Economic

Gustul amar al zahărului de la Glodeni

Fabrica de zahăr din Glodeni. Foto: CIJM
Autor: Cornelia Cozonac
20/05/2016 7357

Lichidarea unei întreprinderi generatoare de pierderi este considerată benefică pentru economia unui stat. Sistemul imperfect de gestionare a situației de criză din Republica Moldova mută însă povara de pe umerii statului pe cea a angajaților. Deși, conform Legii insolvabilității, angajații sunt printre creditorii prioritari la achitarea creanțelor, realitatea e cu totul alta. Angajații întreprinderilor falimentare sunt nevoiți să umble cu anii prin instanțe de judecată ca să obțină salariile restante.

Cu legea de partea lor, dar fără dreptate   

Fabrica de zahăr din Glodeni, una dintre cele mai profitabile întreprinderi din domeniul industriei zahărului, devenită în ultimul deceniu monedă de schimb în mâinile unor grupări de interese, la 15 martie curent, după un lung proces de insolvabilitate, a fost radiată din Registrul întreprinderilor comerciale. Muncitorii, care au decizii favorabile de judecată, prin care întreprinderea era obligată să le restituie restanțele la salarii, își mai așteaptă și acum banii munciți. Suma restanțelor se ridică la 25 de milioane de lei. Cu legea de partea lor și cu decizii favorabile de judecată, după șapte ani de procese, oamenii se întreabă cine îi mai îndreptățește acum, dacă întreprinderea nu mai există? 

Scheme dubioase

În anul 2008, SA Glodeni-Zahăr era în topul celor 50 cele mai mari întreprinderi din ţară, înregistrând un profit de 128,8 milioane de lei. La niciun an, în noiembrie 2009, întreprinderea intră, în mod surprinzător, în faliment. Băncile care au creditat masiv întreprinderea au devenit proprietare ale activelor fabricii. Acestea, rând pe rând, au intrat în posesia mai multor companii, între care Marr Sugar Moldova SRL, Gold Crown SRL, Alimsev SRL și MagtVest SRL. În 2010 și SRL Gold Crown, unul dintre investitori, a intrat în insolvabilitate. Cel de-al doilea investitor, SRL MagtVest, care a procurat o parte din activele fabricii, a continuat să producă zahăr, sezonier, până în 2015, când nu și-a mai deschis porțile pentru producătorii de sfeclă din regiune. În 2016, și acest investitor a intrat în faliment. Instituirea unor noi administratori, așa cum prevede procedura de insolvabilitate, la SA Glodeni-Zahăr și Gold Grown nu a fost în măsură să repună lucrurile într-o albie normală. Situația incertă, furturile masive și litigiile în care intrase fabrica din 2009 au speriat mai mulți investitori interesați să investească în industria zahărului.

Muncitorii – singuri în căutarea dreptății

Muncitori de la Fabrica de zahăr Glodeni. Foto: CIJM

Păgubiți în acest joc al intereselor au ajuns să fie tocmai cei care au dedicat zeci de ani muncii la producerea zahărului. Chiar dacă fabrica începuse să fie fărămițată, muncitorii conștiincioși au continuat să lucreze mai multe luni, ani, fără să fie remunerați, cu speranța că ajută la redresarea situației. Când au înțeles că fabrica este furată la greu, era târziu. „Nu puteam să lăsăm fabrica să moară, pentru că aici ne-am petrecut cei mai frumoși ani. Am fost un colectiv unit, mergeam la lucru împreună, făceam sărbătorile împreună. Totul era legat de această fabrică. Astăzi plângem când vedem că din fabrică mai nu a rămas nimic. S-a furat totul”, ne spune, Tatiana Iablonschi, o fostă angajată la Fabrica de zahăr. Femeia ne arată drumul deteriorat care duce spre Fabrica de zahăr și își amintește cum în tinerețe mergeau în grupuri cu bucurie la serviciu și cum reveneau cântând seara acasă.

În 2009 și 2010, peste 500  de muncitori au rămas pe drumuri, cu salarii restante de la câteva luni la doi ani. Unii dintre muncitori au mai reușit să ia zahăr în contul datoriei la salariu, dar cei mai mulți, care locuiau la bloc, nu aveau unde să depoziteze zahărul. „Ca să-l depozităm, trebuia să plătim, dar de unde să luăm bani, dacă nu aveam salariu de câteva luni?”, spune Tatiana Iablonshi.

Unii au lăsat mâinile în jos, alții au acceptat compromisuri în defavoarea lor cu noii proprietari, și doar un grup restrâns de muncitori s-a încăpățânat să meargă în justiție în căutarea dreptății. Câțiva angajați au acționat independent în judecată întreprinderea falimentară, iar un grup de 82 de persoane au mers în instanță sub egida organizației sindicale de la întreprindere.

Cu dreptatea doar pe hârtie

În 2010, când a fost admisă cererea Sindicatului muncitorilor în interesul a 82 de salariați, Judecătoria raionului Glodeni a pus shechestru pe o cantitate de 2,5 mii de tone de zahăr din stocul SA Glodeni-Zahăr și a interzis administrației să vândă zahărul până când vor fi achitate restanţele salariale. La scurt timp, instanța a obligat întreprinderea să-i repună în drepturi pe cei 82 de angajați și să le achite salariile restante. La acel moment fabrica datora muncitorilor cinci milioane de lei. Instanța a mai dictat angajatorului și despăgubiri pentru neplata la timp a salariilor. Hotărârea judecății nu a fost îndeplinită nici până în ziua de astăzi, iar restanțele și prejudiciul pe care le mai așteaptă foștii angajați ai SA Glodeni-Zahăr este de circa 25 de milioane de lei.

Drumul spre fabrica de zahăr de la Glodeni. Foto: CIJM

Elena Pogor a lucrat la fabrică peste 30 de ani. Femeia așteaptă ca autoritățile statului să-i facă dreptate: „Din 1982 lucrez la fabrică. Din 2009 pănă la ziua de azi nu ni s-a plătit nimic. Nici cartea de muncă nu am luat-o. De ce să o iau, dacă nu ni s-au plătit banii, cum să dovedesc că am muncit acolo și că fabrica îmi este datoare? Căutăm dreptatea. La Glodeni ni s-a spus că dreptatea e de partea noastră, dar noi nu am văzut niciun bănuț din ceea ce ni se cuvine”. Anatolie Furtună a fost concediat în martie 2010, dar nu a primit salariul pentru aproape doi ani de muncă. „N-avem bani nici măcar să achităm facturile. Nu vreau decât ceea ce mi se cuvine pe drept. Dacă n-o să mi se facă dreptate, voi apela la Curtea Supremă, iar apoi şi la CEDO. Am lucrat atâţia ani nu pentru ca, în final, să-şi bată joc de mine”, spune muncitorul.  

Magistratul de la Glodeni care a judecat cazul muncitorilor de la SA Glodeni-Zahăr, Constantin Stănilă, actualmente este avocat. Își amintește foarte bine acel caz: „Am adoptat o hotărâre despre restabilirea la locul de muncă, încasarea restanței la salariu, dar și achitarea plăților ce li se cuveneau conform legii salariaților. Drepturile lor erau încălcate vădit de către conducerea SA Glodeni-Zahăr, cât și de către administratorii, câțiva, care au fost numiți la fabrică. Este regretabil faptul că această hotărâre n-a fost executată până în prezent. Cu toate că articolul 144 din Codul Muncii expres stipulează că plata salariilor este efectuată de angajator în mod prioritar față de alte plăți, chiar și în cazul insolvabilității unității. Mai mult chiar, plata salariului este garantată prin tot venitul întreprinderii, chiar și prin patrimoniu. Cu regret, decizia privind sechestrul pe 25.000 de tone de zahăr tot nu a fost respectată”.

Lupta pentru zahăr

Președinta organizației sindicale de la Fabrica de Zahăr Glodeni, Valentina Simeniuc.
Foto: CIJM

Oamenii nu numai că nu și-au  primit salariile, dar atunci când au încercat să nu permită scoaterea zahărului din fabrică, singura garanție pentru salariile restante, au fost înjosiţi, bătuţi, ba chiar și închişi din cauză că luptau pentru drepturile lor. „Când am înțeles că se pregătește scoaterea zahărului din depozitele fabricii, am decis, la adunarea sindicatului, să începem pichetarea, să nu permitem să se fure, pentru că era ilegal. Zahărul era sub sechestru”, își amintește Valetina Semeniuc, lider al Sindicatului muncitorilor de la SA Glodeni-Zahăr. Era în februarie 2010. Muncitorii au decis să blocheze scoaterea zahărului de pe teritoriul fabricii până la achitarea restanţelor la salarii. „Am anunțat administratorul, așa cum cere legea, cu 48 de ore înainte ca oamenii să acţioneze, dar administratorul a făcut mai multe încercări să scoată zahărul, pus sub sechestru până la hotărârea judecăţii din Glodeni privind achitarea salariilor”, povestește Valentina Semeniuc. Muncitorii au stat culcați pe asfalt, sub vagoanele de tren încărcate cu zahăr, ca să nu permită camioanelor cu zahăr și garniturii de tren să iasă din fabrică. „La 4 martie 2011, au venit 30 de agenți de pază din Brigada cu destinație specială „Alfa Grup”, ne-au îmbrâncit, au bătut cu picioarele în femei și bărbați. Ne scoteau de sub vagoane de mâini și picioare și ne aruncau ca pe niște saci. 15 muncitori au ajuns la spital „cu dureri de rinichi, spate şi cap”, susţine Valentina. Muncitorii au depus plângere la Comisariatul de Poliţie din Glodeni, dar, la scurt timp, s-au trezit cu o plângere împotriva lor, depusă de câțiva angajați ai brigăzii „Alfa Grup”. Agenții de pază au acuzat muncitorii protestatari că i-ar fi atacat.

Tatiana Iablonschi. Foto: CIJM

Întro noapte, în martie 2011, zahărul a fost scos din fabrică, pe calea ferată. Tatiana Iablonschi își amintește bine acea noapte: „Era pe la 4 spre dimineață când a început să se zguduie pâmântul. Am crezut că e cutremur, însă ne-am dat seama repede că erau vagoanele. O garnitură de tren ieșea din fabrică, fără lumini de semnalizare. Am sunat peste tot, la poliție, Procuratură, ca să semnalăm despre ce se întâmplă. Am mers cu mașinile să oprim garnitura de tren, dar nu ne-a reușit. Zahărul a fost dus. Cine, cum a facut-o, unde a fost dus, a fost sau nu vândut, nu cunoaștem”, susține Tatiana Iablonschi. Cantitatea de zahăr din stocuri, la întreprindere, la momentul inițierii procesului de insolvabilitate, potrivit muncitorilor, ar fi fost mult peste 2.500 de tone.

Administratoarea de atunci a procesului de insolvabilitate, Laura Țurcan, a declarat, într-un proces de judecată, inițiat de creditori, că zahărul a fost preluat de creditori în contul datoriilor. Aceasta, chiar dacă exista o interdicție a instanței de judecată privind instituirea sechestrului.            

Sindicatul muncitorilor de la SA Glodeni-Zahăr a sesizat toate organele de drept despre ce se întâmpla la întreprindere, a solicitat ajutorul, a organizat conferințe de presă, proteste, inclusiv la Chișinău, dar n-a izbutit nimic. Politicienii care au tot venit la fața locului sau la întâlnirile cu protestatarii au făcut doar primisiuni, iar oamenii legii au început să lupte împotriva muncitorilor care își cereau drepturile.  

Credite fără acoperire  

Administrația SA Glodeni-Zahăr și investitorii care au intrat în posesia activelor fabricii au contractat în ultimii zece ani credite de peste 500 de milioane de lei. Numai în doi ani (2006-2007) de la Moldinconbank au fost luate cinci credite în valoare de 67 milioane de lei și trei milioane de euro, potrivit informației de la Cadastru. În anul 2009, conducerea SA Glodeni-Zahăr a mai contractat două credite în sumă de 76,2 milioane de lei și unul de 260.000 de euro. În 2010 de la Moldinconbank a mai fost contractat un credit de 228,7 milioane de lei, iar de la Energbank – un credit de 18 milioane de lei. Pentru că întreprinderea nu a putut achita datoriile, Moldinconbank a preluat în contul datoriilor atât clădirile, utililajul, cât și terenul.

Dosare penale împotriva sindicaliștilor

Vasile Guleac, lider sindical. Foto: CIJM

Liderii Sindicatului lucrătorilor de la SA Glodeni-Zahăr și Gold Crown SRL, Vasile Guleac și Valentina Semeniuc, au fost singurii care au luptat pentru a le apăra drepturile salariaților de la fabrică. Ei au pornit procesul de judecată împotriva angajatorului și au obținut câștig de cauză în favoarea angajaților și tot ei s-au aflat în fruntea protestelor și rezistenței angajaților.

În august 2010, cinci activiști sindicali au ajuns să fie cercetați penal într-un dosar pentru samavolnicie. Cauza penală a fost pornită la plângerea administratorului insolvabilităţii SA Glodeni-Zahăr, Laura Ţurcan, care a invocat faptul că protestatarii, prin blocarea transportului și depozitarea zahărului, ar fi cauzat prejudicii întreprinderii. În decembrie 2010, celor cinci activiști sindicali li s-a aplicat arest la domiciliu.  

Odată ce conflictul de la SA Glodeni-Zahăr a luat amploare, devenind cunoscut opiniei publice, Sindicatul de ramură, Agroindsind, a exclus din rândurile sale organizația sindicalistă de la Fabrica de zahăr. Mai mult chiar, s-a ajuns până și în proces de judecată.  Pe 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Economică, la cererea aceluiași administrator, a decis că organizația sindicală, activă din 1975, când s-a deschis întreprinderea, nu există, deoarece nu „apără interesele nimănui”. Valentina Semeniuc susține că administratorul a încercat să discrediteze sindicatul, ca oamenii să meargă în instanță ca persoane fizice și astfel ei să nu mai aibă protecţia colectivă.

Susținere internațională

Svetlana Boincean. Foto:CIJM

Cazul muncitorilor de la Fabrica de zahăr din Glodeni a fost susținut de Uniunea Internaţională a Lucrătorilor din Industria Alimentară (IUF) şi Confederaţia Internaţională a Sindicatelor (ITUC), care au cerut Guvernului R. Moldova să rezolve acest conflict „prin garantarea faptului că toate salariile şi beneficiile datorate lucrătorilor vor fi plătite fără întârziere, în conformitate cu Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii (ILO) nr. 95 privind protecţia salariului, ratificată de Republica Moldova”. Cele două organizații internaționale au cerut, de asemenea, „excluderea imediată şi necondiţionată a acuzaţiilor penale aduse împotriva celor cinci activişti şi lideri sindicali”. Reprezentanta IUF la nivel regional, Svetlana Boincean, ne spune că în octombrie 2010 organizația pe care o reprezintă s-a autosesizat, la aflarea despre lupta sindicatului de la Glodeni, și, chiar dacă acest sindicat nu face parte din IUF, a decis să-I susțină. „Arestarea liderilor sindicali, prigonirea de către instituțiile statului a muncitorilor care își cer drepturile salariale sunt încălcări foarte grave. Aceste drepturi sunt garantate de Constituție și de convențiile internționale la care Moldova este parte. Noi i-am susținut chiar dacă ei nu sunt membrii noștri, pentru că, dacă permitem ca acest caz să escaladeze, mâine-poimâne altă întreprindere o să procedeze la fel cu angajații săi”, precizează Svetlana Boincean.

Reprezentanta IUF dezaprobă acțiunile Federației Sindicatelor din Agricultură, Agroindsind, de a retrage calitatea de membru sindicatului de la Glodeni. „Sindicatul de la Fabrica de zahăr este unul adevărat, așa cum trebuie să fie un sindicat, care a apărat drepturile salariale ale membrilor săi. Salariații au dreptul să se asocieze într-un sindicat care să le apere drepturile și nu este nevoie ca acest sindicat să fie neapărat înregistrat la Ministerul Justiției sau să fie membru al vreunei uniuni naționale, ca să poată să activeze. La Glodeni am văzut adevărată mișcare sindicală”, precizează Svetlana Boincean.                

Muncitorii accidentați la locul de muncă, neglijați

Valentin Obrejan. Foto: CIJM

Valentin Obrejan are 51 de ani. La 23 de ani a fost accidentat la locul de muncă. O mașină i-a zdrelit în totalitate un picior. Se descurcă cu greu, mai ales că și soția sa are o dizabilitate. De șase ani, de când fabrica de zahăr nu mai funcționează, nu primește indemnizația pentru accidentul de muncă. Și nici în lista creditorilor nu s-a regăsit.  „Nu am primit nimic de la fabrică în ultimii șapte ani. Înainte, pentru invaliditate, fabrica îmi plătea 50 de procente și de la Asistența socială – 30 de procente din pensia de invaliditate. Acum primesc lunar 300 de lei. Și soția are o pensie de 500 de lei. Fabrica mi-i datoare, dar nu mai știm unde să ne adresăm ca să ne scoatem ceea ce e al nostru. Încercăm să ne descurcăm. Ce să facem? Mai lucrez pe ici colo și mai fac un ban, am început să facem reparație, ne mai ajută fiica, dar și ea are familie și trebuie să se descurce”, povestește Valentin Obrejan. Fără surse de existență au mai rămas alte câteva zeci de persoane, care și-au pierdut capacitatea de muncă în accidente la întreprindere.

Fabrica se lichidează, ce se întâmplă cu datoriile?     

Avocatul Andrei Stănilă, care a preluat cazul salariaților de la fabircă în 2014, spune că în procesul de insolvabilitate și lichidare a Fabricii de zahăr de la Glodeni s-au comis mai multe greșeli, din care cauză muncitorii nu mai pot să intre în drepturile lor. „La demararea procesului de insolvabilitate trebuia să se facă o inventariere detaliată a bunurilor, dar nu s-a făcut. S-a menționat doar de 2.500 de tone de zahăr, care erau gajate și urmau să revină unuia dintre creditorii principali”. Avocatul a contestat decizia Adunării creditorilor de a radia întreprinderea, tocmai pentru faptul că „rămân neachitate restanțele către foștii angajați”. „În rapoartele lichidatorului se arată că au fost depistate vreo 60 de unități de transport proprietate a fabricii. Aceste unități ar trebui găsite, mai ales că există în acest sens o hotărâre a instanței de judecată, dar nimeni nu încearcă să le întoarcă fabricii. Deși există decizia instanței, aceasta nu se execută. De altfel, mai multe hotărâri de judecată în cazul muncitorilor de la Fabrica de zahăr nu sunt executate până în prezent”, precizează avocatul Andrei Stănilă.       

Responsabilul de procesul de lichidare a SA Glodeni-Zahăr, Serghei Bevziuc, de la Asociația „Alarm”, ne-a confirmat că la 15 martie curent, întreprinderea a fost radiată din Registrul de stat al întreprinderilor comerciale, urmare a deciziei Comitetului Creditorilor din 26 februarie curent. El a precizat că în cazul în care unitățile de transport date în căutare vor fi găsite, ar putea fi reluat procesul de lichidare a întreprinderii, iar după ce vor fi vândute unitățile de transport, se va lichida o parte din restanțele la salarii datorate muncitorilor.  

Fabrica de zahăr din Glodeni. Foto: CIJM

Marii creditori și datoriile la salarii  

Convențiile internaționale și legislația națională prevăd expres că în cazul insolvabilității angajatorului, salariul este o creanță privilegiată. Deci, în primul rând trebuie să fie achitate salariile și plățile restante pe care angajatorul le are către muncitori. În cazul în care angajatorul nu-și onorează obligațiunile, conform Legii insolvabilității, singura cale pe care angajații întreprinderilor intrate în faliment își pot obține salariile restante și prejudiciul cauzat este judecata. De multe ori însă, procesele de judecată durează foarte mult, la fel ca și procedura de lichidare a întreprinderii. Până oamenii se văd îndreptățiți de instanța de judecată, din întreprinderea la care au lucrat nu mai rămâne nimic, prin urmare, nimeni nu le mai achită despăgubirile. Și nici responsabili nu mai există, pentru că întreprinderile, odată intrate în insolvabilitate, sunt gestionate de un administrator special, care se eschivează de la răspundere. Mai mult, foștii angajați pierd din anii de muncă lucrați și se aleg cu pensii mult mai mici, deoarece în procesul de falimentare întreprinderile nu achită timp îndelungat cotezațiile la fondul de asigurări sociale și cele de asigurare medicală.

Eugen Covrig, jurist în cadrul Confederației Naționale a Sindicatelor, spune că, pe de o parte, legislația în vigoare este ambiguă și lasă portițe pentru interpretare, pe de altă parte, angajații nu insistă să încheie contracte colective de muncă în care să stabilească clar responsabilitatea angajatorului, mai cu seamă, în situații de criză: „Creditorii garantați sunt cei care dețin un gaj, în rest ceilalți sunt creditori chirografari. Salariații sunt și ei printre creditorii privilegiați, pentru că sunt printre primii care ar trebui să obțină asigurarea creanțelor. Primii sunt cei care au avut de suferit la locul de muncă, un accident de muncă, după care - ceilalți angajați”.

Fostul magistrat, Constantin Stănilă, consideră că statul trebuie să instituie mecanisme de îndeplinire a deciziilor judecătorești pe de o parte, iar pe de altă parte – mecanisme de asigurare a drepturilor salariale ale cetățenilor pentru situații de criză. În acest sens sunt necesare decizii la nivel legislativ, precizează fostul magistrat.

O soluție pentru a proteja angajații în situațiile de falimentare a întreprinderilor la care lucrează ar fi, în opinia lui Eugen Covrig, crearea unui fond de criză, așa cum se face în multe state europene. Agenții economici contribuie financiar într-un fond din care sunt salarizați angajații imediat ce întreprinderea intră în incapacitate de plată: „Este o instituție creată special pentru a gestiona acest fond și din care se repartizează pentru fiecare întreprindere sau pentru fiecare salariat datoriile restante la angajator. Din acest fond se achită toți salariații ale căror întreprinderi ajung în situații de insolvabilitate”.

Producătorii de zahăr, striviți de interese și concurența neloială

Porțile închise la SA Glodeni-Zahăr. Foto: CIJM

Am mers la SA Glodeni-Zahăr de câteva ori. Nu am găsit decât porțile încuiate. Și nici la telefoanele întreprinderii nu a răspuns nimeni.  La Chișinău, am putut să discutăm cu Gheorghe Magdâl, directorul SRL MagdVest, companie ce a cumparat în 2010 o parte din activele fostei fabrici de zahăr. Omul a investit în afacerea sa banii munciți peste hotare și a asigurat mai mulți ani locuri de muncă muncitorilor disponibilizați de la SA Glodeni-Zahăr și SRL Gold Grown, dar, în ultimii ani, și întreprinderea sa a ajuns în impas și s-a înglodat în datorii și procese de judecată. La sfârșitul anului trecut restanțele salariale ale SRL MagdVest erau de peste 2,5 milioane de lei. Investitorul recunoaște datoriile pe care le are față de angajați și promite să redreseze situația în timpul apropiat. „Oamenii au muncit și trebuie să primească ce li se cuvine. Le-am cerut să-mi îngăduie să repun lucrurile la locul lor și cei mai mulți sunt înțelegători”. Concurența neloială, presiunile marilor furnizori de energie și schemele de corupție derulate cu girul funcționarilor de stat, spune omul de afaceri, au pus pe brânci întreprinderea sa: „Trei sezoane la rând ni s-au stricat cantități mari de sfeclă pentru că furnizorul de energie nu ne dădea gaz, că aveam datorii, deși alte întreprinderi, cu datorii mai mari, funcționau. Se telefona de la Președinție și problema se rezolva în cazul unora, nu mai zic că miniștrii făceau lobby în favoarea unor întreprinderi. În oricare țară democratică pentru astfel de situații se pornesc dosare, dar la noi – nimic. Producătorul este pus în genunchi și nu se întâmplă nimic. Nu am cerut nimic de la stat. Am investit banii mei, munciți, nu am căutat facilități, am cerut cel puțin să ne lase să muncim, dar nu a fost așa. Este foarte greu să faci afaceri curate în Moldova…”, spune revoltat omul de afaceri.

Administrația raionului Glodeni, dispusă să soluționeze problema

Președintele raionului Glodeni, Ion Leuca. Foto: CIJM

Președintele raionului Glodeni, Ion Leucă, a convocat câteva ședințe cu muncitorii nedreptățiți și cu conducerea SRL MagdVest, încercând să găsească soluții pentru redresarea situației.  „Pe de o parte înțelegem situația în care a ajuns acest investitor, de mai multe ori întreprinderea a fost pusă în imposibilitatea de a lucra, chiar în plin sezon. Este mai greu cu SA Glodeni-Zahăr și SRL Gold Grawn, care sunt în procedură de insolvabilitate, și, se pare, nu mai au din ce să achite creanțele. În cazul ultimelor două, cred, că pe undeva a fost și rea credință”, ne-a declarat președintele raionului Glodeni. Oficialul este nedumerit că în toată istoria tumultoasă a Fabricii de zahăr, Procuratura și poliția au fost inerte. „Unde a fost Procuratura când a fost scos zahărul din fabrică, care era sub sechestru? Cine a admis transportul pe calea ferată? Unde a fost dus zahărul? Unde a fost poliția?”, se întreabă oficialul.

Aceleași întrebări, deocamdată fără răspuns, le au și muncitorii care de șapte ani își caută dreptatea. Ei continuă să spere că, într-un târziu, își vor primi plățile restante, iar vinovații, care au delapidat bunurile întreprinderii, odată profitabile, vor ajunge să fie trași la răspundere pentru faptele comise.

Investigația a fost realizată în cadrul proiectului „Încălcarea drepturilor de muncă în RM: patru exemple” realizat de Friedrich-Ebert-Stiftung în Republica Moldova, în parteneriat cu Platzforma și Centrul de Investigații Jurnalistice. Proiectul are drept scop sensibilizarea opiniei publice privind încălcarea drepturilor de muncă și condițiile precare de muncă în Republica Moldova. Documentarul „Nodul gordian” pe marginea subiectului dat a fost realizat în cadrul aceluiași proiect. Autor: Iurie Vârlan.

 

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii