Moldova/Transnistria: Politicile unilaterale provoacă discordie în Zona de Securitate
O investigație marca BIRN dezvăluie modul în care legile transnistrene de urgență, impuse sub pretextul sănătății publice, au pus în pericol sănătatea a mii de oameni, restricționându-le accesul la medicamente și servicii medicale.
La 17 martie, când Europa intra în izolare, comuna Molovata Nouă din estul Moldovei s-a pomenit rupt de lume de intervenția unor forțe militare necunoscute. Acestea au apărut aparent peste noapte, instalând un punct de control pe singurul drum care leagă localitatea de orașele din apropiere și de capitala Moldovei, Chișinău.
Vestea l-a prins pe primarul Oleg Gazea în biroul său în timp ce supraveghea pregătirile pentru pandemie, repartizând măști medicale și dezinfectant. A plecat imediat la noul punct de control unde, a spus el, „un militar, așezat într-o mașină”, i-a interzis să meargă mai departe. Nici bărbatul din mașină și nici colegii săi de la punctul de control nu purtau însemne militare pe uniformă pentru a le indica numele, gradul sau afilierea.
„Erau ca omuleții verzi care au apărut în Crimeea”, a declarat Gazea pentru Balkan Investigative Reporting Network (BIRN), folosind un termen comun pentru trupele ruse în uniforme nemarcate ce au ocupat în 2014 peninsula cu pricina de la vecinul de est al Moldovei, Ucraina.
Nu este o comparație fantezistă. Linia de demarcație geopolitică dintre Rusia și Uniunea Europeană trece direct prin Moldova, la fel ca și prin Ucraina. Eforturile ambelor țări de a consolida alianțele cu Vestul au condus la conflicte armate cu separatiștii susținuți de ruși în estul ambelor state. În cazul Moldovei, conflictul datează de la destrămarea vastei entități din care a făcut parte odinioară, Uniunea Sovietică. Tendinței de independență a Moldovei i s-a opus violent Transnistria, o regiune situată la est de Nistru, care dorea să rămână pe orbita Rusiei.
După patru luni de lupte grele în 1992, armistițiul mediat de Rusia a dus la crearea Zonei de Securitate – o zonă-tampon de 12–20 de kilometri lățime între zona controlată de Chișinău și cea administrată de separatiștii transnistreni cu capitala la Tiraspol.
Satul lui Oleg Gazea se află în Zona de Securitate, la est de Nistru, pe aceeași parte cu Transnistria. Este unul dintre cele zece localități de pe malul estic administrate de Moldova, dar încâlcite în geografia regiunii transnistrene. Populația combinată a acestor așezări, de circa 23.000 de oameni, folosea până la izbucnirea pandemiei podurile rutiere de peste Nistru controlate de administrația secesionistă de la Tiraspol.
Punctul de control din afara satului primarului Gazea, în Cocieri, a fost unul dintre cele 37 instalate începând cu 16–17 martie, sub pretextul stării de urgență impusă de administrația transnistreană. Justificată oficial ca măsură de protecție, închiderea drumurilor a blocat efectiv așezările administrate de Republica Moldova în Zona de Securitate. A restricționat accesul oamenilor din zonă la asistență medicală, alimente și medicamente pentru mai mult de două luni, sub pretextul unei pandemii.
Investigația BIRN dezvăluie modul în care restricțiile introduse sub pretextul protecției sănătății publice au oferit o nouă oportunitate regiunii separatiste să își reafirme pretenția de suveranitate. Cu toate acestea, restricțiile au pus/pun în pericol sănătatea a mii de cetățeni care depindeau/depind de libera circulație pentru nevoile lor de bază. În imposibilitatea de a utiliza drumurile, locuitorii așezărilor administrate de Moldova pe malul de est au ajuns să se bazeze pe serviciul unui bac supraîncărcat pentru a traversa Nistrul pentru îngrijiri medicale și provizii de bază.
„Au fost persoane cu cancer care trebuiau să ia morfină, copii cu dureri de dinți, femei însărcinate care trebuiau să ajungă la spital”, a declarat Raisa Spinovschi, primarul comunei Cocieri, controlat de Republica Moldova. „Toată lumea stătea la coadă, așteptând feribotul chiar și câte trei sau patru ore.”
Rolul Rusiei
Transnistria, o fâșie de pământ între Nistru și granița cu Ucraina, pretinde că este stat, dar nu este recunoscut ca atare de nicio țară a lumii. A dobândit reputația unui parc de atracții corupt și prăbușit din timpurile Uniunii Sovietice, susținut de exporturile către UE, de interesele strategice rusești și de contrabandă. Între timp, politica Moldovei este împărțită între tabere pro-UE și pro-ruse. De asemenea, afectată de corupție, țara este, prin majoritatea măsurilor, cea mai săracă din Europa.
Eforturile internaționale de a stabili o soluționare politică a diferendului transnistrean au fost conduse de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, OSCE. Deși discuțiile au adus unele progrese, Rusia și-a menținut influența atât prin aliații din Moldova, cât și din Transnistria. Mai mult, după semnarea armistițiului în 1992, Rusia a reușit să își păstreze în Transnistria un contigent de 1.500 de soldați staționat aici ilegal.
O hartă ce arată noile posturi ilegale transnistrene instalate în Zona de Securitate. Credit: CU SENS
În prezent, diferendul este plasat în categoria așa-numitelor „conflicte înghețate”, care implică separatiștii susținuți de Rusia în Ucraina și Georgia. Spre deosebire de aceste conflicte, în ultimii 30 de ani, în Transnistria a existat puțină violență. Granița a rămas, de fapt, deschisă, iar locuitorii celor două maluri ale Nistrului au ajuns să depindă unii de alții din punct de vedere economic și social. Până la cele mai recente restricții, locuitorii Moldovei și regiunii transnistrene erau liberi să circule în Zona de Securitate, fără obstacole impuse de o rețea de zeci de puncte de control.
Cele 37 de noi puncte de control aproape dublează numărul celor din zonă. Observatorii din Moldova și nu numai susțin că Tiraspolul ia ordine directe de la Moscova, deoarece Rusia exploatează pandemia pentru un câștig tactic în zonele conflictelor înghețate. Măsuri similare de „noi granițe” la un nivel mai scăzut au fost raportate și în Ucraina și Georgia.
Rosian Vasiloi, analist pe probleme de securitate, colonel în rezervă și fost șef al Poliției de Frontieră, a declarat pentru BIRN că separatiștii transnistreni acționează „cu acordul liderilor lor” din armata rusă.
Vladimir Socor, analist al Fundației Jamestown, un grup de reflecție de la Washington, a declarat pentru BIRN că Rusia se află „complet în spatele” regimurilor separatiste din Transnistria, de altfel ca și cele din Georgia și Ucraina. El a spus că Moscova folosește pandemia pentru a-și promova interesele în fiecare dintre aceste conflicte înghețate într-un mod personalizat pentru fiecare dintre ele.
„Donetsk și Luhansk, cu Rusia în spatele lor, folosesc pandemia ca pretext pentru a restricționa accesul observatorilor OSCE [...] Motivația pentru posturi suplimentare în timpul pandemiei este diferită în Donbas și Transnistria”, a declarat Vladimir Socor pentru BIRN.
Rusia susține că trupele sale din Transnistria sunt necesare ca forțe de menținere a păcii sau ca gardieni ai unui depozit de muniții din epoca Războiului Rece din localitatea Cobasna.
Într-un interviu acordat agenției de știri TASS din Rusia, pe 8 iulie 2020, ambasadorul rus în Moldova, Oleg Vasnețov, a respins solicitările autorităților moldovenești pentru retragerea trupelor ruse, spunând că cei 1.500 de soldați ruși „nu pot fi retrași cu o baghetă magică”. Rusia are două obiective în regiune, potrivit lui Tom de Waal, expert în „conflicte înghețate” și membru senior la Carnegie Endowment for International Peace, un grup de reflecție pentru politica externă.
Moscova vrea să sprijine enclava pro-rusă din Transnistria, a spus el, și vrea să se asigure că alegerile prezidențiale din Republica Moldova, care vor avea loc în noiembrie, vor fi câștigate de candidatului pro-rus, actualul președinte, Igor Dodon. Cu toate acestea, a spus el, implicarea Rusiei în acțiunea de creștere a numărului punctelor de control riscă să fie supraevaluată.
„Sincer să fiu, nu văd prea mult control rusesc direct în Transnistria, dincolo de unele direcții strategice”, a spus el pentru BIRN.
El a adăugat că ceea ce a fost numit „politică rusă” în regiune a fost mai des produsul unei simbioze între interesele rusești și interesele locale. „Nu ar trebui să vorbim despre «politica rusă», deoarece există interese concurente pe care «puterea verticală» a lui Putin reușește să le rezolve uneori, dar de multe ori nu. În conflictele înghețate, a spus el, „interesele diplomației, afacerilor și securității rusești nu coincid întotdeauna”.
Pacienți cu Covid, dar fără specialiști
În primele zile ale pandemiei, oamenii care locuiau în Zona de Securitate nu își dădeau bine seama cum le vor schimba viața noile puncte de control. Au făcut provizii de bază pentru a fi pregătiți de izolare și, odată ce măsurile au fost impuse, nu aveau prea multe motive pentru a-și pune întrebări despre libertatea de mișcare.
„Nu au avut mare nevoie să părăsească localitatea, au putut să reziste la început”, a spus Oleg Gazea, primarul comunei Molovata Nouă. „Abia mai târziu, pe măsură ce izolarea s-a adâncit, problemele au devenit evidente”.
Impactul măsurilor transnistrene a fost resimțit pentru prima dată în sistemul local de sănătate, întrucât spitalele și clinicile din așezările administrate de Republica Moldova de pe ambele mauri ale Nistrului au început să aibă lipsuri de personal.
După Războiul de pe Nistru, mulți lucrători medicali au rămas să lucreze în instituțiile medicale de pe malul de vest al Nistrului, ispitiți de salariile mai mari și de condiții mai bune de muncă. După impunerea măsurilor de urgență, aceștia au încetat să se mai prezinte la muncă, descurajați de cerința de a fi puși în carantină timp de 14 zile la întoarcerea lor pe teritoriul controlat de Tiraspol.
Conform datelor Biroului Politici de Reintegrare din cadrul Guvernului moldovenesc, aproximativ 95 de persoane – majoritatea doctori – nu au putut să meargă pe malul drept în timpul blocajului cauzat de pandemie.
BIRN a stabilit că cel puțin șase unități medicale de pe malul vestic al Moldovei – inclusiv spitale raionale și oficii ale medicilor de familie – nu aveau suficienți medici și asistenți de serviciu.
Spitalul raional Rezina, de pe malul vestic al Nistrului, a fost printre cele mai afectate. Această instituție medicală a trebuit să se descurce fără 17 angajați care locuiesc în Râbnița, un oraș de pe malul estic aflat sub controlul administrației secesioniste de la Tiraspol.
„Spitalul a rămas practic fără specialiști de bază”, a declarat pentru BIRN șeful instituției, Nina Postu. Lipsa personalului i-a obligat pe medicii rămași să lucreze peste program, anulând orice zi liberă.
La începutul pandemiei, exista un singur specialist în boli infecțioase, care se ocupa de pacienții cu COVID-19, a spus Postu. Totuși medicul a plecat și el, iar spitalul a rămas fără specialist din 11 mai. Spitalul are două secții de Covid-19 cu o capacitate de 54 de paturi, dintre care 46 sunt ocupate în prezent.
„Pacienții cu Coranavirus sunt tratați de medicii de familie și terapeuți”, a spus Postu pentru BIRN. Ea a precizat că 150 de pacienți au fost tratați de COVID-19 între lunile mai și septembrie, dintre care trei au murit.
Pandemia ca „pretext”
Restricțiile privind circulația au afectat de asemenea lucrătorii medicali care locuiesc și lucrează pe partea de est a Nistrului, în cazul celor obligați de slujbele lor să traverseze teritoriul controlat de administrația transnistreană. În aprilie, autoritățile transnistrene au reținut pentru mai multe zile doi șoferi de ambulanță din Molovata Nouă, care lucrau în Dubăsari, un oraș controlat de Tiraspol, sub acuzația de încălcare a regulilor de carantină.
Restricțiile au avut un efect deosebit de acut asupra Cocieriului, comună situată pe malul estic al Nistrului, dar controlată de autoritățile de la Chișinău. „Întregul perimetru al localității a fost înconjurat de puncte de control”, a declarat pentru BIRN primarul orașului, Raisa Spinovschi. „Grănicerii transnistreni au închis toate drumurile către Transnistria. Chiar și persoanelor din Transnistria care lucrau în secția de urgență [a clinicii locale] nu li s-a permis să intre.”
La Oficiul medicilor de familie din Cocieri, sarcina de a deservi aproximativ 8.000 de persoane a fost pusă pe umerii unui singur medic, Irina Cerlat, timp de două luni. Este vorba de o femeie de peste 60 de ani. Conform legislației moldovenești, un medic nu ar trebui să deservească mai mult de 1.500 de persoane. Farmaciile din comună au fost, de asemenea, închise pentru perioada 16 martie și 3 iunie, deoarece angajații lor care locuiau pe teritoriul administrat de Tiraspol nu au putut să muncească.
Potrivit Raisei Spinovschi, localnicii au suportat în mare măsură restricțiile din dorința de a evita conflictele. „Oamenii sunt răbdători pentru că nu mai vor război”, a spus ea. „Am trecut prin război și prin toate aceste încercări.”
Tiraspolul susține că restricțiile au fost introduse strict ca răspuns la pandemie. Într-o declarație scrisă transmisă BIRN, administrația de la Tiraspol a spus că noile puncte de control sunt necesare pentru „monitorizarea respectării măsurilor de carantină, scopul principal fiind protejarea vieții și sănătății oamenilor”.
Guvernul Republicii Moldova a subliniat că punctele de control sunt ilegale. Șefa Biroului Politici de Reintegrare, Cristina Lesnic, a declarat pentru BIRN că autoritățile transnistrene folosesc pandemia „ca pretext pentru a se izola și a crea bariere artificiale în calea liberei circulații”.
Fără feribot, fără mâncare
Înconjurați de blocaje rutiere, locuitorii de pe malul estic al Nistrului au devenit din ce în ce mai dependenți de bac pentru a traversa râul. Cu toate acestea, capacitatea feribotului este limitată la 30 de vehicule. Pe măsură ce cererea pentru acest serviciu a crescut, cozi lungi s-au format pe ambele părți ale râului, iar vehiculele au așteptat și până la trei-patru ore pentru îmbarcare. Locuitorii care sperau să prindă primul feribot de pe malul estic, pentru a prinde bacul de la 07:15, stăteau la coadă încă de la orele 5 dimineața. Printre pasageri se numărau și mulți bolnavi și vârstnici cu nevoi medicale complexe.
„A fost cel mai greu pentru persoanele în vârstă care nu au rude sau mijloace de transport”, a spus Valeriu Vladimirov, polițist pensionar și veteran de război decorat din Molovata Nouă, care a petrecut izolarea ca voluntar, aducând morfină pentru bolnavii de cancer. Cum transportatea de morfină este interzisă prin așa-zisele sale vămi de autoritățile transnistrene, Vladimirov a trebuit să obțină medicamentul dintr-un spital din Coșnița, un alt oraș administrat de Republica Moldova pe malul estic al Nistrului, situat mai la sud de Molovata Nouă.
Valeriu Vladimirov își începea periplul luând bacul spre malul vestic, apoi călătorind 60 de kilometri pe șosea pentru a traversa un pod către Cosnița și înapoi în același mod. Călătoria dus-întors pe șosea și pe râu se întindea pe mai mult de 120 de kilometri. Astfel, acesta traversa Nistrul de patru ori pentru a evita trecerea prin punctele de control transnistrene.
Într-o perioadă în care părea că viața nu se poate îngreuna și mai mult pe malul de est, bacul a încetat să funcționeze. La 9 mai, apa în Nistru a scăzut sub nivelul minim considerat sigur de către operatorii ambarcațiunii.
Scăderea bruscă a nivelului de apă a fost rezultatul unei decizii de creștere a cantității de apă deversată de principala centrală hidroelectrică a Moldovei, situată în aval de Molovata Nouă și gestionată de autoritățile transnistrene. Decizia luată oficial pentru a reduce riscul de inundații i-a lăsat pe locuitorii de pe malul estic complet rupți de lume.
„Pe de o parte, am fost blocați de punctul de control militar”, a declarat Oleg Gazea, primarul din Molovata Nouă, pentru BIRN. „Pe de altă parte, nu am avut nicio comunicare cu malul vestic al Nistrului. Nu mai aveam rezerve de alimente. Am fost total blocați”.
După trei zile și apoi o presiune intensă din partea Chișinăului, Tiraspolul și-a anulat decizia, nivelul apei a crescut la Molovata, iar serviciul de feribot a fost reluat.
Confruntări la Cocieri
Pe măsură ce primăvara a făcut loc verii, guvernele din întreaga Europă au început să-și relaxeze restricțiile impuse de izolare. Cu toate acestea, în zona de securitate, unele restricții au fost relaxate, altele întărite.
Tensiunile au crescut pe 2 iunie în comuna Cocieri. Poliția transnistreană s-a alăturat polițiștilor de frontieră care operau unul dintre noile puncte de control și, pentru prima dată, au început să impună amenzi pentru încălcarea regimului de carantină. Pe măsură ce vestea despre comportamentul transnistrenilor s-a răspândit, la fața locului s-au adunat o mulțime de aproximativ 30 de persoane, inclusiv mulți veterani moldoveni ai războiului din 1992.
„Oamenii erau deja sătui din cauza tuturor umilințelor”, a declarat primarul Gazea pentru BIRN. El a spus că era deosebit de îngrijorat de faptul că veteranii, care veniseră neînarmați, ar putea intra într-o dispută cu poliția. Primarul comunei Cocieri, Raisa Spinovschi, a declarat pentru BIRN că locuitorii localității „au vrut să răstoarne mașina poliției transnistrene. Am fost foarte aproape de un adevărat conflict”.
Violențele au fost evitate după apelurile OSCE-ului și oficialilor locali. Mai târziu în aceeași zi, grănicerii transnistreni și-au retras punctul de control de la Cocieri.
Confruntarea a atras atenția liderilor de la Chișinău și Tiraspol. După discuțiile din vară cu președintele Moldovei, Igor Dodon, regimul transnistrean a ridicat parțial unele restricții privind circulația în Zona de Securitate, eliminând multe dintre noile puncte de control. Cu toate acestea, cererile moldovenești pentru eliminarea tuturor punctelor de control continuă să fie respinse.
Într-o declarație remisă BIRN, administrația de la Tiraspol a precizat că nu va discuta despre eliminarea tuturor punctelor de control până când pandemia coronavirusului nu va fi „complet învinsă” și „situația epidemiologică din Moldova vecină nu va fi normalizată”.
Poziția Tiraspolului a ridicat suspiciuni cum că folosește punctele de control pentru a primi concesii de la președintele Republicii Moldova. Un aliat ferm al președintelui rus Vladimir Putin, Dodon candidează pentru un nou mandat în noiembrie, dar se confruntă cu o provocare puternică din partea opoziției pro-UE.
Locuitorii din Transnistria vor fi, de asemenea, eligibili să voteze la alegeri, deoarece Chișinăul îi consideră cetățeni moldoveni. În cazul unei curse strânse, voturile din regiune, care tind să favorizeze partidele pro-ruse, s-ar putea dovedi decisive pentru Dodon. Cu toate acestea, întrucât Transnistria nu recunoaște alegerile, Dodon ar depinde de Tiraspol pentru a-i transporta pe alegători pe teritoriul administrat de Republica Moldova pentru a vota.
„Dodon vrea cu cât mai mulți transnistreni să-l voteze”, a declarat Vladimir Socor de la Fundația Jamestown pentru BIRN. „Krasnoselski desigur îl șantajează pe Dodon folosind aceste posturi suplimentare și temporare ca pârghii”.
Chișinăul a fost acuzat de opoziție și de experți în domeniul securității de adoptarea unei abordări prea blânde a situației, încercând în cel mai bun caz să atenueze consecințele restricțiilor, mai degrabă decât să abordeze cauza acestora.
Cu toate acestea, Cristina Lesnic, șefa Biroului Politici de Reintegrare, a declarat pentru BIRN că guvernul a depus „sute” de cereri la Tiraspol, inclusiv la mediatorii și observatorii internaționali, în căutarea unei soluții pentru aceste noi punctele de control.
Pe 10 septembrie, liderul transnistrean Vadim Krasnoselski a spus că intenționează să restabilească unele puncte de control după o recentă creștere a cazurilor COVID-19 în regiune, pe care le-a atribuit contactului cu cetățenii moldoveni.
Începând cu 11 septembrie, autoritățile moldovenești au declarat pentru BIRN că 12 din cele 37 de noi puncte de control au mai rămas în Zona de Securitate.
Mădălin Necșuțu a contribuit la realizarea investigației. Editare de Neil Arun. Materialul a fost realizat cu sprijinul Reporting Democracy pentru articole ce dezvăluie modul în care criza Covid-19 remodelează politica și societatea din Europa Centrală, de Est și de Sud-Est.
Investigaţii din aceeaşi categorie:
Materialele de pe platforma www.anticoruptie.md pot fi preluate în limita a 1.000 de semne. În cazul paginilor web, în mod obligatoriu, trebuie indicată sursa şi linkul direct la articol. În cazul publicațiilor tipărite, posturilor de radio și televiziunilor va fi indicată sursa. Preluarea integrală este permisă doar în condiţiile unui acord prealabil cu Centrul de Investigații Jurnalistice. Articolele publicate pe portalul www.anticoruptie.md sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Comentarii