Social

Moldova aruncă în mormânt organe care ar putea salva vieți

Foto-simbol: Sanatate info
Autor: Elena Cioina
04/04/2017 3057

În timp ce sute de moldoveni dependenți de dializă așteaptă o șansă la viață, din neglijență și nepăsare, contrar obligației pe care o au instituțiile medicale cu secții ori centre de dializă de a introduce pacienți cu insuficiență renală în „Registrul pacienților dializați” și ulterior în lista de așteptare pentru transplant de rinichi, donatorii aflați în moarte cerebrală sunt deconectați de la aparate și înmormântați cu tot cu organe.

Constantin era unul dintre bolnavii cu insuficiență renală cronică. Și-a petrecut aproape 30 de ani din viață prin centre de dializă. A suportat inclusiv un transplant de rinichi cu mulți ani în urmă, dar aceasta nu l-a salvat de procedura chinuitoare. Boala l-a slăbit atât de mult, încât în cele din urmă, bărbatul și-a pus capăt zilelor.

Potrivit rudelor, Constantin era nevoit să vină la Chișinău de la Căușeni cu transportul public, pe frig, arșiță, ploaie sau vânt. Din cauza dializei, oasele îi devenise fragile. Medicii i-au amputat un picior, iar pe celălalt l-a fracturat înainte de deces.

Ținuți cu anii în dializă

În Moldova sunt aproximativ 500 de bolnavi cu insuficiență renală cronică – oameni dependenți de dializă pentru tot restul vieții. Doar unii mai norocoși, care beneficiază de transplant de rinichi, își pot îmbunătăți starea sănătății. Cifra e în creștere de la un an la altul, iar specialiștii spun că e o tendință generală, specifică nu doar pentru Republica Moldova.

Igor Codreanu. Foto: CIJM

„Probabil ați văzut, când treceți prin România, mașini cu inscripția „Dializă”. Aceste mașini transportă, de fapt, pacienții. Îi iau de-acasă și îi duc la dializă. La noi nu există așa ceva. În Moldova pacienții vin la dializă cu transportul public, de trei ori pe săptămână. Unii parcurg sute de kilometri. Compania Națională de Asigurări în Medicină (CNAM) le restituie banii de drum, dar, pentru că organismul lor e slăbit, se îmbolnăvesc frecvent de pneumonie, așteptând transportul în frig. Aceste complicații adesea sunt fatale”, ne-a spus directorul Agenției Naționale de Transplant, Igor Codreanu.

Mai mult de jumătate din cei 500 de bolnavi sunt deserviți de centrele de dializă de la Chișinău. În funcție de gravitatea bolii, vin la dializă de două sau de trei ori pe săptămână. Ceilalți merg la centrele de dializă din Bălți, Cahul și Comrat. Ajung fie cu transportul public, de ocazie sau privat. Pe lângă drumurile chinuitoare, sunt nevoiți să suporte uneori și aroganța, ignoranța cadrelor medicale… Deseori nu sunt medicamente, lipsesc consumabilele… Aparatele de dializă sunt vechi, iar atmosfera în centrele raionale amintește de URSS.

Toți miniștrii Sănătății de până acum promiteau la învestire că lucrurile se vor schimba, că vor fi deschise noi centre de dializă, iar cele vechi vor fi modernizate, că vor fi angajați mai mulți doctori, că bolnavilor li se va oferi transport – că pacienții vor beneficia de condiții „ca în Europa”. Lucrurile se schimbă, însă, nesesizabil de lent, așa că unii bolnavi nu mai ajung să beneficieze de aceste schimbări.

„La noi, populația este destul de apatică, lipsită de inițiativă, inhibată. Omul și așa e nefericit din cauza sărăciei și a stării precare de sănătate. Se mai uită la TV și vede că totul e rău, iese afară – noroi până la genunchi. Aici oamenii sunt montați să supraviețuiască, nu să se bucure de viață”, ne-a mai spus directorul Agenției de Transplant, Igor Codreanu.

„Mor ca muștele”

Constantin, bărbatul de 60 de ani, care nu mai suporta boala și umilința sistemului,  și-a tăiat fistula (locul unde se prinde cateterul) chiar pe patul de spital. Ani la rând el venea la dializă în Capitală de la Căușeni. Măsurați în kilometri, probabil ar fi înconjurat cel puțin un continent. Am reușit să vorbim cu soția lui, care l-a îngrijit până în ultima clipă ca pe un copil: „Ne întorceam într-o seară de la dializă. Era 31 ianuarie. Am coborât din taxi, eu am pus geanta jos ca să-l ajut. Am deschis ușa, iar când m-am întors, el alunecase și a căzut. N-am chemat Salvarea. Mă gândeam că poate îi va trece. Era trecut de 23.00. I-am pus comprese la picior, dar toată noaptea i-a fost rău. Dimineața am chemat Salvarea și ne-a dus la Traumatologie, la Spitalul de Urgență”, ne-a povestit femeia.

Acolo a început ping-pongul. Bărbatul, care nu avea un picior de ani buni din cauza bolii, iar altul tocmai și-l fracturase, a fost purtat dintr-un spital în altul până a cedat moral: „La Traumatologie l-au ținut mult timp pe o targă. Nu-l primeau în secție. Ne-au spus să mergem la dializă, la Spitalul Republican, că acolo ne vor primi. Dar nu ne-au primit. Dializa era închisă, așa că l-am adus acasă. La Spitalul Republican ne spuneau să mergem la BB-Dializă. La traumatologie, i-au făcut Roentghen și i-au spus că nu are fractură și că nu e de competența lor. Starea lui s-a înrăutățit, pentru că nimeni nu ne primea nicăieri – niciun spital. El a fost răpus moral”, își amintește femeia.

Toată viața lui, Constantin a venit la dializă cu transportul public, cu mașini de ocazie, cu taxiul, cu orice, numai nu cu o mașină dotată pentru astfel de pacienți.

Niciun Centru de Dializă sau Secția de hemodializă, nici chiar cel mai modern centru de dializă din Chișinău, cum este considerat „BB-Dializă”, nu asigură transport pacienților săi, decât în situații cu totul speciale.

Foto: CIJM

„Avem doi pacienți care vin de la Orhei și Florești. CNAM le achită drumul dus-întors. Pacienții aduc bonuri de plată, iar CNAM le restituie banii. Cu un an în urmă, pacienții chemau ambulanța care îi aducea la dializă, iar apoi îi ducea acasă. Acum nu ne mai permite bugetul. Pacienții vin singuri”, ne-a spus șeful Secției nefrologie și hemodializă de la Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”, Boris Sasu.

Nici la Cahul situația nu e mai bună. Secția de hemodializă a Spitalului raional deservește 46 de pacienți din șapte raioane din regiunea de Sud. Toți vin la spital cu ce apucă: „Eu mă duc cu autobuzul de la Roşu la Cahul. Am fost un an în Italia şi făceam dializă acolo. Mă simțeam mult mai bine – altă atitudine, totul e pus la punct”, ne-a spus Elena, una dintre pacientele care tocmai făcea dializă.

Obligați pe jumătate

Nici consorțiul german BB-Hämodialyse Handelsgesellschaft mbH, câștigătorul licitației privind dezvoltarea serviciului de hemodializă din Moldova, care deține Centrul privat „BB-Dializă” din capitală, nu este obligat să asigure cu transport pacienții care vin sau pleacă de la dializă. Contractul încheiat cu Ministerul Sănătății nu obligă compania privată să facă asta:

„Conform contractului semnat între Ministerul Sănătății, în gestiunea căruia se află Spitalul Clinic Republican, și compania BB-Hämodialyse, care a preluat un spațiu din cadrul instituției medico-sanitare publice, pentru deschiderea unui centru de dializă, partenerul privat se obligă să asigure transportarea pacienților de la domiciliu la Centrul de Dializă, dus-întors pentru pacienții din afara Chișinăului sau să compenseze cheltuielile de transport în conformitate cu legislația în vigoare”, ne-a răspuns Ministerul Sănătății.

În 2013, însă, când se anunța licitația pentru parteneriatul public privat în domeniul hemodializei, ministrul Sănătății de atunci, Andrei Usatîi, spunea că agentul economic care va câștiga licitația, va trebui să le asigure bolnavilor nu doar condiții și aparataj modern pentru dializă, dar și transport: „În caietul de sarcini este prevăzut ca agentul economic să se ocupe de transportarea bolnavilor la centrul de dializă și înapoi, precum și să le asigure hrana acestora. Este o mare noutate pentru noi. Oamenii se vor bucura de aceleași servicii care sunt oferite în Germania sau în oricare alt stat european”, menționa ministrul Usatîi în 2013.

Secția de dializă pentru bărbați de la Bălți. Foto: CIJM

Potrivit caietului de sarcini, firma ar fi trebuit să repare și să modernizeze secțiile de hemodializă de la Spitalul Clinic Republican, Institutul Mamei și Copilului, din cadrul Spitalului de Urgență, de la Spitalul Municipal „Sfânta Treime”, Spitalul Municipal din Bălți, precum și din spitalele raionale Cahul și Comrat și să creeze alte secții noi în raioanele Edineț, Drochia, Ungheni, Soroca și Căușeni. De atunci au trecut trei ani, iar toate aceste instituții activează în continuare în condiții greu de imaginat, inclusiv cu aparate vechi.

Administratorul „BB Dializă”, Dmitri Onufreiciuc, susține că firma urmează să deschidă, în următorii doi ani, două centre moderne de dializă la Bălți și la Cahul. Pentru cel de la Bălți deja a fost identificat un spațiu, care aparține Ministerului Sănătății. Ulterior, în funcție de necesități, vor fi deschise și în alte localități, a precizat acesta.

„Aceste două centre vor asigura necesitățile tuturor pacienților care fac dializă. Nu putem deschide astfel de centre și în alte raioane. Lipsește argumentarea financiară. Vom deschide centre de dializă în zonele importante din punctul de vedere al numărului de pacienți”, ne-a mai spus Onufreiciuc:

„Noi ar fi trebuit să intrăm în Ordinul Ministerului Sănătății, pentru modernizare - ar fi trebuit să intrăm în componența BB-Dializă.

- Și de ce nu ați intrat?

- Nu sunt respectate termenele contractuale. În total avem 16 aparate funcționale, dar folosim doar 4.

- Se defectează des?

- Lucrăm cu 4, ca să avem 12 de rezervă”, ne-a spus șeful Secției de hemodializă al  Institutului de Medicină Urgentă, Dumitru Mastak.

Potrivit contractului, consorțiul german BB-Hämodialyse Handelsgesellschaft mbH, a investit până acum în centrul de dializă de la Chișinău 2,3 milioane de euro. Aceeași sumă ar urma să fie investită și în cele două centre de la Bălți și Cahul. Compania germană este obligată să finalizeze lucrările de modernizare a centrului timp de un an din momentul semnării actului de primire-predare a spațiului din cadrul instituției medico-sanitare publice, care se află în gestiunea Ministerului Sănătății.

Foto: CIJM

Modernizare cu încălcări

La nivel de țară nu sunt înaintați termeni concreți pentru modernizarea serviciului de dializă, ceea ce însemnă că procesul ar putea dura mai mulți ani, se arată în răspunsul primit de la Ministerul Sănătății.

Conform hotărârii Guvernului nr.574 din 7 august 2013, agentul economic câștigător al Parteneriatului Public Privat în dializă se obligă să modernizeze șapte centre în cadrul instituțiilor medicale republicane, municipale și raionale și să creeze alte cinci centre noi în cadrul spitalelor raionale.

Subdiviziunile prestatoare de servicii de dializă trebuiau transmise companiei câștigătoare pe un termen de 12 ani, iar „partenerul privat se angajează să utilizeze şi să reînnoiască toate dispozitivele medicale necesare la prestarea serviciilor de dializă, conform termenelor de exploatare”.

Consorțiul german BB-Hämodialyse Handelsgesellschaft mbH a încălcat, însă, această hotărâre de Guvern și, împreună cu Ministerul Sănătății, a schimbat condițiile contractului. Cel puțin așa arată un raport al Ministerului Economiei transmis Comisiei economie, buget și finanțe a Parlamentului. În document se menționează că, urmare a selectării partenerului privat, Consorțiul ,,BB- Hämodialyse Handelsghesellshaft mbH” din Germania, a semnat, la 17 aprilie 2014, trei contracte PPP la  nivel național și șase contracte la nivel local, pentru dezvoltarea serviciului de dializă. Contractele au fost semnate pentru o perioadă de 12 ani, iar compania urma să investească 15 milioane de euro în cele trei centre de dializă de la Spitalul Clinic Republican, Institutul Mamei și Copilului și Institutul de Medicină Urgență. Contractele aveau drept obiectiv modernizarea serviciului de dializă convențională şi hemofiltrare din cadrul instituțiilor medicale. Doar Centrul de Dializă din cadrul Spitalului Clinic Republican a fost modernizat, conform contractului.

În cazul celorlalte două instituții documentul a fost modificat: „În procesul implementării proiectului PPP, a survenit necesitatea modificării contractului. La propunerea Comisiei interministeriale de mediere, s-a negociat completarea Contractului PPP cu un acord adițional. În perioada de raportare nu a demarat realizarea Contractelor PPP privind deschiderea Centrelor de dializă moderne în cadrul IMSP Centrul Național Științifico-Practic de Medicină Urgentă și Institutul Mamei și Copilului”, scrie în raportul Ministerului Economiei.

Alte șase contracte, compania-fiică a Consorțiului „BB-Hämodialyse Handelsghesellshaft mbH – ÎCS „BB-Dializă” SRL le-a semnat cu consiliile raionale Edineț, Căușeni, Soroca, Drochia Bălți și Ungheni, care sunt fondatorii spitalelor locale. Cel puțin două consilii raionale (Edineț și Ungheni) au reziliat contractul cu „BB-Dializă” deoarece firma nu și-a onorat obligațiile contractuale, mai scrie în raport.

Răspunsul Ministerului Sănătății la întrebarea: de ce a admis încălcarea hotărârii Guvernului de către „BB-Dializă (privind numărul centrelor care urmau a fi modernizate de către SRL „BB-Dializă”) este aproape halucinant nu doar sub aspect lingvistic: „Drept urmare a unei analize efectuate de partenerii (Ministerul Sănătății și partenerul privat) proiectului de Parteneriat Public Privat pentru Servicii de Dializă în Republica Moldova, în scopul optimizării serviciului de dializă, s-a constatat că, potrivit datelor cu privire la numărul de pacienți și repartizarea lor geografică, deschiderea a trei centre de dializă în regiunea Centru, Nord și Sud a țării va asigura necesitatea populației cu servicii de dializă calitative”.

Reprezentanții „BB-Dializă” dau însă asigurări că, dacă va fi nevoie, numărul centrelor va fi mărit. Până atunci, pacienții vor trebui să se mulțumească cu condițiile de acum 10-20 de ani.

Foto: CIJM

„Nu le ajung mâini să facă toate lucrurile”

Lipsa medicilor în serviciul de hemodializă devine o problemă tot mai stresantă. La Cahul lucrează un singur medic nefrolog, deși ar trebui măcar încă trei. La Comrat, de asemenea. Medicii din serviciul de hemodializă sunt nevoiți să muncească și câte 19 ore pe zi ca să facă față solicitărilor.

„Lucrăm în patru ture. Ziua de muncă începe la 3.00 și se termină la 22.00 – 23.00. Este un singur medic nefrolog. Adică doar eu. Mai avem nevoie de încă trei medici, dar nimeni nu vine. Așa activăm din iunie 2011, când am pășit pragul acestei secții. M-am obișnuit cu munca aceasta. Mă aflu mai mult aici decât acasă”, ne-a spus șefa Secției hemodializă a Spitalului din Cahul, Lilia Postolache.

Nepăsare criminală: „Se pierd organe pe drum”

Lipsa cadrelor medicale generează alte probleme. Potrivit Ordinului 155 din 14 martie 2016, managerii instituțiilor medicale în care există secții de hemodializă sunt obligați să introducă toți pacienți cu insuficiență renală în „Registrul pacienților dializați” până la inițierea tratamentului prin dializă. De asemenea, ei trebuie să prezinte medicilor-chirurgi, care se ocupă de transplant, dosarul medical al fiecărui pacient, pentru ca acesta să fie inclus în lista de așteptare pentru transplant.

Responsabilii de la Agenția Națională de Transplant spun că „pierd organe pe drum”, deoarece „lista de așteptare” e goală. Nu că nu ar exista pacienți, ci pentru că respectivul ordin este încălcat de către instituțiile medicale în care există secții de hemodializă. Din nepăsare, șefii secțiilor de dializă „uită” să completeze registrele pacienților dializați și ulterior să transmită dosarele responsabililor de transplantul renal care decid dacă includ sau nu bolnavul și în lista de așteptare. În consecință, uneori există donatori, dar nu există beneficiari.

Ultimul caz a fost înregistrat chiar recent. Rudele unui pacient aflat în moarte cerebrală și-au dat acordul pentru donarea rinichilor și ficatului, dar pentru că acesta avea o grupă de sânge rară, a IV-a, în lista de așteptare nu s-au găsit beneficiari nici pentru un organ. În consecință, pacientul a fost deconectat de la aparate și înmormântat. Puteau fi salvate cel puțin trei vieți.

„Dosarul completat al fiecărui pacient este trimis specialiștilor de la Clinica de Transplant Renal din cadrul Spitalului Republican. Ei verifică dacă pacientul nu are contraindicații pentru transplant și, dacă este transplantabil, ei transmit datele Agenției de Transplant. Aceasta, la rândul ei, include pacientul în acea listă de așteptare pentru transplant. Aceste centre de dializă pe care le avem în țară nu transmit datele. Ei argumentează prin faptul că nu au personal suficient. Dar o să facem tot posibilul ca să-i responsabilizăm”, ne-a spus directorul Agenției Naționale de Transplant, Igor Codreanu.

Acum în lista de așteptare pentru transplant renal sunt doar 39 de pacienți. Conform standardelor europene, din numărul total al pacienților incluși în programul de dializă, în lista de așteptare ar trebui incluși cel puțin o treime. Adică din 500 de pacienți incluși în programul de dializă, 150 ar fi trebuit să se afle în această listă pentru un eventual transplant de rinichi.

„Calitatea vieții unui pacient care a beneficiat de transplant este net superioară comparativ cu cea a unui pacient dependent de dializă. Ce se întâmplă la noi? De fapt, tu, medic, lipsești pacientul de o calitate mai bună a vieții prin faptul că nu îl incluzi în lista de așteptare în baza căreia el ar putea beneficia de un organ nou”, a explicat Igor Codreanu.

Cei de la centrele de dializă își justifică nepăsarea (neincluderea pacienților în registrul pacienților dializați și transmiterea dosarelor pentru lista de așteptare) în mod diferit. Cel mai des spun că pacientului îi este contraindicat transplantul.

Adrian Tănase. Foto: timpul.md

„Pacientul pasibil de transplant renal nu trebuie să aibă focare de infecție, să nu aibă atero-scleroză a vaselor bazinului, acolo unde se face transplantul, să nu aibă vreo infecție virală proaspătă, cum ar fi hepatitele și alte infecții care pot fi periculoase după transplantul renal. Mulți au diverse maladii asociate și, respectiv, nu le putem face transplant, pentru că există riscul ca organul să fie respins”, a explicat șeful Clinicii Urologie, Dializă și Transplant Renal, Adrian Tănase.

Chirurgul Adrian Tănase spune că peste 50% dintre pacienți fac dializă de peste 5 ani de la depistarea bolii. O parte dintre ei merg la transplant, alții se duc în străinătate pentru transplant, iar alții mor din cauza complicațiilor.

Un control recent, organizat de Agenția de Transplant în secțiile și centrele de dializă arată că există pacienți care pot fi incluși în lista de așteptare, dar medicii nu fac acest lucru. „La noi pacienții sunt introduși în Registrul de dializă, dar dosare pentru lista de așteptare pentru transplant nu avem, pentru că majoritatea pacienților fac de mulți ani dializă şi majoritatea au contraindicații. Acum ne-am oprit la 19 pacienți pe care îi investigăm în vederea adăugării în lista de așteptare. Până acum nu au făcut investigații. Unii se tem. În plus, majoritatea au dublă cetățenie. Deja avem doi pacienți care au beneficiat de transplant în România”, ne-a explicat șefa Secției hemodializă de la Spitalul Raional Cahul, Lilia Postolache.

Moldovenii merg la dializă în România

Ne-a confirmat acest lucru și medicul nefrolog, Ionuț Nistor, de la Spitalul Clinic „C.I. Parhon” din Iași: „La Spitalul Parhon nu este nici un pacient care să facă dializă cronică. Vin pentru hemodializă. Toți sunt cetățeni români cu cetățenie română și cu asigurare medicală de sănătate. Putem doar să presupunem că sunt și moldoveni cu cetățenie română, deoarece au mașini înmatriculate în Republica Moldova sau că îl cheamă Sașa sau Vladimir. Dar ei sunt cetățeni români cu domiciliul în România și beneficiază de asigurare de sănătate conform tuturor regulilor. Deci sunt cetățenii noștri și au aceleași drepturi.

  • Ce vă spun, de ce nu fac dializă în Moldova?
  • Probabil au mai multă încredere în sistemul de sănătate din România”, ne-a mai spus Ionuț Nistor.

La Centrul privat „BB-Dializă” din Chișinău, inspectorii spun că alți 30 de pacienți ar putea fi incluși în lista de așteptare pentru transplant: „Anume din acest motiv am decis să facem aceste vizite – ca să majorăm numărul pacienților din lista de așteptare. Șefii de secții nu sunt obișnuiți să includă pacienții în această listă de așteptare. Pur și simplu nu au așa deprindere. Așteaptă ca cineva să le amintească”, a explicat Adrian Tănase.

Birocrația curmă vieți!

Petru Cepoida. Foto: CIJM

Directorul Medical al „BB-Dializă”, Petru Cepoida, singurul centrul cu capacitate de deservire a 300 de pacienți, spune că problema includerii bolnavilor cu insuficiență renală cronică în lista de așteptare pentru transplant „e un cerc vicios”. De exemplu, dacă un pacient inițiază dializa în cadrul unei secții raioane, iar ulterior e transferat la „BB-Dializă”, medicii de la acel centru au obligația să-l introducă pe pacient în sistemul informațional: „De exemplu, pacientul începe dializa la Spitalul Municipal Sf.Treime... Cei de la Sf.Treime introduc pacientul în sistemul informațional. În momentul în care pacientul este transferat pentru dializă la noi și el nu a fost inclus anterior în sistemul informațional, eu nu am ce să fac – nu-l pot transfera eu, pentru că nu am acces la datele centrului de la care a fost transferat”, ne-a spus Cepoida.

„De fapt, e vorba de nepăsare”, susține directorul Agenției de Transplant, Igor Codreanu. El susține că odată cu inspectarea centrelor de dializă, numărul pacienților incluși în lista de așteptare pentru transplant de rinichi va crește de cel puțin două ori.

Comisia care a evaluat situația privind includerea pacienților cu insuficiență renală cronică în lista de așteptare pentru transplant de rinichi a constat că încă cel puțin 63 de pacienți ar fi trebuit să se afle deja în listă. Raportul Agenției Naționale de Transplant, după inspectarea centrelor de dializă, arată că responsabilii de includerea pacienților în Registrul de dializă și ulterior în lista de așteptare pentru transplant au admis mai multe nereguli.

Banii FAOAM, posibil argument criminal care ține pacienții în dializă cronică

Potrivit specialiștilor, statul cheltuie anual pentru un pacient aflat în dializă de două ori mai mulți bani decât pentru unul transplantat.

Raportul este de aproximativ 263 de mii de lei (în medie un pacient face dializă 132 de zile pe an sau câte trei zile pe săptămână)  la 90 de mii de lei (media tratamentului pentru pacientul care a beneficiat de transplant de rinichi), bani care sunt alocați din Fondul Asigurărilor Obligatorii de Asistență Medicală (aici se adună contribuțiile persoanelor asigurate care trebuie să beneficieze gratis de servicii medicale).

Anul trecut, doar Centrul privat „BB-Dializă” a primit de la Compania Națională de Asigurări în Medicină 54 de milioane de lei. Instituția deservește aproximativ 300 de pacienți. O ședință de dializă, conform tarifelor noi aprobate de Ministerul Sănătății costă 1.995 de lei (echivalentul a 100 de dolari). Asta în condițiile în care, în total, din bugetul public, prin Programul Național de Transplant, pentru medicamente imunosupresive pe care le iau toată viața persoane care au suportat un transplant de rinichi, anual se alocă aproximativ 13 - 14 milioane de lei, potrivit Agenției naționale de Transplant. În acest an, bugetul total pentru serviciile de hemodializă depășește 122 milioane de lei. Din acești bani, 70 de milioane ar trebui să ajungă la „BB-Dializă”.

„Noi o să mai deschidem două secții în curând ca să putem deservi mai mulți pacienți. Deocamdată CNAM a alocat bani la nivelul anului trecut, dar noi am avea nevoie de aproximativ 70 de milioane de lei”, ne-a spus administratorul BB-Dializă, Dmitri Onufreiciuc. Potrivit lui, în următorii doi ani urmează să mai fie deschise două centre de dializă la Bălți și la Cahul.

Reiese că instituția care ține sub ea „sacul cu bani” pentru prestarea serviciilor medicale, alocă anual milioane de lei, doar pentru că lucrurile nu sunt „bine aranjate” în sistem, iar pacienții nu ajung în lista de așteptare pentru transplant din cauza nepăsării responsabililor din instituțiilor medicale.

Pe hârtie – angajamente frumoase

Guvernul a aprobat recent un nou Program Național al Transplantului pentru perioada 2017-2021. Până la finalul acestuia, Agenția Națională de Transplant își propune să sporească numărul transplanturilor renale cu 60%. Astfel, în 2021 chirurgii ar trebui să efectueze 50 de operații de transplant de rinichi. Acest lucru, spun specialiștii, e posibil doar dacă va fi modernizat serviciul de dializă, dacă vor exista suficienți medici, și foarte important, dacă pacienții vor fi incluși în lista de așteptare pentru transplant.

Până atunci, pacienții vor trebui să se salveze singuri, inclusiv să recurgă la transplant de organe peste hotare. Datele Agenției Naționale de Transplant arată că din 2008 până în prezent 82 de cetățeni moldoveni au beneficiat de transplant de rinichi și de ficat în afara țării, cei mai mulți dintre ei în Italia.

Anul trecut, în Moldova, au fost efectuate 31 de operații de transplant, cu 17 mai multe decât în 2015. Este vorba de 22 de transplanturi de rinichi și 9 de ficat. În acest an, până la mijlocul lunii martie, au fost efectuate doar 6 transplanturi de rinichi și 4 transplanturi hepatice.

Acest material jurnalistic a fost realizat în cadrul proiectului „Overcoming media’s stereotypes through cross border co-operation” coordonat de Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație și finanțat de către Black Sea Trust for Regional Cooperation – A Project of the German Marshall Fund.

Investigaţii din aceeaşi categorie:

Articolul precedent la aceeaşi temă

Articolul următor la aceeaşi temă

Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Comentarii