Social

CULTURA, CENUȘĂREASA SOCIETĂȚII: cine și de ce luptă cu administrația publică locală

Autor: Carolina Buimestru
30/10/2025 650

Cultura în satele Republicii Moldovei se ține adesea pe entuziasmul și efortul oamenilor din comunități. Lăsată la cheremul autorităților locale, cu bugete austere, cultura înflorește acolo unde se investesc resurse și pasiune pentru a menține vii tradițiile naționale. În timp ce unii primari investesc în instituții și proiecte pentru tineret, alții reduc posturi sau lasă ansamblurile să supraviețuiască pe cont propriu. Mai mult, legislația ambiguă generează adevărate războaie între primari și conducerea caselor de cultură, care se întind pe termen lung, pe ani, mai ales dacă ajung în instanță.     

Am mers în trei localități ale Moldovei pentru a descurca ghemul de probleme cu care se confruntă cei care reprezintă cultura la sate: în satul Recea din raionul Strășeni, Călugăr din raionul Fălești și Pepeni, raionul Sângerei. În alte câteva localități am descoperit că în aceleași condiții se poate să schimbi lucrurile, să antrenezi localnicii, mai ales tinerii sau bătrânii, în activități culturale, să le crești pasiunea și respectul pentru valorile și tradițiile naționale.    

 Ludmila Sîrghi și drumul ei prin cultură, de la Zubrești la Recea

După mai multe procese și presiuni, activitatea la Casa de Cultură din satul Recea a devenit tot mai dificilă. „Indiferența este cea mai mare problemă – că e cultură sau nu, nu contează. În plus, mereu există un șantaj: eu știu când veniți, eu știu când plecați, dacă nu vreți să veniți duminica nu vă impun, dar cheile să le predați”, povestește directoarea Casei de cultură Ludmila Sîrghi. Problemele apar și la organizarea evenimentelor locale, unde lipsește implicarea autorităților. „Eu rămân singură în mijlocul satului, la hram sau la Noaptea Muzeelor. Nici primarul, nici alții nu sunt. Anul trecut am fost umilită și numită în fel și chip”, adaugă ea. În plus, colaborarea cu administrația locală este tensionată: „Întreb primarul unde e dispoziția pentru activități și răspunsul e: nici nu v-am chemat, nici nu v-am alungat. Iar dacă apar probleme cu poliția, mi se spune: eu nu-s Dumnezeu, rezolvați singuri”.

Ludmila Sîrghi povestește că drumul ei profesional nu a fost deloc ușor. Originară din satul Zubrești, raionul Strășeni, ea făcea naveta zilnic pentru a-și continua activitatea în Recea, după ce a trecut prin experiențe dificile în localitatea natală. „Am candidat la primăria Zubrești în 2015, alături de alți trei candidați. În turul doi am rămas două femei, eu și actuala primăriță. Ea a câștigat, iar eu am rămas la Casa de Cultură, dar de acolo au început conflictele”, povestește Sîrghi. Miza era, de fapt, discoteca, un subiect sensibil în comunitate și o promisiune electorală.

În urma tensiunilor, ea s-a confruntat cu tentative de intimidare și chiar cu uși încuiate la instituția pe care o conducea. „Am suferit foarte mult ultimele trei luni, până când am înțeles că nu mai e chip să rămân acolo”, își amintește. În 2016, la invitația unei prietene de partid, devenită între timp primară la Recea, a acceptat să continue activitatea în noua localitate. Totuși, despărțirea de satul natal a fost dureroasă: „Am plecat cu trup și suflet din Zubrești, unde eram implicată și în sport, și în acte de caritate. A fost foarte traumatic să mă desprind, dar era imposibil să mai rămân. Iar când am ajuns la Recea, am nimerit într-o a doua capcană”, mărturisește ea.

Casa de Cultură din Recea –  dificultățile unui nou început

Autor fotografie: Victor Leșco

După ce a lăsat în urmă o casă de cultură modernizată la Zubrești – „amenajată frumos, reparată și chiar gazificată”, spune ea – Ludmila Sîrghi a ajuns la Recea, unde a întâlnit o altă realitate. „Îmi pare foarte rău că nu s-a apreciat munca mea, în care am pus dăruire zi și noapte, inclusiv duminicile”, mărturisește. Nici aici începutul nu a fost lipsit de tensiuni: primărița care o chemase nu ar fi fost sinceră, dorindu-și ca soțul ei să ocupe funcția de director, iar Sîrghi să rămână doar cu actele, implicată mai degrabă în atragerea de finanțări. Totuși, sprijinul oamenilor din comunitate a determinat-o să continue.

„Am venit cu scopul de a face cultură și de a oferi hrană spirituală oamenilor. Sunt perseverentă și insistentă, iar asta m-a ajutat mereu să obțin rezultate.” Când a preluat instituția, clădirea era într-o stare deplorabilă: podeaua și podul deteriorate, ferestrele vechi, iar biroul său plin de improvizații. „Am căzut cu piciorul într-o gaură, m-am rănit. Era doar o reparație cosmetică, care nu putea rezista mult timp. În schimb, exista un cuptor care nici măcar nu funcționa corect, scotea fum, și pe care l-am refăcut mai târziu”, povestește ea.

În 2018–2019, Ludmila Sîrghi a reușit să facă primele reparații serioase la Casa de Cultură din Recea: tavanul și pereții au fost vopsiți, ferestrele schimbate, iar biroul său a fost mobilat în mare parte din resurse proprii. „De la perdele și fotoliu, până la decor, toate sunt aduse de mine. Singurele lucruri care erau aici au fost masa și tremoul. Niciodată nu m-am temut de muncă, dar niciodată nu am fost apreciată la justa valoare”, spune ea.

  

Autor fotografii: Victor Leșco

Tensiunile cu fosta primăriță

Tensiunile cu fosta primăriță s-au adâncit atunci când Sîrghi a preluat conducerea formației folclorice „Recenii”, cu titlul de model, anterior coordonată de soțul acesteia. „În loc să facem pace și să lucrăm împreună, a încercat să o distrugă, mergând la fiecare membru și spunându-le să nu cânte cu mine, ci doar cu ea.” Cu toate acestea, formația a rămas unită, iar pasiunea oamenilor pentru folclor a învins.

Din 2016 și până în 2017, Sîrghi a condus ansamblul fără salariu – remunerația oficială era încasată de soțul primăriței – însă ea a continuat să muncească, aducând un acompaniator profesionist din Strășeni și îmbogățind repertoriul cu melodii autentice, culese direct de la bătrânii satului. A reușit, de asemenea, să îmbunătățească condițiile de lucru, să doteze birourile și să înnoiască costumele tradiționale ale ansamblului cu brâie, catrințe și batiste autentice. „Am schimbat și interiorul, și exteriorul formației. Dar, de fiecare dată, cel care muncește e și cel lovit cu biciul”, spune cu amărăciune directoarea.

Amintirile legate de perioada în care părinții ei au căzut la pat o copleșesc și astăzi pe Ludmila Sîrghi. „Tata era imobilizat cu artroză psoriatică, iar mama suferea de demență. Fosta primăriță nu mi-a permis să lipsesc ca să îi îngrijesc, deși aveau nevoie de mine. Mă controla la ce oră vin și plec, iar când ajungeam acasă, uneori îmi găseam mama rătăcită sau chiar înghețată”, povestește cu lacrimi în ochi.

Relația cu noua conducere a localității

Schimbarea administrației a adus inițial o rază de speranță. Actualul primar, Sergiu Cheptine, aflat acum la al doilea mandat, părea un lider calculat și respectat. Totuși, dezamăgirea nu a întârziat să apară: „Domnul Sergiu nu are studii superioare, vine din alt domeniu și nu știe să adune oamenii, să rezolve probleme. Socialul și economia sunt prioritare, dar cultura a rămas în umbră”, spune directoarea. În ciuda lipsei de susținere, ea a continuat să dezvolte proiecte culturale, înființând în 2018 un ansamblu folcloric pentru copii cu vârste între 7 și 17 ani, pe lângă formația „Recenii”. „Am muncit voluntar, fără niciun ban, dar am vrut să scot satul în evidență prin frumusețea folclorului și prin implicarea copiilor de toate vârstele. E trist când la spectacolele noastre primarul lipsește cu desăvârșire”, adaugă Sîrghi.

 

Deși Casa de Cultură din Recea a marcat evenimente importante – 10 și 15 ani de activitate ai formației folclorice „Recenii”, cu invitați de prestigiu din Republica Moldova și România, precum Tudor Ungureanu, Georgeta Voinovan sau Daniela și Ștefan Pleșca, Grupul folcloric „Noi și Vechi” din Iași – sprijinul administrației locale a lipsit aproape cu desăvârșire. „Am fost mereu pe cont propriu. Din partea autorităților am avut doar doi consilieri care au venit pe scenă să mulțumească formației pentru 15 ani de muncă”, povestește directoarea Ludmila Sîrghi.

 

   

Autor fotografii: Victor Leșco

În instanță, pentru obținerea primei anuale

Situația a devenit tensionată în 2021, când angajații Casei de Cultură nu au primit prima anuală de 50% din salariu, acordat tuturor bugetarilor. „Am mers la primar să întrebăm care e cauza, iar dumnealui a spus: „De ce să vă dau, dacă nu scrie nicăieri că sunt obligat?”. Ceea ce m-a durut cel mai mult a fost că a oferit premiul doar la grădiniță, ceea ce înseamnă discriminare între instituții”, adaugă Sîrghi. După luni de insistențe, sesizări la Protecția Muncii și chiar un proces în instanță, dispoziția a fost emisă, însă directoarea vorbește despre „jumătate de an de atac psihologic” și despre o lipsă constantă de colaborare din partea primăriei.

Din încheierea Judecătoriei Strășeni sediul central aflăm că la data de 28.04.2022, Sîrghi Ludmila a depus o acțiune împotriva Primăriei Recea, raionul Strășeni, în procedura contenciosului administrativ. Reclamanta a solicitat obligarea primarului s. Recea să emită dispoziția privind acordarea premiului anual pentru anul 2021.

Ulterior, la 22.06.2022, prin intermediul Secției de evidență și documentare procesuală a Judecătoriei Strășeni sediul central a parvenit o cerere a reclamantei prin care aceasta a declarat că renunță la acțiune, motivând că problema a fost soluționată pe cale pașnică și nu mai are pretenții împotriva pârâtului.

Primarul din Recea, despre importanța evenimentelor culturale

Primarul comunei Recea, Sergiu Chepteni, a vorbit despre relația autorităților locale cu lucrătorii Casei de Cultură și despre dificultățile întâmpinate în finanțarea activităților culturale. „Lucrătorii au un program prestabilit, aprobat de Consiliu, și își desfășoară activitățile conform acestuia. Apar unele probleme și discuții mai aprinse, dar evenimentele se desfășoară conform planului”, a explicat edilul.

Întrebat dacă a avut obiecții la adresa angajaților instituției, Chepteni a recunoscut că au existat neînțelegeri, dar acestea au fost depășite. „Ca fiecare om, mai greșește cineva, se discută, se rezolvă problemele și mergem înainte. Sunt deja șase ani de când sunt primar și probleme există permanent, ca în orice familie.”

Primarul a confirmat și existența unui proces de judecată în trecut, în urma căruia instanța a dat câștig de cauză unui angajat. „A fost o greșeală, prima și singura mea sancționare de către instanță. Era vorba despre acel premiu, al 13-lea salariu. Mi-am recunoscut vina și problema s-a rezolvat”, spune Sergiu Chepteni.

În ceea ce privește finanțarea culturii, primarul a subliniat că bugetul este stabilit cu un an înainte și fiecare instituție are alocate suse separat. „Nu putem lua din bugetul unei instituții pentru a suplimenta alta. Casa de Cultură, muzeul, biblioteca, grădinița – fiecare își gestionează resursele în limitele prevăzute.”

Chepteni spune că încearcă să participe la evenimentele organizate, în măsura în care timpul îi permite. „Nu se discută de preferințe. Sunt evenimente la care trebuie să mă prezint și o fac. Doar când sunt plecat peste hotare nu pot participa.” Edilul a subliniat însă rolul indispensabil al culturii în comunitate: „Ca în orice localitate, fie mică sau mare, din nord sau sud, trebuie să existe evenimente culturale. Omul nu poate exista fără cultură.”

Cine și de ce luptă cu administrația publică locală în satul Călugăr, raionul Fălești

 

Cântec fără sprijin, dar cu dragoste: Vârsta de Aur din Călugăr

Doamna Emilia Jileacova din satul Călugăr (Fălești) povestește că a activat timp de 15 ani în ansamblul „Doruleț”, însă într-o zi membrii au fost anunțați că trebuie să returneze costumele, deoarece unele doamne nu mai puteau continua activitatea din motive de sănătate. Grupul s-a destrămat, dar prietenia dintre foștii membri a rămas. După aproximativ două luni, însă, s-a format un colectiv nou, din care ei nu au mai fost parte. „Domnul Alexei Pavlinciuc m-a sunat și m-a întrebat dacă vrem să cântăm mai departe, să formăm alt ansamblu. Așa am adunat din nou femeile și am început activitatea”, își amintește ea.

La început, purtau în continuare costumele de la Casa de Cultură, dar au apărut tensiuni și neînțelegeri. „Am hotărât să strângem bani pe cont propriu, să demonstrăm că putem și singuri. Nu suntem dintre cei care cedează ușor. Activăm pe ploaie, pe ninsoare, oamenii ne primesc și ne cheamă mereu. Ne spun că fără noi nu pot”, afirmă Emilia Jileacova. Totuși, rămâne gustul amar al excluderii: „Dacă ansamblul nou nu se forma, nu era nici o obidă. Dar așa, după ce noi l-am pornit, am rămas pe drumuri. Am vrut să participăm la atestări, însă nu a avut cine să ne semneze documentele. Am fost trecuți pe alt sat și am simțit că nu suntem recunoscuți ca ansamblu al nostru.”

Autor fotografie: Victor Leșco

Chiar și așa, au continuat să cânte pe scena locală, să facă șezători și să se adune din proprie inițiativă. „Nu avem transport, strângem bani între noi, nu mai vorbim de costumații. Dar ne place ceea ce facem, altfel nu am alerga de la gospodărie la repetiții”, spune Emilia. Ceea ce își doresc acum este un spațiu unde să repete fără a deranja pe cineva acasă: „Am vrea să ni se acorde un loc la Casa de Cultură. Și noi suntem din Călugăr, și aici vrem să batem pasul. Asta-i situația.”

Autor fotografie: Victor Leșco

Mărturiile lui Ilie Antonciuc, membru al ansamblului „Vârsta de Aur”

Ilie Antonciuc, membru al colectivului, ajuns la vârsta onorabilă de 80 de ani își amintește începuturile ansamblului folcloric „Vârsta de Aur” din satul Călugăr. El povestește că la început exista doar „Dorulețul”, unde cânta atât el, cât și domnul Alexei Pavlinciuc și doamna Emilia Jileacova, alături de mai multe femei din localitate. După destrămarea acestui colectiv, câteva dintre femei s-au adunat la casa lui Alexei Pavlinciuc, au pus bazele unei noi formații – „Vârsta de aur”.

Membrii au contribuit din propriile resurse financiare pentru a-și cumpăra costume, investind câte 1.500–2.000 de lei fiecare. „Noi din sufletul nostru venim, ni-i dragă”, spune nenea Ilie Antonciuc, subliniind că ansamblul nu a primit niciun sprijin financiar de la autorități. Repetițiile, deplasările și cheltuielile de transport sunt acoperite din buzunarul lor sau prin efortul personal al lui Alexei Pavlinciuc, care plătește benzina și organizează deplasările. Deși promisiuni de sprijin au existat din partea primăriei, în realitate ansamblul se bazează exclusiv pe pasiunea și dăruirea membrilor săi pentru a menține vie tradiția muzicală.

Autor fotografie: Victor Leșco

Autorul amsamblului „Vârsta de Aur” și sufletul acestuia

Alexei Pavlinciuc, din comuna Călugăr, raionul Fălești, a dedicat 45 de ani culturii, fiind director al Casei de Cultură din localitate. După pensionare nu a putut sta departe de muzică și tradiții, astfel că, în 2019, din proprie inițiativă și la dorința sătenilor, a înființat ansamblul „Vârsta de Aur”. Grupul, format din nouă femei, trei bărbați și doi tineri, funcționează exclusiv pe bază de voluntariat. Membrii își acoperă singuri cheltuielile pentru costume și deplasări, iar Alexei Pavlinciuc folosește propriile instrumente și contacte pentru a asigura buna desfășurare a activităților. „Nu suntem ajutați cu nimic, dar mergem înainte pentru că ne place”, spune el.

Autor fotografie: Victor Leșco

Repetițiile și spectacolele sunt urmate mereu de o masă modestă, pregătită din contribuțiile lor, unde discută cum s-au descurcat și ce pot îmbunătăți. „Nu decid singur, totul se face împreună. Așa trebuie să fie într-un colectiv”, adaugă Alexei Pavlinciuc, subliniind spiritul de unitate care îi ține împreună.

Cu timpul, membrii ansamblului „Vârsta de Aur” au început să investească tot mai mult în activitatea lor. După ce au văzut că lucrurile merg bine, fiecare a contribuit cu aproximativ două mii de lei pentru a-și cumpăra costume naționale, renunțând la vechile împrumuturi. Cheltuielile de transport rămân însă o provocare majoră, deoarece, fiind voluntari, nu beneficiază de sprijin din partea autorităților. „Noi singuri ne descurcăm, organizăm totul din inițiativa noastră”, spune Alexei Pavlinciuc. „Macar un transport, dar de unde să le iei transport? Noi care nu suntem angajați...”

În prezent, comuna Călugăr este reprezentată și de un alt ansamblu, cu titlul „model”, format încă din perioada în care Alexei Pavlinciuc activa la Casa de Cultură. Acesta funcționează mai ales prin intermediul școlii și al cadrelor didactice, având activitate constantă și concerte apreciate. „E un ansamblu foarte bun, cântă frumos, are spectacole și și-a confirmat de curând statutul de ansamblu-model”, spune Alexei Pavlinciuc, adăugând că și el a cântat acolo ani la rând. „Nu pot să spun ceva rău, e un colectiv valoros”, subliniază el, recunoscând meritele acestei formații care continuă tradiția locală.

Demisia lui Alexei Pavlinciuc și noul început

Alexei Pavlinciuc povestește că, deși a lucrat decenii întregi în cultură și a colaborat cu numeroși primari, finalul carierei sale nu a fost unul ușor. După 2020, odată cu apropierea pensiei, a început să simtă presiuni și piedici, pe care le pune pe seama influențelor politice și a schimbărilor din conducere. „Parcă totul mergea bine în alte sate, dar la noi nu. Îmi puneau bețe în roate, nu le plăcea cum fac, nu le plăcea ce fac”, spune el. În plus, i se reproșa participarea la concerte în alte localități, iar sprijinul logistic, cum ar fi transportul după spectacole, a devenit tot mai greu de obținut. „Veneam noaptea de la Chișinău și nu aveam cum ajunge acasă. Acum mă descurc singur, cu transportul meu, cât pot”, adaugă Alexei Pavlinciuc. Lipsa recunoașterii pentru munca depusă și sentimentul că nu mai era apreciat l-au determinat, în cele din urmă, să depună cererea de eliberare din funcție și să își continue activitatea artistică pe cont propriu.

Alexei Pavlinciuc povestește că plecarea sa nu a fost rezultatul unei concedieri directe, ci al unei presiuni subtile, menite să-l facă să renunțe singur. „Nu poți să zici că m-au dat afară, totul a fost făcut legal, cu cap, ca să pleci de bunăvoie”, explică el.

După ce a părăsit Casa de Cultură, câteva persoane din ansamblul pe care îl conducea i s-au alăturat, hotărâte să continue tradiția muzicală. „Au zis: noi vrem să cântăm. Vreți? Cântăm, dar nu la Casa de Cultură, ci la mine acasă.” Așa a luat naștere un nou început: repetițiile și spectacolele au continuat în curtea lui Alexei și Iulia Pavlinciuc, iar din 2019 au început să fie invitați la evenimente în satele din jur, în raioanele din țară, unde au câștigat premii și recunoaștere pentru colinde și cântece vechi, transmise din generație în generație. „Tot ce am adunat de la bunici și străbunici am dus mai departe, fără să iau nimic din ansamblul pe care l-am părăsit”, spune el.

Autor fotografie: Victor Leșco

Atestarea colectivului cu titlul de „ansamblu model”

După plecarea de la Casa de Cultură, Alexei Pavlinciuc și-a format propriul ansamblu, „Vârsta de aur”, pe care l-a ridicat cu trudă, din pasiune pentru cântecele vechi moștenite de la bunici și străbunici. „Acum cântăm de două ori mai multe melodii decât acolo”, spune el, amintindu-și cum, la atestare, a prezentat o listă bogată de piese care îi aparțineau. Din 2019, ansamblul colindă satele din împrejurimi, fiind mereu invitat la sărbători și festivaluri locale. La început era dificil, mai ales din cauza lipsei de transport.

La un moment dat, povestește el, au decis să obțină titlul de „ansamblu-model”. „Nu suntem mai răi ca alții, hai să învățăm cântece și să facem un program serios”, le-a spus conducătorul. A urmat o perioadă intensă de pregătiri, pentru că obținerea titlului presupune un examen susținut în fața unei comisii. „Am adunat documentele, dar ni s-a cerut și un garant – o primărie, o organizație care să ne susțină, fiindcă legea spune că, odată ce ai titlul, trebuie plătite două persoane: conducătorul și acompaniatorul. Cum eu nu lucram la primărie, am apelat la un cunoscut primar din alt sat. M-am dus la el și l-am rugat insistent să-mi dea un certificat de susținere. Mi l-a dat, doar ca să putem intra în examen. Și am trecut – cu brio.”

Deși colectivul are titlu și recunoaștere, sprijinul din partea autorităților a lipsit cu desăvârșire. După schimbarea primarului, Alexei Pavlinciuc a mers la primărie să ceară măcar jumătate de salariu pentru un acompaniator, dar răspunsul a fost negativ. Neavând altă soluție, l-a adus pe fratele lui să acompanieze, iar de atunci, din 2019, continuă să cânte cu grupul „Vârsta de Aur” fără ajutor din partea nimănui – nici haine, nici instrumente, nici măcar o încurajare. Totuși, merg la festivaluri și evenimente pe cont propriu, strâng bani între ei pentru transport și rămân dedicați muzicii, din pură pasiune, nu pentru beneficii. „Toată viața mea am lucrat doar aici, nicăieri în altă parte”, spune el cu mândrie.

„Toată viața mea am cântat”, spune Pavlinciuc cu un amestec de nostalgie și demnitate. „De când m-am născut, de mic am început să cânt în ansamblurile de la Casa de Cultură, apoi la nunți, unde am învățat tot ce știu. Veneam cu instrumentele noastre, din casă – suntem o adevărată dinastie de muzicanți, tradiția vine de la străbuni. Nici azi nu ne oprim: cântăm înainte, fără să obosim și fără să ne plângem.”

Nu are pretenții nici la actuala primăriță. „E tânără, să facă ce colective vrea. Eu nu mă duc să mă rog de nimeni. Dacă are nevoie de noi, știe unde să ne găsească. Ansamblul ăsta l-am făcut eu, din pasiune, nu pentru bani.”

Primărița localității Călugăr, Ina Harea, a declarat la telefon: „Nu, primăria nu contribuie financiar. „Vârsta de Aur” este atestat ca ansamblul Primăriei Musteața. Noi avem ansamblul care este al primăriei și este atestat – ansamblul Primăriei Călugăr, Doruleț. Doruleț este același gen de ansamblu ca Vârsta de Aur și nu știu dacă avem nevoie de același gen de ansamblu de două ori. Când ei iau de la primărie un certificat și merg la atestare, acolo scrie că primăria susține ansamblul. Ei au luat certificatul acesta de la o altă primărie.”

Primarul localității Musteață, Bejenari Valeriu, a declarat că nu colaborează cu ansamblul „Vârsta de Aur” și nici nu își amintește cine sunt ei. Cât despre finanțele ce ar trebui alocate pentru ansamblu cu titlul model nu cunoaște nimic, dar s-a arătat deschis să caute informația și să o ofere ulterior, la fel și să identifice o modalitate de a ajuta „Vârsta de Aur”.

Continuare în zilele următoare.  

 

 

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii