am scris și chiar am avut investigații pe cazuri în care persoanele dezinstituționalizate se confruntau cu probleme, rămâneau fără proprietăți, fără bani, pentru că tutorii luau decizii în locul lor. Se mai întâmplă acum asemenea cazuri? Mai ales că a fost eliminată capacitatea de exercițiu care le limita drepturile. Acum persoanele cu dizabilități au dreptul să ia decizii în nume propriu, dar ele nu au abilități să facă acest lucru corect, nu sunt informate suficient. Cum se descurcă acum?      

P.M.: - Mai sunt cazuri când persoanele cu dizabilități rămân fără acoperiș deasupta capului, li se iau locuițele și aceasta este o problemă majoră. Nimeni nu monitorizează dreptul la proprietate al persoanelor cu dizabilități și asta rămâne una din prioritățile noastre. Odată ce persoanele cu dizabilități ajng în instituția de plasament, nimeni nu monitorizează ce se întâmplă cu proprietățile lor, asupra cărora au drepturi. Există diferite scheme, cazuri când persoana practic este deposedată de locuință prin diferite localități. Sunt cazuri când vin rudele cu un notar în instituție și cer semnătura, iar persoanei cu dizabilități nu i se explică ce semnează. Rudele, înainte de plasament, perfectează anumite procuri. Mai înainte, în general, persoanele erau lipsite de capacitatea juridică și erau lipsite de dreptul de a decide în nume propriu și atunci se făceau foarte multe abuzuri, încălcări...

Anticoruptie.md: - La zece ani de la semnarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități ce probleme rămân restante și care ar fi prioritățile pentru stat ca anumite probleme să fie soluționate în cel mai scurt timp?

P.M.: - Trebuie să fie inițiat procesul de analiză și elaborare a amendamentelor la Legea Finațelor publice locale. Serviciile sociale care sunt necesare pentru dezinstituționalizare și asigurarea traiului în comunitate al persoanelor cu dizabilități urmează să fie finanțate de la bugetul de stat, în caz contrar dezinstituționalizarea va tărăgăna și persoanele cu dizabilități vor fi lipsite de dreptul de a avea o viață independentă și de a trai în comunitate.

Femeie cu dizabilități în locuința protejată din Soroca. Asociația Casa Speranței  

Dezinstituționalizarea trebuie să fie implementată exact așa cum este scris, nu din economiile instituțiilor rezidențiale. O instituție mare care are 300 de persoane cu dizabilități nu poate fi responsabilă și pentru găsirea cadrelor și de managenetul altor locuințe protejate mici în comunitate. De acest lucru trebuie să se ocupe o altă structură, așa cum este prevăzut în Programul de dezinstituționalizare. În cazul în care nu sunt resurse pentru aceste structuri, soluția e contractarea socială a organizațiilor societății civile, care au experinață. Dacă această strategie nu se implementează acum, riscăm foarte mult ca practicile de trai din cadul instituțiilor rezidențiale să fie transferate în casele comunitare și aici avem deja semnale din comunitate unde membrii comunității se opun dezvoltării acestor servicii. Aceasta pentru că nu se respectă toată metodologia și persoanele nu sunt pregătite pentru transfer în comunitate și de aici apar conflicte.

Anticoruptie.md: - La nivel local, cât mult depinde succesul proiectelor de implicarea primarului și există exemple pozitive?

P.M.: - De factorul uman depind foarte multe lucruri. La nivel de primărie e mai complicat de vorbit despre servicii pentru persoanele cu dizabilități, deoarece acestea sunt constisitoare. Keystone Moldova a lucrat la nivel de raion și avem un parteneriat frumos cu 12 raioane, unde funcționează 14 serviicii în case procurate din resursele donatorilor, acordate gratuit pentru prestare de servici. Există și autorități care nu își mai doresc aceste servicii. După alegerile locale și schimbările din raioane au apărut multe bătăi de cap pentru că se mai încearcă ca acestea să fie închise sau să apară altceva în locul lor. Domeniul social și persoanele cu dizabilități nu reprezintă o prioritate pentr multe autorități locale, din păcate.

Anticoruptie.md: -  Cum se descurcă familiile în care cresc copii cu dizabilități? Ce s-a modificat aici de la ratificarea Convenției?

P.M.: -  Acum familiile au mult mai mult suport, decât zece ani în urmă. Un ajutor esențial este serviciul de asistență personală. Multe familii pot să meargă la muncă, contactând serviciul de asistență personală. Există și serviciul  Echipa mobilă, de care beneficiază foarte multe familii din toate raionale, pentru că este un serviciu mai ieftin. Datorită acestor ajutoare, mulți copii au fost integrați în grădinițe și școli, în comunitate. Unii beneficiază de servicii de recuperare psihologică, fizică. Familiile cu venituri mici au dreptul să beneficieze de serviciul de sprijin familial. Ajutorul social pentru copiii și adulții cu dizabilități sunt mizere și practic nu ajung ajung pentru a acoperi necesitățile lor. 

Sunt multe exemple pozitive și putem să spunme că se poate, dar mai este încă foarte mult de lucru pentru a asigura drepturile persoanelor cu dizabilități, pentru ca ele să se integreze în comunitate și să devină membri cu depturi depline, cetățeni activi, care pot să muncească și să contribuie la dezvoltarea comunității. 

Anticoruptie.md: - Vă mulțumim    

Cornelia Cozonac
2020-08-21 13:28:00

Comentarii