Valeriu Bagrii: „Numai întoarcerea Diasporei acasă poate să scape țara de nevoi”

Ana Pîrțac-Potlog
2020-04-24 16:00:00

Valeriu Bagrii a fost muzician, dirijor de orchestră, director al unei Școli de Muzică din Soroca și conducător al mai multor ansambluri folclorice. Acum 15 ani a decis să ia drumul migrației și a ajuns la Milano. Într-un interviu pentru portalul Anticoruptie.md, Valeriu Bagrii ne-a relatat despre provocările vieții de migrant, planuri și regrete, dar și despre șansa Diasporei de a reveni acasă.

Anticoruptie.md: Cine erați înainte de emigrare? Care erau activitățile și planurile de viață?

Valeriu Bagrii: Am fost de la simplu muzician în orchestră până la dirijor de orchestre, de la pedagog al mai multor școli de muzică până la director în una dintre aceste școli. Am cutreierat Europa (începând din „epoca” sovietică) cu festivaluri și concerte, la început ca orchestrant, apoi ca dirijor și organizator al acestor plecări peste hotare. Am întemeiat și am condus Ansamblul de copii „Haiducii”, am fost conducător al fanfarei județene „Soroca”, al orchestrei „Doina Nistrului” şi ansamblului folcloric „Floare de nu-mă-uita”.

Pot spune că am realizat aproape toate planurile pe care le-am avut până la vârsta de 50 de ani, când am plecat peste hotare. Aș mai fi vrut să mă aciuez la un loc călduț într-o școală muzicală și să fac ceea ce fac mai bine și ceea ce îmi place, dar nu a fost să fie. Am fost nevoit să plec. Acum sunt conducătorul asociaţiei multiculturale „Dacii din Milano” și simplu muncitor în oraşul Milano.

Anticoruptie.md: Ce v-a determinat să emigrați?

Valeriu Bagrii: Au venit alte timpuri... S-a creat o situație în care nu se mai putea, de parcă cei ce ne conduceau făceau anume ca lumea să plece: leafa o primeam o dată la nouă luni, lumină aveam timp de două ore, o dată pe zi, și de aici veneau toate consecințele... Aveam doi copii care terminau școala și urmau să meargă la facultate, aveam doi părinți care cărau de la sat cu sacii alimente pentru feciorul lor, care era profesor de muzică în oraș, pentru a supraviețui perioadei grele care nu se mai sfârșea. Copiii creșteau, părinții îmbătrâneau... Și eu am hotărât că a venit timpul să fac ceva ca să îmi ajut copiii și părinții. Am plecat...

Anticoruptie.md: Cu ce gânduri ați plecat de acasă, când, unde și pentru cât timp?

Valeriu Bagrii: Să îmi pot ajuta copiii și să le dau un respiro părinților, iar după socotelile mele de atunci mi-ar fi ajuns un an sau doi, dar uite că sunt 15 ani petrecuți la Milano. Am trei ani de când sunt la pensie în Moldova și mai am doi ani până ajung la „pensia italiană”, nu pensie, ci niște socoteli și calcule pe care le-au făcut împreună sindicatele acestor țări, și în acești ani lucrați în Italia ar trebui să am 380 de euro, dar începând cu vârsta de 71 de ani. Sper să ajung până atunci.

Anticoruptie.md: Cum a fost la început? Cu ce situații v-ați confruntat?

Valeriu Bagrii: Când am plecat de acasă, conștient că nu mă așteaptă nimeni cu „colaci în coadă”, am sperat totuși că îmi va fi mai ușor decât mi-a fost. Speram să îmi găsesc un loc de muncă, speram că acasă lucrurile o să se schimbe, credeam că toate nu vor dura mai mult de doi ani. Însă, odată ajuns, lucrurile au arătat cu totul diferit. Limba nu o știam, mi-a luat mai mult de un an să îmi găsesc ceva de lucru.

Mi-a fost foarte greu psihologic, perioada de acomodare a fost complicată, nu reușeam să realizez ceea ce mi-am pus în gând, aveam probleme cu soția, la care am venit... îmi era greu să rămân, dar mai rușine îmi era să mă întorc. 

Mai aveam și niște datorii... Câștigam ocazional în jur de 300 de euro pe lună până când mi-am găsit în sfârșit un lucru stabil. Am reușit să îmi ajut copiii abia peste patru ani, iar părinții încă și mai târziu. Din fericire am reușit să recuperez acest timp pe parcurs, să îi aranjez la casele lor pe copiii și să le trimit cele necesare părinților.

Anticoruptie.md: Vă considerați un „emigrant norocos” în raport cu alți emigranți din acele timpuri?

Valeriu Bagrii: Spre deosebire de alți moldoveni care au emigrat în acea perioadă, pot să afirm că am fost un emigrant norocos. Pașaportul meu de pe atunci era plin de vize în urma spectacolelor pe care le-am prezentat în multe țări ale Europei, așa că mi-a fost mult mai ușor să ajung aici. 3.500 de dolari m-a costat să vin, iar persoanele care m-au ajutat să călătoresc pe atunci mi-au inventat o „frumoasă poveste de dragoste” cu o altă emigrantă, care trebuia să se prezinte controalelor de frontieră ca amanta mea, eu având rolul unui om de afaceri din Chișinău. Această sărmană doamnă fusese reîntoarsă de la frontieră deja de trei ori înainte de această încercare, iar stresul prin care a trecut și frica de eșec o făceau să fie foarte speriată, astfel încât uita mereu numele meu, iar partea amuzantă e că atunci când vameșii au făcut controlul și au întrebat-o cine sunt eu, ea s-a pierdut și nu își mai amintea nimic, însă am ieșit repede din încurcătură. Ideea călătoriei noastre era o vacanță prin țările Europei. Am dormit pe la hoteluri, era totul pregătit de la plecare până la punctul de sosire, Milano, dar în acte ar fi trebuit să ajungem la Roma.

La Milano mă aștepta soția mea din acea perioadă. Ea lucra ca badantă pentru o bătrână a cărei familie ne-a ajutat și cu actele, și cu traiul, iar banii pe care îi primea soția pe săptămână pentru produse alimentare ne ajungeau pentru toți trei, deci pot să spun că din acest punct de vedere am fost un emigrant norocos.

Anticoruptie.md: Cum v-a influențat pe plan personal și profesional migrația?

Valeriu Bagrii: Când am plecat de acasă aveam o idee despre ce mă așteaptă și mă simțeam pregătit pentru ce urma, însă când am ajuns în fața faptului împlinit, cel „pregătit” nu mai era pregătit. Am avut mai multe posturi de muncă ocazionale prin fabrici și acolo unde eram chemat. Din cauza unor probleme între mine și soție am fost nevoit și să îmi caut o chirie, pentru că lucrurile între noi nu mai mergeau. Aici devenise greu să rămân, dar îmi era mai rușine să mă întorc acasă...

Din fericire, după ceva timp am avut norocul să mă angajez legal ca îngrijitor de spații verzi, unde lucrez și în prezent. Această migrație mi-a schimbat nu numai stilul de viață, dar și gândirea, mentalitatea, chiar dacă a fost foarte greu, trecând prin momente de disperare, stres și gânduri de a lăsa totul baltă.

Copiii îmi sunt aranjați, mama mai este în viață și se simte bine moral și material, petrecând câteva luni la un nepot sau la altul, apoi întorcându-se la casa ei. Deci, ce mi-am propus am realizat.

Anticoruptie.md: Cum a fost trecerea de la o funcție prestigioasă la meseria de îngrijitor de spații verzi?

Valeriu Bagrii: Nu este simplu, însă m-am pregătit psihologic de ceea ce trebuia să urmeze și am trecut oarecum ușor prin aceste schimbări. Știam că asta este corect să fac pentru a-mi putea ajuta copiii și părinții și asta am făcut.

Au fost momente în care m-am întâlnit cu oameni care mă cunoșteau, iar circumstanțele în care m-au văzut nu au fost cele mai plăcute, însă nu am ascuns niciun moment situația în care mă aflam și lucrurile pe care le făceam. Știam că era doar o perioadă mai complicată din viață și că urmează să mă ridic și să fac ceva măreț. Visam să deschid o academie de arte aici în Italia și încă lucrez pentru realizarea acestui vis.

Anticoruptie.md: Aveți regrete pentru alegerea pe care ați făcut-o, de a lăsa viața de acasă și a pleca peste hotare?

Valeriu Bagrii: Regrete nu am, dar dacă aș putea să mă întorc în timp, nu aș mai face pasul acesta. Aș fi putut să găsesc altă ieșire din situație, ar fi trebuit să lucrez mai mult. Soluții pentru a ieși din impas erau multe, doar trebuiau găsite. Am făcut greșeala să cred că aici va fi mult mai ușor să mă ridic.

Acolo ar fi trebuit să am curaj să îmi schimb modul de gândire... să țin cotiturile vieții sub control, căci totul se poate dacă ai încredere în tine, curajul vine de la sine și lucrurile mari se fac numai cu dragoste și iubire.

Anticoruptie.md: Care sunt planurile dumneavoastră de viitor?

Valeriu Bagrii: Fiind deja pensionar, planific să mă întorc acasă. Am pus deoparte câte ceva, am investit în niște acțiuni și afaceri care sper să îmi ofere un venit și să îmi trăiesc anii rămași bine și acasă și să pot să îmi ajut în continuare copiii, mama și deja și nepoțeii.

Anticoruptie.md: Credeți că mai este vreo șansă pentru cei din Diaspora să se întoarcă acasă după toți acești ani de pribegie?

Valeriu Bagrii: Sigur că este... cred cu tărie că este! Numai întoarcerea Diasporei acasă poate să scape țara de nevoi. Noi, dar mai ales tinerii, cei care au o experiență colosală și văd lumea deja cu alți ochi, indiferent de ceea ce fac aici, suntem cei care putem schimba ceva acasă, cot la cot cu cei care au avut curajul să rămână acolo și să lupte.

Anticoruptie.md: În Republica Moldova sunt încă mulți tinerii talentați, cu diplome, care visează să plece cât mai repede din țară. Ce sfat le-ați da?

Valeriu Bagrii: Mai grea povară decât dorul nu există. Toate greutățile pe care le-am depășit aici în străinătate puteam să le depășesc și acasă, căci bunăstarea materială e importantă, dar nu e de ajuns să stingi dorul. Dacă totuși altă soluție nu-i, căutați să faceți ce știți voi mai bine și ce vă place, că trece viața și înapoi nu te mai întorci. Rămâneți acasă, măi copii. Curajul tinereții voastre poate schimba nu numai țara, dar și lumea!

Anticoruptie.md: Vă mulțumim!

Ana Pîrțac-Potlog
2020-04-24 16:00:00

Comentarii