Unde se termină secretele de stat și începe dreptul cetățeanului de a fi informat?

Interviu cu jurista Stela Pavlov,  coordonatoare de proiecte la Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului”

Natalia Porubin
2017-05-25 11:00:00
Stela Pavlov,  coordonatoare de proiecte la Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului”

Pe parcursul ultimilor ani există tendință de a se face abuz de secretizarea informațiilor deținute de autorități pe motiv de securitate națională. Vă rugăm să specificați ce informații pot constitui secret de stat.

Atribuirea informaţiilor la secret de stat şi secretizarea acestora se efectuează în baza principiilor legalităţii, argumentării şi oportunităţii. Argumentarea atribuirii informaţiilor la secret de stat şi a secretizării acestora constă în stabilirea caracterului raţional al secretizării unor informaţii, a eventualelor consecinţe economice şi de altă natură, ţinând cont de echilibrul dintre interesele primordiale ale statului, ale societăţii şi ale cetăţeanului.

În Republica Moldova la secret de stat sunt atribuite un șir de informaţii din domeniul apărării naţionale, economiei, ştiinţei şi tehnicii, relaţiilor externe, securităţii statului, asigurării ordinii de drept şi activităţii autorităţilor publice. Categoriile informaţiilor atribuite la secret de stat se stabilesc în conformitate cu un Nomenclator aprobat în acest scop. Informația este secretizată prin încadrarea acesteia la un anumit grad de secretizare - „strict secret”, „secret”, „confidențial” și „restricționat”.

În Republica Moldova există câteva zeci de categorii de funcționari care au acces la secretul de stat și, respectiv, sunt retribuiți pentru păstrarea acestuia. Recent s-a propus ca lista să fie completată cu alți funcționari, cum ar fi președintele Consiliului Superior al Magistraturii, șeful Centrului Național Anticorupție, al Comisiei Electorale Centrale, primarul general al Capitalei și alții. Cât de justificat este faptul că autoritățile extind această listă în condițiile în care numărul de informații care constituie secret pentru publicul larg este destul de restrâns?

Argumentarea autorilor proiectului este că  mai mulți conducători ai autorităților publice (numiți în funcție de Parlament și Guvern) nu dispun de dreptul de acces la secretul de stat, pe motiv că funcțiile date nu se regăsesc în lista în cauză. De facto aceștia lucrează cu materialele atribuite la secret de stat, fără ca de jure activitatea să fie organizată conform legislației.

Numărul tot mai mare de funcționari care au acces la secretul de stat ar putea proteja și mai mult informaţiile cu acces limitat. Pe de altă parte, acest fapt ar putea afecta gradul de transparentizare și  accesul la informațiile de interes public.

De exemplu, Consiliul Superior al Magistraturii inițiază verificarea tuturor judecătorilor și a candidaților la funcția de judecător, iar SIS prezintă avize consultative în acest sens, care conțin și informații referitor la factorii de risc depistați în activitatea acestora. Președintele CSM ar urma să aibă  drept de acces la secretul de stat, iar ulterior să perfecteze dreptul de acces celorlați membri ai CSM, în condițiile legii. Prin urmare, sub paravanul protecției informației cu caracter secret, membrii CSM ar putea îngrădi și mai mult accesul publicului la deficiențele depistate în activitatea judecătorilor sau a diferitor factori de risc identificați în privința candidaților la funcția de judecător.

De menționat că persoanele care se vor regăsi în această listă vor beneficia și de sporuri  salariale în valoare de 10 la sută (sumele variind între 400 și 2500 de lei lunar). Deci, pe lângă faptul că informațiile vor fi păstrate sub șapte lacăte, vom plăti din bani publici mai mulți funcționarii pentru ca aceștia să nu divulge anumite informații de interes public.

În lista persoanelor pentru care se propune accesul la secretul de stat  se regăsesc și funcționari despre care presa a scris că ar avea probleme de integritate. În acest context, cât de logic este să le încredințăm secrete de stat și să îi mai plătim pentru păstrarea acestora?

Dacă e să reieșim din propunerea legislativă, atunci, în principiu, aceasta nu promovează nemijlocit persoane concrete despre care, după cum spuneți, se vehiculează că ar avea probleme de integritate. Proiectul de lege instituie Lista funcțiilor ai căror titulari au drept de acces la secretul de stat. Că în aceste funcții sunt alese și/sau promovate persoane cu integritate dubioasă nu ține de domeniul secretului de stat. Totuși, autoritățile ar trebui să se îngrijească despre ce fel de persoane promovează în funcțiile publice, iar noi, cetățenii, despre ce fel de persoane alegem în astfel de funcții.

 Legea privind secretul de stat a fost modificată de mai multe ori de când a fost adoptată. În același timp, experți independenți menționează că documentul conține  mai multe lacune de natură să îngrădească accesul la informație. Care sunt cele mai grave probleme în acest sens?

Este adevărat, doar anul trecut legea a fost modificată de trei ori. În același timp, pe parcursul ultimilor ani se atestă o tendinţă abuzivă de secretizare a informaţiilor deţinute de autorităţile publice, invocându-se varii motive de securitate naţională, secret comercial sau date cu caracter personal. Se pare că legislaţia în vigoare facilitează secretizarea informaţiilor şi impune proceduri anevoioase pentru desecretizarea lor. Aceasta se datorează faptului că legislația existentă este învechită, nu a fost ajustată standardelor comune internaţionale de asigurare a accesului la informaţia deţinută de autorităţile publice. De exemplu, Legea secretului comercial a fost adoptată în anul 1994 şi încă nu a fost ajustată realităţilor existente, iar Legea privind secretul de stat vine în contradicţie cu Legea cu privire la Serviciul de Informații şi Securitate, precum şi cu Legea securităţii statului.

În practică se constată necorespunderea prevederilor Codului fiscal cu cele din legea fundamentală a statului în materie de acces la informaţiile privind contribuţiile la bugetul de stat. În particular, autoritatea fiscală refuză furnizarea informaţiei privind veniturile încasate la bugetul naţional şi informaţiei privind neregulile înregistrate în activitatea financiară a persoanelor juridice, invocând o listă exhaustivă a solicitanţilor de informaţii, exceptând, în particular, societatea civilă.

O altă problemă este îngrădirea nejustificată de către autorităţi a accesului la informaţia care a fost desecretizată. Legea privind secretul de stat stabileşte patru grade de secretizare a informaţiilor: restricţionat, confidenţial, secret, strict secret. Iar în corespundere cu gradele de secretizare a informaţiilor sunt stabilite şi termene de secretizare, care nu pot depăşi 25 ani. Deşi cadrul normativ instituie obligaţia de desecretizare a informaţiilor de către autorităţi, aparent  informaţiile desecretizate nu sunt accesibile publicului larg. În asemenea circumstanţe, se constată şi îngrădirea de către autorități a accesului la informaţia de interes public din arhivele naţionale.

Legislaţia naţională, de asemenea, nu defineşte fără echivoc cine sunt furnizorii de informaţii. În particular, persoanele fizice şi juridice care în baza legii sunt abilitate cu gestionarea unor servicii publice, deseori refuză să furnizeze informaţia oficială pretinzând că nu sunt furnizori conform legii sau invocă nefondat existenţa secretului comercial.

Problemele cele mai răspândite cu care se confruntă solicitanţii de informaţii constau în limitarea accesului la informații cu caracter public, precum și asigurarea cu protecție adecvată a avertizatorilor de integritate pentru divulgarea unor informații cu acces limitat, însă de interes public major.

Legea privind secretul de stat este tot mai des invocată de funcțonari și autorități atunci când jurnaliștii încearcă să documenteze anumite cazuri de interes public. Ce soluții există în acest sens?

Atunci când accesul la informație de interes public este obstrucționat în mod nejustificat, jurnaliștii au instrumente de apărare și de impunere sau obligare a furnizorilor de informații de a prezenta informația solicitată. În acest context, potrivit prevederilor Legii privind accesul la informație, persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către furnizorul de informaţii poate ataca acţiunile acestuia atât pe cale extrajudiciară, cât şi direct în instanţa de contencios administrativ competentă. Persoana, de asemenea, se poate adresa pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale legitime Avocatului Poporului.

Amenzile prevăzute de Codul contravențional, în vigoare din martie anul curent, pentru încălcarea intenţionată a dispoziţiilor legale privind accesul la informaţie sau a celor cu privire la petiţionare variază de la 9 la 15  unităţi convenţionale (450 – 750 lei) aplicată persoanei fizice și cu amendă de la 18 la 30 de unităţi convenţionale (900 – 1500 lei) aplicată persoanei cu funcţie de răspundere, iar pentru prezentarea, la solicitare, a unui răspuns cu date vădit eronate variază de la 27 la 33 de unităţi convenţionale (1350 – 1650 lei) aplicată persoanei cu funcţie de răspundere.

Asociația „Juriștii pentru drepturile omului” a făcut și un studiu al legislației privind secretizarea și desecretizarea informațiilor. Care sunt concluziile de bază?

Luând în considerare faptul că legislația existentă este învechită și nu a fost ajustată standardelor comune internaționale de asigurare a accesului la informația deținută de autoritățile publice, am făcut un screening al cadrului legal privind secretul de stat prin prisma Principiilor Globale privind Securitatea Națională și Dreptul la Informație, numite și Principiile Tshwane, care determină un șir de standarde privind corelația dintre necesitatea de a asigura un grad necesar de securizare a actelor publice care se referă la sectorul securității naționale, fără a compromite dreptul fundamental la informație al cetățeanului și am formulat o serie de recomandări de îmbunătățire a acestuia.

Printre acestea se numără instituirea obligaţiei de a declara motivele pentru secretizarea informaţiei, prin adoptarea unei decizii scrise care să servească motiv pentru refuzul de a divulga informațiile solicitate. Noi considerăm că decizia în cauză ar trebui să cuprindă: motivele secretizării, categoria concretă de informaţii căreia îi aparţine informaţia secretizată, prejudiciul generat de potenţiala divulgare și gravitatea acestuia.  

Una dintre şedinţele Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie despre secretul de stat. Foto: CIJM

O altă propunere ține de oferirea accesului pentru publicul larg la nomenclatoarele departamentale și interdepartamentale prin desecretizarea acestora. Secretizarea, inclusiv a listelor care conțin categoriile de informaţii secrete, face, pe de o parte, ca legea să nu fie „accesibilă persoanei” iar, pe de altă parte, să nu fie îndeplinită cerinţa previzibilităţii actului normativ.

De asemenea, credem că autoritățile ar trebui să se oblige să publice (cel puțin o dată pe an) pe pagina web a Comisiei Interdepartamentale pentru protecția secretului de stat o listă detaliată a tuturor documentelor secretizate deținute de autorități și persoane juridice, cu excepția celor cu caracter excepțional. Legislaţia noastră nu prevede obligația publicării unei liste detaliate a tuturor documentelor secretizate pe care le deţine fiecare entitate publică, listă ce trebuie revizuită periodic.

Am propus și operarea unor amendamente în legislația cu privire la secretul de stat care ar obliga autoritățile să revizuiască periodic (de exemplu o data la 5 ani) informațiile atribuite la secret de stat, inclusiv refuzurile de a le divulga, obligaţie ce se referă la nomenclatoarele de informaţii, deci la categorii de informaţii ce sunt supuse secretizării.

În același context, credem că autoritățile ar trebui să exludă din legislație prevederea ce ține de secretizarea unor informații pe un termen nelimitat. Totodată, cadrul legal trebuie completat cu prevederi clare și comprehensive în partea ce ține de prelungirea termenului maxim de secretizare  și enumerarea exhaustivă a informațiilor ce pot fi secretizate în mod excepțional. La fel, credem că este important să fie introdusă posibilitatea atragerii la răspundere a funcționarilor care au secretizat anumite informații în mod neîntemeiat.

Ați depistat și cazuri când anumite informații au fost secretizate în mod neîntemeiat?

Pe site-ul oficial al Comisiei interdepartamentale pentru protecția secretului de stat nu sunt publicate informațiile desecretizate și nici datele despre ședințele pe care aceasta le organizează.

Totuși, analizând ultimele decizii desecretizate de pe site-ul comisiei, putem observa că au fost desecretizate un șir de hotărâri ale Executivului, datate din 2008, care se referă la alocarea unor mijloace financiare. De exemplu, în anul 2008, Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului i-au fost alocate 54,84 milioane lei în scopul majorării cheltuielilor la compartimentul „Gospodăria drumurilor”. Alți 2,8 mln lei i-au fost alocați Ministerului Educaţiei şi Tineretului pentru Organizaţia “Orăşelul Copilăriei”, „în scopul susţinerii activităţii de prestare a serviciilor copiilor orfani şi celor din familiile defavorizate”. O altă hotărâre desecretizată se referă la alocarea a 15 mln lei autorităților din UTA Găgăuzia pentru finanţarea lucrărilor de reparaţie capitală a instituţiei medico-sanitare publice Spitalul raional Ceadâr-Lunga și 18 mln lei  Consiliului raional Călăraşi –pentru finanţarea lucrărilor de reparaţie capitală a spitalului raional.

Am constatat și unele situații bizare. De exemplu, una din ultimele informații desecretizate a fost propunerea unei candidaturi pentru șefia la Serviciul de arhivă. Informația a fost la început secretizată, după care a fost desecretizată.

În acest context, nu văd care ar fi fost oportunitatea și argumentarea atribuirii acestor informații la secret de stat din moment ce acestea sunt principii ce stau la baza secretizării informațiilor publice și care ar fi fost eventualul pericol sau prejudiciu generat sau cauzat securității naționale.

Materialul este realizat în cadrul proiectului în cadrul proiectului „Promovarea implementării eficiente a Principiilor Globale privind Securitatea Națională și Dreptul la Informare în Republica Moldova apelând la sistemul judiciar și litigare cu caracter strategic”, implementat de Asociația Obștească „Juriștii pentru Drepturile Omului” și Centrul de Investigații Jurnalistice cu sprijinul financiar al Departamentului Justiție și Drepturile Omului al Fundației Soros-Moldova.

Natalia Porubin
2017-05-25 11:00:00

Comentarii